CASE OF GEOTECH KANCEV GMBH v. GERMANY - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Geotech Kancev GmbH v. Germania

- 23646/09

Hotărârea din 2.6.2016 [Secția a V-a]

Articolul 11

Articolul 11-1

Libertatea de asociere

Presupusa ingerință în dreptul negativ la libertatea de asociere al companiei reclamantului:

nicio încălcare

În fapt

– Reclamanta era o companie care activa în industria construcțiilor. Deși nu era membră a asociațiilor patronale, fusese obligată să contribuie financiar la Fondul Asigurărilor Sociale, fond înființat de comun acord de către aceste asociații împreună cu sindicatul muncitorilor din industria construcțiilor, așa cum o stabileau convențiile colective relevante din domeniul industriei, declarate general obligatorii de către Ministerul Federal al Muncii și Afacerilor Sociale.

În cererea sa din fața Curții europene, compania reclamantă s-a plâns de faptul că obligația de a participa financiar la acest Fond îi încălca dreptul la libertatea de asociere, garantat de articolul 11 din Convenție

În drept

– Articolul 11: Curtea a notat că era imposibil din punct de vedere juridic pentru compania reclamantă să devină direct membră a Fondului Asigurărilor Sociale și că aceasta nu era obligată să devină membră a unei asociații patronale din industria construcțiilor.

Curtea a reiterat faptul că obligația de a contribui financiar la o asociație putea echivala cu o condiție pentru aderarea la o asociație și putea constitui o ingerință în aspectul negativ al dreptului la libertatea de asociere. Totuși, au existat câteva diferențe care distingeau prezentul caz de cele în care Curtea a constatat că o asemenea obligație constituise o ingerință în aspectul negativ al dreptului la libertatea de asociere.*

În primul rând, compania reclamantă trebuia să contribuie financiar la drepturile de asigurare socială în interesul tuturor angajaților care lucrau în industria costrucțiilor, de vreme ce aceste contribuții puteau fi folosite doar pentru a implementa și administra Fondul și pentru a achita beneficiile angajaților din industria construcțiilor. Din acest motiv, contribuțiile pe care trebuia să le achite reclamanta nu puteau fi considerate o taxă de dobândire a statutului de membru al asociației patronale.

În al doilea rând, membrii asociațiilor care au înființat Fondul Asigurărilor Sociale nu primiseră reduceri la plata taxelor lor de membri, sau un tratament privilegiat față de cei care nu erau membri, în alte domenii, nici nu exercitau un control direct asupra utilizării contribuțiilor financiare la acel Fond. Mai mult, toate companiile contributoare, indiferent de calitatea lor de membru al unei asociații patronale, fuseseră informate pe deplin cu privire la utilizarea contribuțiilor lor. Existase un nivel înalt de transparență referitor la modul în care funcționează Fondul.

În al treilea rând, spre deosebire de situația din

Vörður Ólafsson

, existase un grad semnificativ de implicare și control al sistemului de către autoritățile publice.

În concluzie, de vreme ce era adevărat că obligația contestată putea fi considerată ca stabilind o condiție

de facto

pentru compania reclamantă în vederea aderării la una dintre asociațiile patronale, această condiție era departe de a lovi în însăși substanța dreptului la libertatea de asociere și, așadar, nu a echivalat cu o ingerință în libertatea companiei reclamante de a nu adera la o asociație, împotriva voinței sale.

Concluzie

: nicio încălcare (unanimitate).

Curtea a constatat, în unanimitate, faptul că nu a fost încălcat articolul 1 din Protocolul nr. 1, întrucât fusese asigurat un echilibru echitabil între interesul general de a asigura protecția socială a tuturor angajaților din industria construcțiilor și dreptul companiei reclamante la o liniștită posesie.

* Vezi, de exemplu,

Vörður Ólafsson v. Islanda

,

20161/06

, 27 aprilie 2010,

Nota informativă

129

.