Dragomir împotriva României

Reclamantul s-a născut în 1946 și locuiește în București. La 24 aprilie 2002 a fost lovită de o mașină în timp ce trecea pe stradă. Șoferul a părăsit locul accidentului și a dus reclamantul la spital, unde a fost diagnosticată cu o coloană fracturată. A fost operată cinci zile mai târziu și a fost eliberată din spital la 14 mai 2002. Poliția a deschis o investigație pentru a clarifica circumstanțele accidentului. La 19 iunie 2002, poliția a luat o declarație de la solicitant, în care s-a plâns că șoferul i-a cauzat prejudiciul corporal. Ea a cerut, de asemenea, 20.000 de dolari americani (USD) de la el în daune civile. La 5 iulie 2002, ofițerul de poliție responsabil cu investigația a ordonat un raport de experți tehnici.

10. La 8 iulie 2002, un martor ocular a fost intervievat de poliție. 11. La 23 august 2002, un raport medical legist a fost atașat la dosarul investigației. Acesta a declarat că reclamantul a suferit leziuni care au necesitat patruzeci și patruzeci de zile de asistență medicală. 12. Potrivit rapoartelor elaborate de ofițerii de poliție investigatori, la 30 noiembrie 2002 și 16 ianuarie 2003, reclamantul nu a participat la secția de poliție pentru a lua act de obiectivele stabilite pentru raportul de experți. La 5 iunie 2003, reclamantul s-a dus la secția de poliție, unde a prezentat întrebări suplimentare care trebuie răspunse de către expert. 13. La 18 februarie 2004, poliția a solicitat asistența unui expert pentru a pregăti raportul expertului tehnic în acest caz.

14. La 29 martie 2004, expertul a examinat scena accidentului în prezența șoferului și a reclamantului. Șoferul a declarat că este de acord cu rezultatele expertului. 15. Raportul expertului tehnic a fost finalizat la 25 august 2004. Acesta a declarat că reclamantul a fost de vină pentru accidentul deoarece a traversat strada într-un loc nemarcat fără a acorda atenție. Șoferul, care își rotise mașina atunci, nu încălcase nici o reglementare privind traficul. Expertul desemnat de șofer a fost de acord cu raportul, în timp ce expertul desemnat de reclamant a redactat un aviz disidentă concluzionând că vina era în întregime a șoferului, care își transformase mașina fără a acorda atenție.

16. Reclamantul a luat avizele experților la 23 noiembrie 2004. La 17 ianuarie 2005, ea a prezentat obiecții, la care a primit un răspuns la 25 ianuarie 2005. 17. La 31 ianuarie 2005, Oficiul Procurorului a atașat Curții de District din București a hotărât să nu urmărească șoferul, deoarece vina accidentului era în întregime a reclamantului. Reclamantul a depus o plângere împotriva acestei decizii, dar a fost respinsă ca fiind nefondată de un procuror ierarhic superior la 4 aprilie 2005. 18. O plângere a reclamantului împotriva celor două hotărâri a fost declarată inadmisibilă de Curtea de District din București la 2 iunie 2005. Ea a depus un recurs asupra punctelor de drept (recurs) împotriva acestei hotărâri.

La 4 august 2005, apelul ei a fost permis de Curtea Județeanului București, care a hotărât să trimită cazul înapoi procurorului pentru o anchetă mai aprofundată, deoarece numeroase fapte nu au fost clarificate. 19. La 29 decembrie 2005, reclamantul a făcut anchete cu biroul procurorului cu privire la statutul anchetei. 20. La 26 aprilie 2006, acelasi martor martor a fost intervievat din nou. 21. Un nou raport de experți a fost solicitat de procuror la 7 iulie 2006, iar la 19 iulie 2006, reclamantul a informat autorităților că va avea nevoie de timp suplimentar, până la 9 septembrie 2006, pentru a decide dacă trebuie să instruiască un contraexpert în numele ei. 22. La 10 august 2006 a fost luată de șofer o primă declarație scrisă.

23. În declarațiile formulate poliției la 11 mai și 19 octombrie 2006, reclamantul a menționat că nu ar fi necesar un nou raport de experți în acest caz. 24. Potrivit celor trei rapoarte elaborate între 2 octombrie și 29 noiembrie 2006 de ofițerul de poliție responsabil cu ancheta, reclamantul nu a putut fi contactat sau nu a venit la secția de poliție pentru a da numele contraexpertului ei. 25. La 23 ianuarie 2007, declarând că nu era necesar un nou raport de experți, procurorul a hotărât din nou să nu pună în judecată șoferul, deoarece vina pentru accident era în întregime a reclamantului.

Decizia a fost susținută de un procuror ierarhic superior la 21 februarie 2007. 26. Plaga reclamantului împotriva deciziilor procurorilor a fost permisă de Curtea de district din București la 8 mai 2007. Curtea a susținut că autoritățile de investigare nu au respectat instrucțiunile prezentate în hotărârea anterioară din 4 august 2005. Hotărârea a devenit finală la 26 septembrie 2007, atunci când un recurs asupra punctelor de drept de către procuror a fost respins de Curtea Județeană de la București. 27. La 9 iunie 2008, Oficiul Procurorului a atașat Curții de District din București a remarcat că perioada de prelungire a infracțiunii examinate a expirat la 24 aprilie 2007 și a decis să închidă cazul.

28. Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii în fața instanțelor. Ea a solicitat 25.000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale ale șoferului și a Procuraturii. Ea a considerat că procurorul este responsabil pentru întârzierile excesive ale anchetei care au declanșat expirarea perioadei de prelungire a crimei comise împotriva ei. 29. La 27 august 2008, Curtea de district București a respins cererea reclamantului. Curtea a susținut că, deoarece perioada de prelungire a responsabilității penale în acest caz s-a expirat, nu poate decide asupra cererii de compensare a reclamantului. În plus, Comisia a afirmat că reclamantul ar putea aduce o astfel de cerere în fața instanțelor civile.

Hotărârea a devenit finală la 15 octombrie 2008, atunci când un recurs al reclamantului a fost respins de Curtea Județeanului București.

5. The applicant was born in 1946 and lives in Bucharest. 6. On 24 April 2002 she was hit by a car while crossing the street. The driver left the scene of the accident and took the applicant to hospital, where she was diagnosed with a fractured spine. She underwent surgery five days later and was released from hospital on 14 May 2002. 7. The police opened an investigation to clarify the circumstances of the accident. 8. On 19 June 2002 the police took a statement from the applicant, in which she complained that the driver had caused her bodily harm. She also requested 20,000 US dollars (USD) from him in civil damages. 9. On 5 July 2002 the police officer in charge of the investigation ordered a technical expert report.

10. On 8 July 2002 an eyewitness was interviewed by the police. 11. On 23 August 2002 a forensic medical report was attached to the investigation file. It stated that the applicant had suffered injuries which required forty to forty five days of medical care. 12. According to reports drafted by the investigating police officers, on 30 November 2002 and 16 January 2003 the applicant failed to attend the police station to take note of the objectives set for the expert report. On 5 June 2003 the applicant went to the police station, where she submitted additional questions to be answered by the expert. 13. On 18 February 2004 the police requested the assistance of an expert to prepare the technical expert report in the case.

14. On 29 March 2004 the expert examined the scene of the accident in the presence of the driver and the applicant. The driver declared that he agreed with the expert’s findings. 15. The technical expert report was finalised on 25 August 2004. It stated that the applicant was to blame for the accident because she had crossed the street in an unmarked place without paying attention. The driver, who had been turning his vehicle at the time, had not breached any traffic regulations. The expert appointed by the driver agreed with the report, while the expert appointed by the applicant drafted a dissenting opinion concluding that the fault lay entirely with the driver, who had turned his car without paying attention.

16. The applicant took note of the expert opinions on 23 November 2004. On 17 January 2005 she submitted objections, to which she received a reply on 25 January 2005. 17. On 31 January 2005 the Prosecutor’s Office attached to the Bucharest District Court decided not to prosecute the driver, since the fault of the accident lay entirely with the applicant. The applicant lodged a complaint against that decision, but it was rejected as ill-founded by a hierarchically superior prosecutor on 4 April 2005. 18. A complaint by the applicant against the two decisions was declared inadmissible by the Bucharest District Court on 2 June 2005. She lodged an appeal on points of law (recurs) against that judgment.

On 4 August 2005 her appeal was allowed by the Bucharest County Court, which decided to send the case back to the prosecutor for a more thorough investigation since numerous facts had not been clarified. 19. On 29 December 2005 the applicant made enquiries with the prosecutor’s office about the status of the investigation. 20. On 26 April 2006 the same eyewitness was interviewed again. 21. A new expert report was requested by the prosecutor on 7 July 2006, and on 19 July 2006 the applicant informed the authorities that she would need additional time, until 9 September 2006, to decide whether to instruct a counter expert on her behalf. 22. On 10 August 2006 a first written statement was taken from the driver.

23. In statements given to the police on 11 May and 19 October 2006, the applicant mentioned that a new expert report would not be necessary in the case. 24. According to three reports drafted between 2 October and 29 November 2006 by the police officer in charge of the investigation, the applicant could not be contacted, or had failed to come to the police station to give the name of her counter expert. 25. On 23 January 2007, holding that a new expert report was not necessary, the prosecutor decided again not to prosecute the driver since the fault for the accident lay entirely with the applicant.

The decision was upheld by a hierarchically superior prosecutor on 21 February 2007. 26. The applicant’s complaint against the prosecutors’ decisions was allowed by the Bucharest District Court on 8 May 2007. The court held that the investigative authorities had failed to follow the instructions given in the previous judgment of 4 August 2005. The judgment became final on 26 September 2007 when an appeal on points of law by the prosecutor was dismissed by the Bucharest County Court. 27. On 9 June 2008 the Prosecutor’s Office attached to the Bucharest District Court noted that the limitation period for the crime under investigation had expired on 24 April 2007 and decided to close the case. 28. The applicant appealed against that decision before the courts.

She claimed 25,000 euros (EUR) in respect of non-pecuniary damage from the driver and the Prosecutor’s Office. She considered that the prosecutor was liable for the excessive delays in the investigation which had triggered the expiry of the limitation period for the crime committed against her. 29. On 27 August 2008 the Bucharest District Court rejected the applicant’s claim. The court held that because the limitation period for criminal responsibility in the case had expired it could not rule on the applicant’s claim for compensation. It further held that the applicant could bring such a claim before the civil courts. The judgment became final on 15 October 2008 when an appeal by the applicant was dismissed by the Bucharest County Court.