FINDIKOGLU v. GERMANY - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible (Art. 35) Admissibility criteria;(Art. 35-3-a) Manifestly ill-founded
FINDIKOGLU v. GERMANY - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova (CtEDO, 2016)
© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.
© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
Findikoglu v. Germania (dec.)
- 20672/15
Decizia din 7.6.2016 [Secția a V-a]
Articolul 3
Extrădare
Extrădarea reclamantului în Statele Unite ale Americii, unde ar fi riscat condamnarea la pedeapsa închisorii de până la 247.5 ani:
inadmisibilă
În fapt
– În anul 2015, reclamantul fusese extrădat în S.U.A., unde era căutat în legătură cu apartenența la un grup infracțional internațional despre care se presupunea că l-ar fi condus în comiterea unui atac cibernetic la adresa unor furnizori de servicii financiare, pentru dobândirea unui câștig financiar. În cererea sa către Curtea Europeană, reclamantul s-a plâns că multitudinea de infracțiuni pentru care fusese extrădat atrăgeau aplicarea unei pedepse de până la 247.5 ani de închisoare, ceea ce ar fi presupus, în cazul unei condamnări, lipsa oricărei perspective de a fi eliberat, adică încălcarea articolului 3 din Convenție.
În drept
– Articolul 3: Nu existase niciun indiciu potrivit căruia practicile utilizate în Statele Unite cu privire la persoanele suspectate de infracțiuni cibernetice erau similare celor folosite în privința persoanelor suspectate de comiterea unor infracțiuni de terorism. Mai mult, niciuna din acuzațiile individuale aduse împotriva reclamantului nu prevedea aplicarea pedepsei detenției pe viață. Argumentul reclamantului potrivit căruia risca condamnarea la o pedeapsă disproporționat de mare în Statele Unite se bazase pe afirmația că, în cazul în care ar fi fost condamnat pentru toate infracțiunile enumerate în rechizitoriu, s-ar fi confruntat cu o pedeapsă maximă de 247.5 ani de închisoare, ceea ce ar fi echivalat,
de facto
, cu o detenție pe viață.
Curtea a notat că aplicarea de sentințe consecutive nu era exclusă și a reiterat că sentințele consecutive nelimitate, prin ele însele sau coroborate cu vârsta sau starea sănătății unei persoane, puteau echivala cu o detenție pe viață. Totuși, reclamantul nu a demonstrat că ar putea fi aplicată pedeapsa maximă, date fiind toate circumstanțele atenuante și agravante relevante, că era exclusă revizuirea sentinței sau că ar fi fost aplicată pedeapsa maximă de 247.5 ani de închisoare dacă ar fi fost stabilită vinovăția sa în comiterea tuturor infracțiunilor enumerate în rechizitoriu. Mai mult, câțiva complici ai reclamantului primiseră pedepse cu mult mai scurte decât cele prevăzute în recomandarea inițială privind condamnarea, de la același judecător desemnat pentru judecarea cazului reclamantului. În această privință, reclamantul nu a adus nici un motiv pentru care nu ar fi fost aplicată o pedeapsă al cărei cuantum era stabilit în recomandarea inițială privind condamnarea, aplicabilă în cazul său (324-420 luni de închisoare) sau de ce aplicarea acesteia depindea de cooperarea cu Guvernul SUA. Mai mult, durata pedepsei cu închisoarea putea fi afectată de factorii anteriori procesului, iar acesta beneficia, de asemenea, de posibilitatea de a solicita o reducere sau o comutare a pedepsei sale. Existența unui risc de condamnare la pedeapsa închisorii care echivala cu detenția pe viață nu putea fi, așadar, presupusă, iar problema existenței vreunei șanse pentru reclamant de a fi eliberat în cazul condamnării sale nu era relevantă. Astfel, reclamantul nu a demonstrat că extrădarea sa în Statele Unite l-ar fi expus riscului de a fi tratat contrar articolului 3, ca urmare a unei asemenea condamnări.
Concluzie
: inadmisibilă (vădit nefondată)
(Vezi și
Trabelsi v. Belgium
, 140/10, 4 septembrie 2014,
Nota informativă
177
; vezi și Fișa informativă privind
Extrădarea și detenția pe viață
)