CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 17193/07 Ioan OLARU și Ana-Mihaela OLARU împotriva României și alte două cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința la 28 aprilie 2016 în calitate de comitet compus din: Vincent A. De Gaetano, președinte, Egidijus Kūris, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, judecători și Hasan Bakırcı, grefier adjunct al secțiunii interioare, Având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date indicate în tabelul adăugat, având în vedere declarațiile prezentate de guvernul contestat cere Curții să elimine cererile din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Lista reclamanților este prezentată în tabelul adăugat. Reclamațiile reclamanților în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind durata excesivă a procedurilor civile au fost comunicate guvernului român („Guvernului”). DREPTUL având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. Guvernul a informat Curtea că a propus să facă declarații unilaterale în vederea soluționării problemelor legate de aceste plângeri și a solicitat, în continuare, Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul a recunoscut lungimea excesivă a procedurii civile, oferindu-se reclamanților sumele detaliate în tabelul adăugat și a invitat Curtea să scoată cererile din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție. Sumele ar fi convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-au plătit aceste sume în termenul de trei luni menționat anterior, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pentru acestea, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazurilor. Curtea nu a primit niciun răspuns din partea reclamanților care acceptă termenii declarației unilaterale. Curtea observă că art. 37 §§ §§ §§ §§ §§ § îi permite să ia o probă din listă dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererilor”. Astfel, poate elimina cererile în temeiul art. 37 §§ §§ § 1 (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor (a se vedea principiile care iese din jurisprudența Curții, în special hotărârea Tahsin Acar c. Turcia ([GC], nr. 26307/95, §§§ 77, CEDO 2003-VI)). Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la durata excesivă a procedurii civile (a se vedea, de exemplu, Vlad și alții c. România, nr. 40756/06, 41508/07 și 50806/07, 26 noiembrie 2013). Remarcarea admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, precum și cuantumul compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor (art. 37 alineatul (1) litera (c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea cererilor (art. 37 § în amendă În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarațiilor lor unilaterale, cererile pot fi restaurate pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din lista cazurile. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Hotărăște să se alăture cererilor; ia act de termenii declarațiilor guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; hotărăște să elimine cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție. Adoptat în engleză și notificat în scris la 19 mai 2016. Hasan Bakırcı Vincent A. De Gaetano Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor care pun plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (lungimea excesivă a procedurii civile) nr. Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Data nașterii Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului, în cazul în care orice Sume atribuite pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuieli pentru reclamant / rudă (în euro) [i] 17193/07 16/04/2007 Casă Ioan OLARU 15/05/1959 Ana-Mihaela OLARU 01/10/1962 18/09/2014 24/10/2014 5,625 22222/07 03/05/2007 Mihai-Ladislau BALOGH 30/04/1942 02/07/2014 30/07/2014 2.160 52053/07 21/09/2007 Elena SCUTARU 15/04/1960 12/08/2014 14/10/2014 1,620 [i] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamanților.
Application no. 17193/07
Ioan OLARU and Ana-Mihaela OLARU against Romania
and 2 other applications
(see list appended)
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 28
April
2016 as a Committee composed of:
Vincent A. De Gaetano,
President,
Egidijus Kūris,
Gabriele Kucsko-Stadlmayer,
judges,
and Hasan Bakırcı,
Acting Deputy Section Registrar,
Having regard to the above applications lodged on the various dates indicated in the appended table,
Having regard to the declarations submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the applications out of the list of cases,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
The list of applicants is set out in the appended table.
The applicants’ complaints under Article
6 § 1 of the Convention concerning the excessive length of civil proceedings were communicated to the Romanian Government (“the Government”).
Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision.
After unsuccessful friendly-settlement negotiations, the Government informed the Court that they proposed to make unilateral declarations with a view to resolving the issues raised by these complaints. They further requested the Court to strike out the applications in accordance with Article
37 of the Convention.
The Government acknowledged the excessive length of civil proceedings. They offered to pay the applicants the amounts detailed in the appended table and invited the Court to strike the applications out of the list of cases in accordance with Article
37 §
1
(c) of the Convention. The amounts would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay these amounts within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on them, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
The payment will constitute the final resolution of the cases.
The Court has not received a response from the applicants which accepts the terms of the unilateral declaration.
The Court observes that Article
37 §
1
(c) enables it to strike a case out of its list if:
“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the applications”.
Thus, it may strike out applications under Article
37 §
1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the cases to be continued (see the principles emerging from the Court’s case-law, and in particular the
Tahsin Acar v.
Turkey
judgment ([GC], no.
26307/95, §§
75
‑
The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to the excessive length of civil proceedings (see, for example,
Vlad and Others v. Romania,
nos. 40756/06, 41508/07 and 50806/07, 26 November 2013).
Noting the admissions contained in the Government’s declarations as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the applications (Article
37 §
1
(c)).
In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the applications (Article
37 §
1
in fine
).
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declarations, the applications may be restored to the list in accordance with Article
37 §
2 of the Convention (
Josipović v.
Serbia
(dec.), no.
18369/07, 4
March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list.
For these reasons, the Court, unanimously,
Decides
to join the applications;
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declarations and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the applications out of its list of cases in accordance with Article
37 §
1
(c) of the Convention.
Done in English and notified in writing on 19 May 2016.
Hasan Bakırcı
Vincent A. De Gaetano
Acting Deputy Registrar
President
List of applications raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention
(excessive length of civil proceedings)
No.
Application no.
Date of introduction
Applicant name
Date of birth
Date of receipt of Government’s declaration
Date of receipt of applicant’s comments, if any
Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses
per applicant / household
(in euros)
[i]
17193/07
16/04/2007
Household
Ioan OLARU
15/05/1959
Ana-Mihaela OLARU
01/10/1962
18/09/2014
24/10/2014
5,625
22222/07
03/05/2007
Mihai-Ladislau BALOGH
30/04/1942
02/07/2014
30/07/2014
2,160
52053/07
21/09/2007
Elena SCUTARU
15/04/1960
12/08/2014
14/10/2014
1,620
[i]
Plus any tax that may be chargeable to the applicants.