CASE OF ȘAHİN KUȘ v. TURKEY - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Șahin Kuș v. Turcia

-

33160/04

Hotărâre din 7.6.2016 [Secția a II-a]

Articolul 8

Articolul 8-1

Respectarea dreptului la viață privată

Pierderea postului de învățător ca urmare a modificării unui certificat de recunoaștere a unei diplome străine:

încălcare

În fapt

–

În august 1993, Consiliul turc al învățământului superior («YÖK») recunoscuse o diplomă universitară siriană în «limba și literatura arabe» aparținând reclamantului, ca act echivalent unei licențe. Acest fapt i-a permis reclamantului să se înscrie la studiile de masterat din cadrul unei universități turce. În octombrie 1996, acesta și-a obținut diploma.

În decembrie 1996, reclamantul a fost numit în funcția de învățător de ministerul Educației naționale («ministerul»). În mai 1997, acesta și-a preluat efectiv atribuțiile de învățător stagiar, urmând apoi niște cursuri de formare pedagogică organizate de minister.

Totuși, în aprilie 1997, YÖK a luat decizia de a nu mai echivala diplomele de teologie sau care aveau legătură cu domeniul teologiei obținute de către cetățenii străini. În iulie 1997, câmpul de acțiune al deciziei a fost extins asupra tuturor diplomelor obținute într-o instituție de învățământ superior în care se preda teologia. De asemenea, s-a decis anularea certificatelor de echivalare acordate în acest sens, printre care și cel al reclamantului. Astfel, ministerul a revocat numirea reclamantului în funcție, acesta fiind demis, în mod efectiv, în septembrie 1997.

Reclamantul a sesizat tribunalul administrativ, cerând anularea deciziilor YÖK și a ministerului. Tribunalul administrativ a trimis cauza în fața Consiliului de Stat.

În mai 1998, YÖK și-a modificat decizia, pe motiv că reclamantul își obținuse deja diploma de master, înlocuind revocarea din certificat cu o mențiune, potrivit căreia acesta nu era valabil pentru numirea în funcția de învățător.

În februarie 1999, Consiliul de Stat a respins cererea reclamantului. Nu au avut vreun rezultat nici recursurile făcute.

În drept

–

Articolul 8: Anularea și modificarea subsecventă a certificatului de echivalare al reclamantului, precum și revocarea care a urmat pot fi considerate o ingerință în dreptul la respectarea vieții sale private.

În reglementarea accesului în profesia de pedagog, ingerința contestată a vizat asigurarea unui nivel înalt al educației în școli, adică «apărarea ordinii» și «protecția drepturilor și libertăților altora», în speță ale elevilor.

Nucleul problemei rezidă în faptul că YÖK a revenit asupra deciziei inițiale de recunoaștere și echivalare fără nicio restricție a diplomei reclamantului, pentru a-l priva apoi de autorizația de a-și exercita profesia de pedagog.

Totuși, măsura contestată a fost aplicată de o manieră generală, în cazul tuturor diplomelor universităților în care se preda teologia, fără a se ține cont de situația personală a fiecărei persoane vizate. Totuși, după obținerea echivalării, reclamantul și-a absolvit cu succes studiile post-licență, iar pegătirea sa a fost considerată suficientă de către minister pentru numirea în funcția de învățător. După numirea sa, acesta a urmat cu succes cursurile de formare pedagogică.

În afară de aceste aspecte, autoritățile au modificat certificatul de echivalare al reclamantului la patru ani după emiterea lui, deși reclamantul își preluase efectiv atribuțiile în calitatea sa de învățător stagiar. Autoritățile competente au bulversat astfel situația profesională a reclamantului, deși acestuia nu-i fusese reproșat nimic în activitatea sa și nici nu se putea considera că nu-și exercită funcțiile la nivelul cerut. Autoritățile au dat astfel naștere unei situații de incertitudine juridică și unei nesiguranțe inacceptabile pentru reclamant, care fusese îndreptățit să creadă că are dreptul de a-și exercita profesia de pedagog și să-și organizeze, în consecință, nu doar viața profesională, ci și viața privată. Acesta fusese îndreptățit, în mod legitim, să-și planifice viitorul cu încredere, considerând o certitudine cariera sa de învățător.

Așadar, măsurile contestate nu au răspuns unei nevoi sociale presante și nu au fost proporționale cu scopurile legitime urmărite. Prin urmare, acestea nu au fost necesare într-o societate democratică.

Concluzie

: încălcare (unanimitate).

Articolul 41 : 7 500 EUR pentru prejudiciul moral; capătul de cerere pentru acoperirea prejudiciului material – respins.