Akhmadullina împotriva Rusiei

Decizia nr. 56398/08, Vinera Gadiyevna AKHMADULLINA împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 26 aprilie 2016 în calitate de comitet compus din: Helen Keller, președinte, Johannes Silvis, Alena Poláčková, judecători și Stephen Phillips, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 9 octombrie 2008, având în vedere decizia de a aplica procedura de judecată-pilot luată în cazul Burdov v. Rusia (nr. 2) (nr. 33509/04, CEDH 2009), având în vedere declarația prezentată de Guvern și de reclamant prin acceptarea termenilor sale, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dna Vinera Gadiyevna Akhmadullina, este un național rus, care s-a născut în 1947 și trăiește în Ufa.

Guvernul Rus („Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție privind aplicarea întârziere a hotărârii pronunțate de Curtea de District Sovetskiy din Ufa la 5 decembrie 2005. La 8 septembrie 2015, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație în vederea soluționării problemelor planteate de cerere. Ei au recunoscut aplicarea lungă a hotărârii pronunțate în favoarea reclamantului și au declarat că sunt dispuse să plătească reclamantului 1.280 euro ca o justă satisfacție. Plata a fost de a acoperi orice pecuniar și neconformitate prejudiciu material, împreună cu orice cost și cheltuieli, și ar fi eliberate de orice impozite care ar putea fi taxabile.

Suma ar fi convertită în moneda națională a Federației Ruse la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătită într-o perioadă de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit în termenul respectiv, Guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata ar constitui rezoluția finală a cazului. La 24 noiembrie 2015, Curtea a primit o scrisoare din partea reclamantului informand Curtea că este de acord cu termenii declarației guvernamentale. Curtea consideră că suma propusă de Guvern ar trebui convertită în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data plății.

Curtea constată că, în urma acordului expres al reclamantului cu termenii declarației formulate de Guvern, cazul ar trebui tratat ca o soluție prietenoasă între părți (a se vedea Cēsnieks c. Letonia (dec.), nr. 9278/06, § 34, 6 martie 2012, și Babal și alții c. Turcia (dec.), nr. 8243/08, 5 iunie 2012). Prin urmare, aceasta ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este mulțumită că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Prezenta hotărâre a Curții nu aduce atingere oricărei hotărâri pe care le-ar putea lua pentru a restabili, în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție, prezenta cerere la lista cazurilor (a se vedea E.G.

și alții c. Polonia și 175 alte cereri Bug River (dec.), nr. 50425/99, § 29, CEDH 2008 (extracte)). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din lista. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să scoată cererea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 19 mai 2016. Stephen Phillips Helen Keller Președintele grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 56398/08 Vinera Gadiyevna AKHMADULLINA against Russia The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 26 April 2016 as a Committee composed of: Helen Keller, President, Johannes Silvis, Alena Poláčková, judges, and Stephen Phillips, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 9 October 2008, Having regard to the decision to apply the pilot-judgment procedure taken in the case of Burdov v. Russia (no. 2) (no. 33509/04, ECHR 2009), Having regard to the declaration submitted by the Government and the applicant’ acceptance of its terms, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Ms Vinera Gadiyevna Akhmadullina, is a Russian national, who was born in 1947 and lives in Ufa. The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr G. Matyushkin, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights. The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention about the delayed enforcement of the judgment delivered by the Sovetskiy District Court of Ufa on 5 December 2005. On 8 September 2015 the Government informed the Court that they proposed to make a declaration with a view to resolving the issues raised by the application. They acknowledged the lengthy enforcement of the judgment delivered in the applicant’s favour and stated their readiness to pay the applicant 1,280 euros as just satisfaction.

The payment was to cover any pecuniary and non ‑ pecuniary damage, together with any costs and expenses, and would be free of any taxes that may be chargeable. The amount would be converted into the national currency of the Russian Federation at the rate applicable at the date of payment, and would be payable within a period of three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay within that period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment would constitute the final resolution of the case.

On 24 November 2015, the Court received a letter from the applicant informing the Court that she agreed to the terms of the Government’s declaration. The Court considers that the amount proposed by the Government should be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment. THE LAW The Court finds that following the applicant’s express agreement to the terms of the declaration made by the Government the case should be treated as a friendly settlement between the parties (see Cēsnieks v. Latvia (dec.), no. 9278/06, § 34, 6 March 2012, and Bakal and Others v. Turkey (dec.), no. 8243/08, 5 June 2012). It therefore takes note of the friendly settlement reached between the parties.

It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application. The Court’s present ruling is without prejudice to any decision it might take to restore, pursuant to Article 37 § 2 of the Convention, the present application to the list of cases (see E.G. and Others v. Poland and 175 other Bug River applications (dec.), no. 50425/99, § 29, ECHR 2008 (extracts)). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases pursuant to Article 39 of the Convention.

Done in English and notified in writing on 19 May 2016. Stephen Phillips Helen Keller Registrar President