CASE OF ALDEGUER TOMÁS v. SPAIN - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Aldeguer Tomás v. Spania

- 35214/09

Hotărârea 14.6.2016 [Secția a III-a]

Articolul 14

Discriminare

Diferența în privința drepturilor la pensia retrospectivă de urmaș între cuplurile de același sex și cuplurile de sex diferit necăsătorite:

nicio încălcare

În fapt

– În procedurile din fața Curții, reclamantul s-a plâns că a fost discriminat pe motiv de orientare sexuală, dat fiind că, în calitate de supraviețuitor al unei uniuni

de facto

de același sex, i-a fost negat dreptul la pensia de urmaș după survenirea decesului partenerului său în 2002.

Acesta s-a plâns în special de existența unui tratament diferențiat între uniunile

de facto

de același sex, care nu puteau avea parte de recunoaștere juridică înainte de legalizarea căsătoriilor de același sex în 2005, și cuplurile de heterosexuali necăsătorite care nu se puteau căsători înainte de a fi legalizat divorțul în Spania, în 1981. De vreme ce legislația care legaliza căsătoriile de același sex nu recunoștea un drept la pensia de urmaș în mod retroactiv, Legea nr. 30/1981, care reglementa doar situația cuplurilor de sex diferit care coabitau și care nu se puteau căsători în mod legal, nu a prevăzut o clauză retroactivă care să le permită supraviețuitorilor să solicite o pensie, chiar atunci când partenerul lor decedase până la intrarea în vigoare a legislației.

În drept

– Articolul 14 combinat cu articolul 8 din Convenție și cu articolul 1 din Protocolul nr. 1: Relația reclamantului cu partenerul său care decedase între timp, în cadrul unei uniuni

de facto

, stabile, de același sex, vreme de mai mult de unsprezece ani, se încadra în noțiunea de “viață privată” și “viață de familie”, în înțelesul articolului 8 din Convenție. Mai mult, deși articolul 8 nu abordează problema pensiilor de urmaș, statul a mers dincolo de obligațiile acestuia în baza acestei prevederi, stabilind expres un asemenea drept pentru soții și partenerii supraviețuitori ai cuplurilor heterosexuale necăsătorite care nu se puteau căsători legal înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 30/1981. În consecință, cazul se încadra în sfera articolului 8. Interesul în primirea pensiei de supraviețuitor din partea statului se încadra și el în sfera articolului 1 al Protocolului nr. 1. Așadar, articolul 14 fusese aplicabil, în coroborare cu aceste prevederi.

Totuși, Curtea a constatat că reclamantul nu se afla într-o situație similară relevantă cu cea a partenerului supraviețuitor dintr-un cuplu de sex diferit, care nu se putuse căsători din cauza unui impediment la o nouă căsătorie, care afecta un membru sau pe ambii membri ai cuplului, înainte de 1981.

În primul rând, prevederile retroactive ale Legii nr. 30/1981 au avut scopul special de a oferi o soluție provizorie și extraordinară, prin acordarea pensiei de urmaș partenerului surpaviețuitor în anumite condiții, în ciuda contextului situației în care contribuția la sistemul de pensii prin muncă plătită nu fusese distribuită în mod egal între sexe, de vreme ce femeile erau slab reprezentate în sfera muncii.

În al doilea rând, cu toate că a existat un impediment juridic la căsătorie în cazul ambelor categorii de cupluri, de același sex și de sex diferit, acesta avea o natură diferită. Reclamantul nu s-a putut căsători din cauză că legislația în vigoare în timpul vieții partenerului său limita instituția căsătoriei la cuplurile de sex diferit. Impedimentul la căsătorie în cazul cuplurilor de sex diferit nu rezulta din sexul persoanelor sau din orientarea sexuală a membrilor săi, ci din faptul că unul sau ambii parteneri erau căsătoriți, din punct de vedere juridic, cu o a treia persoană, iar divorțul nu era permis la acel moment. Ceea ce era relevant era impedimentul de a te căsători din nou, nu impedimentul de a te căsători: situația de fapt și de drept specifică avută în vedere de Legea nr. 30/1981 nu putea fi comparată, în realitate, cu poziția cuplurilor de același sex, care nu erau eligibile pentru căsătorie, în termeni absoluți, indiferent de statutul marital al unuia sau ambilor membri ai lor.

Diferența contextuală și diferența privind natura impedimentului juridic la căsătorie a diferențiat în mod fundamental situația reclamantului din 2005 de cea a cuplurilor de sex diferit, avută în vedere de Legea nr. 30/1981.

Concluzie

: nicio încălcare (unanimitate).