ZANOTTI v. ITALY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly struck out of the list
ZANOTTI v. ITALY (CtEDO, 2024)
PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 2929/13 Graziella ZANOTTI împotriva Italiei (a se vedea tabelul anexat) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 5 decembrie 2024 în calitate de comitet compus din: Georgios A. Serghides , Președintele Erik Wennerström, Alain Chablais , judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 5 Decembrie 2012, având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat cere Curții să elimine aplicarea din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul adăugat. Plângerile reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție privind întârzierea restituirii activelor confiscate în contextul unei anchete penale au fost comunicate guvernului italian („Guvernul”). Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunilor legate de aceste plângeri și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul a recunoscut încălcarea articolului din Protocolul nr. (1) Ei au oferit să plătească reclamantului sumele detaliate în tabelul adăugat și au invitat Curtea să elimine cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § c) din Convenție. Sumele vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu se plătesc aceste sume în cadrul celor de mai sus Guvernul s-a angajat să le plătească dobânzi simple, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Reclamantul a fost trimis termenii declarației unilaterale ale Guvernului. Reclamantul a fost de acord cu termenii declarației în ceea ce privește sumele propuse de Guvern în ceea ce privește daunele și costurile și cheltuielile morale. Cu toate acestea, ea a solicitat că, în cazul în care nu s-au plătit aceste sume în termenul de trei luni menționat anterior, cererea să fie restabilită în lista de cauze a Curții. Curtea consideră că condiția suplimentară propusă de reclamant îi împiedică să considere că există un acord reciproc exact în ceea ce privește termenele propuse de declarația unilaterală a guvernului contestat și că s-a încheiat o soluție prietenoasă în sensul articolului 39 din Convenție. Cu toate acestea, Curtea observă că art. 37 §§ (c) îi permite să tragă un caz din lista sa dacă: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 § 1 (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, hotărârea Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§§ 77, CEDO 2003-VI). Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la întârzierea restituirii activelor deținute de autoritățile interne (a se vedea, de exemplu, Akpaz Société à responsabilité limitate c. Turcia , nr. 680/09 , § 99, 18 ianuarie 2022 , Patrikova c. Bulgaria , nr. 71835/01 , § 98, 4 martie 2010, și, mutatis mutandis Raimondo c. Italia , nr. 12954/87 , § 36, 22 februarie 2004). Observarea admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § litera (c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune să continue examinarea cererii (art. 37 § amendă În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din lista. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să abordeze această parte a cererii din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 16 ianuarie 2025. Viktoriya Maradudina Georgios A. Serghides Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Solicitare depunere de plângeri în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție (depunere în restituirea activelor confiscate) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului Suport acordat pentru prejudiciu moral (în euro) [1] Sumele acordate pentru costurile și cheltuielile (în euro) [2] 2929/13 05/12/2012 Graziella ZANOTTI 1967 Borso Federica Bologne 24/06/2024 10/07/2024 6.400 2.000 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului [2] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului