Sidiropoulos și Papakostas împotriva Greciei

Comunicat la 21 aprilie 2016 Prima secțiune Cerere nr. 33349/10 Georgios SIDIROPOULOS și Ioannis PAPAKOSTAS împotriva Greciei introduse la 17 mai 2010 OBIECTUL L ) împotriva C.E., polițist, pentru torturarea reclamanților folosind un dispozitiv portabil cu descărcare de gestiune electrică. În urma unei proceduri care se încheie la 14 februarie 2014, adică aproximativ 11 ani și șase luni după incidentul în cauză, C.E. a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru tortură. Pedeapsa sa a fost schimbată în cinci euro pe zi de închisoare și suma a fost plătită prin 36 de plăți. Din dosar reiese că la 24 februarie 2010 E.C. a părăsit serviciul. L ), s-a ajuns la o concluzie la data de 20 aprilie 2003, cu privire la faptul că CE a deținut un emițător portabil fără permisiune.

S-a considerat că afirmațiile reclamanților cu privire la inpoliția torturii nu au fost dovedite. Reclamanții se plâng de o încălcare a părții procedurale a articolului 3 din convenție, precum și a articolelor 6 alineatul (1) și 13 din cauza, în primul rând, a duratei procedurii și, în al doilea rând, a pedepsei impuse. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Având în vedere Hotărârile Zeynep Özcan c. Turcia, nr. 45906/99, 20 februarie 2007 și Zontul c. Grecia, nr. 12294/07, 17 În ianuarie 2012, procedura penală împotriva C.E.

pentru acte de tortură împotriva reclamanților, al căror prim minor la momentul faptelor a oferit o redresare adecvată a valorii consacrate la art. 3 din convenție, părțile sunt invitate să precizeze de ce s-a impus sancțiunea de cinci ani, în timp ce art. 137b din Codul penal, care reprimă actele în cauză, prevede o pedeapsă de cel puțin zece ani cu privire la modalitățile de transformare a unei pedepse cu închisoarea în sancțiuni pecuniare și de ce procedura penală s-a încheiat la unsprezece ani și la aproximativ șase luni după incidentul în cauză. Părțile sunt, de asemenea, invitate să precizeze dacă CE a continuat să își exercite funcțiile în cadrul poliției în urma incidentului în cauză.

În negativ, în ce mod și în ce circumstanțe a părăsit CE. Durata procedurii în cauză a fost rezonabilă în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea, Perez c. Franța [GC], n 47287/99, CEDH 2004 ?Celor care au depus cererea li s-a acordat, în conformitate cu art. 13 din Convenție, o acțiune efectivă prin care ar fi putut ridica în fața instanței naționale problema duratei excesive a acestei proceduri?

Communiquée le 21 avril 2016

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 33349/10 Georgios SIDIROPOULOS et Ioannis PAPAKOSTAS contre la Grèce introduite le 17 May 2010

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne une procédure pénale et une enquête administrative sous serment ( Ένορκη Διοικητική Εξέταση ) à l’encontre de C.E., policier, pour avoir infligé des tortures aux requérants en utilisant un appareil portable à décharge électrique. Suite à une procédure qui s’est conclue le 14 février 2014, soit onze ans et six mois environ après l’incident en cause, C.E. a été condamné à cinq ans d’emprisonnement pour torture. Sa peine a été commuée en cinq euros par jour d’emprisonnement et le montant était payable par trente-six versements. Il ressort du dossier que le 24 février 2010 E.C. a quitté le service. L’enquête administrative sous serment ( Ένορκη Διοικητική Εξέταση ), a abouti, le 20 avril 2003, à la « réprimande » ( επίπληξη ) de C.E.

pour avoir possédé un émetteur-récepteur portatif sans permission. Il a été considéré que les allégations des requérants concernant l’infliction des tortures n’avaient pas été prouvées. Les requérants se plaignent d’une violation du volet procédural de l’article 3 de la Convention ainsi que des articles 6 § 1 et 13 en raison, en premier lieu, de la durée de la procédure et, en second lieu, de la peine imposée.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Eu égard aux arrêts Zeynep Özcan c. Turquie, no 45906/99, 20 février 2007 et Zontul c. Grèce, no 12294/07, 17 janvier 2012, la procédure pénale contre C.E. pour actes de torture à l’encontre des requérants, dont le premier mineur à l’époque des faits, a-t-elle offert un redressement approprié de l’atteinte portée à la valeur consacrée dans l’article 3 de la Convention ? Les parties sont invitées à préciser : a) pourquoi la sanction de cinq ans a été imposée, alors que l’article 137 B du code pénal, qui réprime les actes en cause, prévoit une peine de réclusion de dix ans au moins ; b) quelles sont les modalités de transformation d’une peine d’emprisonnement en sanction pécuniaire et c) pourquoi la procédure pénale s’est terminée onze ans et six mois environ après l’incident en cause.

2. Les parties sont également invitées à préciser si C.E. a continué d’exercer ses fonctions au sein de la police suite à l’incident en cause. Dans la négative, de quelle manière et dans quelles circonstances l’a-t-il quittée ? 3. La durée de la procédure en cause était-t-elle raisonnable au sens de l’article 6 § 1 de la Convention (voir, Perez c. France [GC], n o 47287/99, CEDH 2004 ‑ I) ? Les requérants disposaient-ils, comme l’exige l’article 13 de la Convention, d’un recours effectif au travers duquel ils auraient pu soulever devant une instance nationale la question de la durée excessive de cette procédure ?