- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 5 iulie 2016
- Stat pârât
- PRT
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
A.F. și Z.M. împotriva Portugaliei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 44800/14 A.F. și Z.M. împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 5 iulie 2016 într-un comitet compus din Iulia Motoc, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Marko Bošnjak, judecători, și d Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 15 octombrie 2015 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURA Reclamanții, A.F., resortisant portughez, și Z.M., resortisant egiptean și portughez, s-au născut în 1966 și, respectiv, în 2005 și își au reședința în Viana do Castelo. Președintele secțiunii a acceptat cererea de nedivulgare a identității lor formulată de solicitanți [art. 47 alineatul (3) din Regulamentul de procedură] și au fost reprezentați în fața Curții de către M.J.F.
Alves, avocat la Matosinhos. Guvernul portughez a fost reprezentat de agentul său, M.F. da Graça Carvalho, procuror general adjunct. Invocând articolele 6 alineatul (1) și 13 din convenție, reclamanții se plângeau de durata unei acțiuni în căutare de paternitate inițiate în fața instanțelor judecătorești și de lipsa unei acțiuni eficiente pentru a remedia prejudiciile care decurg din depășirea termenului de " în termen rezonabil mai mult decât o astfel de procedură. pe marginea unghiului de la art. 8, ei se plâng, de asemenea, ca urmare a depășirii termenului rezonabil al procedurii a existat o atingere a vieții lor de familie.
La 8 iunie 2015, cererea a fost comunicată guvernului EN Partea reclamantă susținea că procedura inițiată de procurorul public în fața Tribunalului de paternitate din Lisabona cu privire la cel de-al doilea reclamant a început la 3 martie 2005 și era încă pendinte în primă instanță la data ultimelor informații primite [la 29 iunie 2015], invocând articolele 6 alineatul (1), 8 și 13 din convenție. După eșecul negocierilor în vederea unei soluționări pe cale amiabilă, printr-o scrisoare din 15 octombrie 2015, guvernul a informat Curtea că va lua în considerare formularea unei declarații unilaterale pentru a soluționa problema menționată de cerere. De asemenea, a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție.
Subsemnatul, M.F. da Graça Carvalho, procuror general adjunct, declară că guvernul portughez oferă, în comun [reclamanților] suma de 5 070 EUR (cinci mii șaptezeci de euro), care acoperă orice prejudiciu moral, împreună cu suma de 1 000 EUR (mii de euro), care acoperă toate cheltuielile și cheltuielile de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitanți. Prin scrisoarea din 29 iunie 2015, reclamanții au indicat faptul că … Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat.
pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu se mai justifică continuarea examinării cererii 10. Curtea amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. 11. În acest scop, Curtea a examinat declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar c. Turcia ((întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003; a se vedea, de asemenea, WAZA Sp. z o.o.
c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit într-un anumit număr de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Portugaliei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului de a fi ascultat într-un termen rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43 CEDH 2000 VII, Cocchiarella c. Italia [C], n 64886/01, § 69-98, CEDH 2006 Majewski c. Polonia, 52690/99, § 38, 11 octombrie 2005, Wende și Kukówka c. Polonia , n 56026/00, §§ 49-65, 10 mai 2007 și Societade Agriícola do Peral S.A.
și alții c. Portugalia 553400/00, § 22, 31 iulie 2003). 13. Având în vedere natura concesiunilor cuprinse în declarația guvernului, precum și suma de la mutatis mutandis Cardoso Oliveira c. Portugalia, n 21217/09, 4 februarie 2014, unde Curtea a alocat 3 900 EUR față de o procedură civilă care a durat șase ani, două luni și douăsprezece zile pentru un grad de jurisdicție), cu atât mai mult cu cât procedura judiciară a început la 13 iunie 2007, dat fiind că data menționată la alineatul (5) de mai sus corespunde începerii demersurilor în fața autorităților din statul civil (art. 5 de mai sus). 37 § (c) 14. Curtea interpretează această declarație în sensul că această sumă trebuie plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului.
În lipsa decontării în termenul respectiv, guvernul va trebui să plătească, începând cu data expirării acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.
Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008 16. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu se aplice în ceea ce privește examinarea cererii [art. 37 alineatul (1) în fine 17. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 37 din Convenție și de modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel luate, hotărăște să șteargă cererea de rol în aplicarea art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție.
