CASE OF MAMATAS AND OTHERS v. GREECE - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Mamatas și alții Others v. Greece

-

63066/14

,

64297/14

and

66106/14

Judgment 21.7.2016 [Section I]

Articolul 1 din Protocolul nr. 1

Articolul 1 para. 1 din Protocolul nr. 1

Posesia nestingherită a bunurilor

Reeșalonarea datoriei naționale care implică scăderea valorii nominale a obligațiunilor fără consimțământul investitorilor privați:

nicio încălcare

În fapt –

La sfârșitul lui iunie 2011, perioadă în care a atins apogeul criza datoriilor grecești, investitorii instituționali internaționali care împrumutaseră statul grec cu sume mai mari decât capacitatea sa de rambursare și-au recunoscut partea de răspundere ce le revenea. Astfel, aceștia au renunțat la rambursarea totală și au negociat cu statul o reducere consensuală a creanțelor lor. Autoritățile au dat asigurări la acel moment că această procedură nu viza deținătorii de obligații persoane fizice. Totuși, odată cu intrarea în vigoare a unei legi, cei din urmă, printre care și reclamanții, au fost supuși, împotriva voinței lor și fără a participa la negocierile dintre stat și investitorii internaționali, la o procedură de schimb al titlurilor lor cu altele emise de către stat, de o valoare mai mică, pentru a reduce cuantumul datoriei publice grecești.

În drept

–

Articolul 1 din Protocolul nr.

1: Deținătorii de obligații împotriva statului grec aveau, în baza legii și a scadenței titlurilor lor, o creanță pecuniară împotriva statului într-un cuantum echivalent cu valoarea nominală a obligațiilor lor. Așadar, aceștia puteau susține că au o „speranță legitimă” de a-și concretiza creanțele potrivit legii și beneficiau, deci, de un „bun” – de un drept de a beneficia de garanțiile acelei dispoziții.

Adoptarea noii legislații a avut drept consecință un acord care includea activarea clauzelor de acțiune colectivă, acord încheiat între stat și deținătorii de obligații, în baza căruia deciziile trebuiau luate prin majoritate calificată. Acordul modifica condițiile care guvernau obligațiile, diminuând inclusiv valoarea lor nominală. Aceste condiții erau aplicabile și în cazul deținătorilor minoritari, incluzându-i pe reclamanți.

Participarea prin mandat a reclamanților la acest proces și modificarea titlurilor selecționate au echivalat cu o ingerință în dreptul lor la protecția proprietății. Aceasta fusese prevăzută de o lege accesibilă, iar consecințele unui posibil refuz al reclamanților erau previzibile.

Pe parcursul perioadei de criză politică, economică și socială gravă prin care a trecut, statul reclamat a putut întreprinde în mod legitim măsurile în discuție, în vederea atingerii scopurilor menținerii stabilității economice și a restructurării datoriilor, în interesul general al comunității. În consecință, de vreme ce operațiunea de schimb a condus la reducerea datoriei grecești, ingerința contestată a urmărit realizarea unui interes public.

Reclamanții și-au văzut titlurile anulate și înlocuite cu altele noi, fapt care constituise o pierdere de capital de 53,5%. Această pierdere, substanțială la prima vedere, nu era una semnificativă în măsura în care putea fi asimilată unei stingeri sau unei retribuții legale insignifiante a creanțelor reclamanților împotriva statului.

Punctul de referință pentru aprecierea gravității pierderii suferite de către reclamanți nu putea fi cuantumul a ceea ce aceștia sperau să ridice la momentul în care obligațiile lor ar fi ajuns la scadență. Valoarea nominală a unei obligații nu reprezenta valoarea de piață veritabilă la data la care statul a adoptat reglementarea contestată. Această valoare fusese déjà afectată, fără niciun dubiu, prin reducerea ratei de creditare de către stat, fapt care lăsase să se înțeleagă că, în august 2015, statul nu fusese în măsură să-și onoreze obligațiile care decurgeau din clauzele contractuale incluse în titlurile vechi, adică înainte de adoptarea noii legislații.

La data emiterii vechilor titluri deținute de către reclamanți, nici aceste instrumente, nici dreptul grec nu prevedeau posibilitatea de implementare a clauzelor de acțiune colectivă. Totuși, aceste clauze erau unele comune în practica piețelor de capital internaționale și fuseseră incluse în toate titlurile de datorie publică ale statelor membre ale zonei euro cu durată mai mare de un an. Mai mult, dacă ar fi trebuit asigurat consensul tuturor deținătorilor cu privire la proiectul de restructurare a datoriei grecești sau limitată operația doar la cei care au consimțit, acest proiect ar fi eșuat.

Clauzele de acțiune colectivă au constituit o măsură oportună și necesară pentru reducerea datoriei publice grecești și pentru prevenirea încetării plăților de către statul reclamat. Mai mult, o investiție în obligații nu putea fi lipsită de riscuri. În plus, Tribunalul Uniunii Europene a respins un recurs introdus împotriva Băncii Centrale Europene de către 200 de cetățeni italieni, deținători de obligații împotriva statului grec.

Astfel, adoptând măsurile contestate, Grecia nu a perturbat echilibrul corect dintre interesul general și protecția dreptului de proprietate al reclamanților și nu a supus acest drept unei sarcini individuale excesive.

Având în vedere aceste considerente și dată fiind marja largă de apreciere de care se bucură statele contractante în acest domeniu, măsurile în cauză nu pot fi considerate disproporționate raportat la scopul lor legitim.

Concluzie

: nicio încălcare (unanimitate).

De asemenea, Curtea a reținut în unanimitate lipsa vreunei încălcări a articolului 14 din Convenție coroborat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1, pentru că procedura schimbării titlurilor reclamanților nu le-a încălcat dreptul de a nu fi discriminați în exercitarea dreptului lor protejat de articolul 1 din Protocolul nr. 1.

(Vezi, de asemenea,

Malysh și alții v. Rusia,

30280/03

, 11 februarie 2010;

Lobanov v. Rusia

,

15578/03

, 2 December 2010; și

Broniowski v. Polonia

[MC],

31443/96

, 28 septembrie 2005,

Nota informativă

65

)