BULUT AND OTHERS v. TURKEY

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

28.06.2016

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Struck out of the list

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

BULUT AND OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2016)

HUDOC · oficial

Decizia nr. 54849/10 Coșkun BULUT împotriva Turciei și a altor 22 de cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința la 28 iunie 2016 în calitate de comitet compus din: Ksenija Turković, președinte, Jon Fridrik Kjølbro, Georges Ravarani, judecători și Hasan Bakırcı, grefier adjunct al secțiunii, Având în vedere cererile depuse la date diferite, având în vedere declarațiile depuse de guvernul contestat la 18 februarie 2016, care solicită Curții să elimine cererile din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la aceste declarații, după deliberare, hotărăște după cum urmează: O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Toate acestea au fost reprezentate de dl S. Çalkan, un avocat practicant la Ankara. Guvernul turc („Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor. Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 5 din Convenție cu privire la închiderea camerei impuse lor de superiorii lor militari ca măsură disciplinară. Cerințele au fost comunicate guvernului DREPTUL având în vedere faptul că prezenta cerere se referă la aceleași fapte și plângeri și susține probleme identice în temeiul Convenției, Curtea decide să se alăture acestora în conformitate cu art. 42 § 1 din Regulamentul Curții. Reclamanții se plângeau de închiderea camerei impuse de superiorii lor militari ca măsură disciplinară și se bazează pe art. 5 din Convenție. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 18 februarie 2016, Guvernul a informat Curții că au propus să facă declarații unilaterale în vederea soluționării problemei susținute de solicitanți. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarațiile furnizează toate următoarele: Guvernul dorește să exprese prin intermediul declarației unilaterale că detenția reclamantului prin ordinea comandantului său de rang înalt nu îndeplinește standardele prevăzute la art. 5 § 1 din convenție. Prin urmare, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului 800 (opt sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral. Această sumă va fi convertită în monedă națională la rata aplicabilă la data plății și va fi eliberată de orice alte taxe care pot fi aplicabile. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să tranșeze acest caz din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „alte motive” care justifică socoteala din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. În scrisoarea lor din 11 aprilie 2016, reclamanții au indicat că nu sunt satisfăcuți cu termenii declarațiilor unilaterale. 10. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curții, în special, să scoată o probă din lista sa, dacă: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererilor”. 11. De asemenea, acesta reiterează că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului lor. 12. În acest scop, Curtea a examinat declarațiile având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 13. Având în vedere natura admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, precum și cuantumul compensației propuse, în circumstanțele particulare ale cauzelor, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor (art. 37 § 1 litera (c)). 14. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită continuarea examinării cererilor (art. 37 § 1 din amenda 15. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 16. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazurile din listă. Din aceste motive, Curtea ia act, în unanimitate, de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 5 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; decide să se alăture cererilor; decide să scoată cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenția. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 21 iulie 2016. Hasan Bakırcı Ksenija Turković Președintele adjunct al greffierului APENDIX Cerere Nu se află la reclamant Data reședinței 54849/10 06/08/2010 Coșkun BULUT 01/01/1970 Kayseri 58095/10 03/09/2010 Zafer ÇONGAOjur 01/01/1982 Ankara 59512/10 06/08/2010 Fahri BARAN 12/08/1970 Yozgat 74298/10 24/11/2010 Bülent DÜNDAR 25/01/1981 Isparta 25752/11 25/02/2011 Cuma ÖZDEMİR 18/02/1983 Denizli 25764/11 24/02/2011 Kerim YILMAZ 14/05/1973 Ankara 34192/11 15/04/2011 Tayfun İLKAR 01/01/1980 Lefke 42339/11 30/05/2011 Yasin BOLAT 23/04/1988 Denizli 52959/11 30/05/2011 Fatih DO AlloraANGÜN 10/01/1975 Ankara 52980/11 30/05/2011 Ekrem DURAN 10/01/1984 Aksaray 52991/11 30/05/2011 Mehmet HORUZ 07/03/1984 Istanbul 52993/11 30/05/2011 Murat Veysel KANPAK 28/12/1980 Denizli 55045/11 09/08/2011 Halil GÜRBÜZ 30/04/1988 Adiyaman 55089/11 09/08/2011 Hüseyin YILDIZ 01/01/1971 Adana 55092/11 08/08/2011 Ertan ÖZSEMERCİ 01/01/1977 Tunceli 55137/11 09/08/2011 Emrah ÇUHADAR 03/04/1980 Ankara 58517/11 06/09/2011 Mikail KIZILTAȘ 18/04/1973 Kırıkkale 58545/11 20/06/2011 Hasan KILIÇ 25/03/1976 Ankara 58825/11 19/05/2011 Yașar KAÇAR 26/06/1964 İzmir 58843/11 25/08/2011 Ahmet KURT 23/04/1983 Ușak 58847/11 25/08/2011 Kazim İYİLER 01/01/1968 İstanbul 6103/11 09/08/2011 Mustafa BAȘARAN 23/05/1990 Kahrammaraș 61199/11 27/08/2011 Kadir ATUK 10/10/1987 Ordu