În limba franceză și apoi comunicat în scris la 28 iulie 2016. Andrea Tamietti Iulia Motoc Modululr Adjunct Președinte
QUATRIÈME SECTION
DÉCISION Requête n o 44800/14 A.F. et Z.M. contre le Portugal La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 5 juillet 2016 en un comité composé de : Iulia Motoc, présidente, Paulo Pinto de Albuquerque, Marko Bošnjak, juges, et d’Andrea Tamietti, greffier adjoint de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 5 juin 2014, Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 15 octobre 2015 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante à cette déclaration ; Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :
FAITS ET PROCÉDURE
1. Les requérants, A.F., ressortissante portugaise, et Z.M., ressortissant égyptien et portugais, sont nés respectivement en 1966 et en 2005 et résident à Viana do Castelo. Le président de la section a accédé à la demande de non ‑ divulgation de leur identité formulée par les requérants (article 47 § 3 du règlement). Ils ont été représentés devant la Cour par M e J.J.F. Alves, avocat à Matosinhos.
Le gouvernement portugais (« le Gouvernement ») a été représenté par son agente, M me M.F. da Graça Carvalho, procureure générale adjointe.
Invoquant les articles 6 § 1 et 13 de la Convention, les requérants se plaignaient de la durée d’une action en recherche de paternité engagée devant les juridictions et de l’absence d’un recours efficace pour remédier aux préjudices découlant du dépassement du « délai raisonnable » de cette procédure. Sous l’angle de l’article 8, ils se plaignent également qu’en conséquence du dépassement du délai raisonnable de la procédure il y a eu une atteinte à leur vie familiale.
Le 8 juin 2015, la requête a été communiquée au Gouvernement . EN DROIT
La partie requérante alléguait que la procédure engagée par le ministère public devant le tribunal de Lisbonne en recherche de paternité à l’égard du second requérant avait commencé le 3 mars 2005 et était toujours pendante en première instance à la date des dernières informations reçues (le 29 juin 2015). Elle invoquait les articles 6 § 1, 8 et 13 de la Convention.
Après l’échec des négociations en vue d’un règlement amiable, par une lettre du 15 octobre 2015 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
La déclaration du Gouvernement est ainsi libellée : « Je soussignée, M.F. da Graça Carvalho, procureure générale adjointe, déclare que le gouvernement portugais offre de verser, conjointement [aux requérants] la somme de 5 070 EUR (cinq mille soixante-dix euros), couvrant tout préjudice moral, et conjointement la somme de 1 000 EUR (mille euros), couvrant l’ensemble des frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par les requérants. »
Par une lettre du 29 juin 2015, les requérants ont indiqué qu’ils n’étaient pas satisfaits de la somme offerte par le Gouvernement au motif qu’elle ne tenait pas compte du préjudice matériel subi par eux.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si : « pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête ».
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive. 11. À cette fin, la Cour a examiné la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt Tahsin Acar c. Turquie ((question préliminaire) [GC], n o 26307/95, §§ 75 ‑ 77, CEDH 2003 ‑ VI ; voir également WAZA Sp. z o.o. c. Pologne (déc.), n o 11602/02, 26 juin 2007, et Sulwińska c. Pologne (déc.), n o 28953/03, 18 septembre 2007).
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre le Portugal, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du droit d’un justiciable à être entendu dans un délai raisonnable (voir, par exemple, Frydlender c. France [GC], n o 30979/96, § 43, CEDH 2000 ‑ VII, Cocchiarella c. Italie [GC], n o 64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006 ‑ V, Majewski c. Pologne , n o 52690/99, § 38, 11 octobre 2005, Wende et Kukówka c. Pologne , n o 56026/00, §§ 49-65, 10 mai 2007, et Sociedade Agrícola do Peral S.A. et autre c. Portugal , n o 55340/00, § 22, 31 juillet 2003).
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires (voir, mutatis mutandis , Cardoso Oliveira c. Portugal , n o 21217/09, 4 février 2014, où la Cour a alloué 3 900 EUR par rapport à une procédure civile ayant duré six ans, deux mois et douze jours pour un degré de juridiction), d’autant plus que la procédure judiciaire n’a commencé que le 13 juin 2007, car la date indiquée au paragraphe 5 ci-dessus correspond au début des démarches devant les autorités de l’état civil –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 c)).
La Cour interprète cette déclaration dans le sens que cette somme devra être versée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement devra verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
La Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention ( Josipović c. Serbie (déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine ).
En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Prend acte des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 37 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris ; Décide de rayer la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention. Fait en français puis communiqué par écrit le 28 juillet 2016. Andrea Tamietti Iulia Motoc Greffier adjoint Présidente