SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 23899/08 Luigi PISANTI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 3 noiembrie 2016 într-un comitet format din Robert Spano, președinte, Pauliine Koskelo, Tim Eicke, judecători, și din Hasan Bakćrc, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 22 mai 2008, După ce a deliberat, a fost reprezentat în fața Curții de către domnul D. Mocella, avocat la Napoli, pe care l-a reprezentat domnul Luigi Pisanti, domnul Luigi Pisanti, un cetățean italian născut în 1931 și decedat la 22 mai 2009. La 22 mai 2008, reclamantul a depus o cerere în fața Curții pentru a se plânge de durata procedurii La 7 octombrie 2015, guvernul a informat Curtea că reclamantul a decedat între timp. La 3 noiembrie 2015, modulul Curții a transmis scrisoarea referitoare la reprezentantul reclamantului, invitând să își prezinte observațiile înainte de 3 decembrie 2015. La 31 martie 2016, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că dl Diomede Pisanti și dl Marco Pisanti doresc să se constituie în procedura în calitate de moștenitori ai reclamantului. Reprezentantul a omis să indice legătura familială existentă între aceștia din urmă și de cujus Informațiile au fost transmise guvernului, care a solicitat Curții să considere că constituirea dlui Diomede Pisanti și a dlui Marco Pisanti a fost întârziată, întrucât reclamantul originar a decedat în 2009, și anume înainte de comunicarea prezentei cereri guvernului pârât. Curtea amintește că aceasta îi autorizează în mod normal pe membrii de familie ai reclamantului originar să mențină cererea, cu condiția ca aceștia să aibă un interes suficient în acest sens, atunci când reclamantul originar a decedat după data depunerii cererii sale în fața Curții ( Malhous c. Republica Cehă (dec.) [GC], n 33071/96, CEDH 2000-XII, Micallef c. Malta [GC], n 17056/06, § 47, CEDH 2009 și Centrul de resurse juridice în numele Valentine Câmpeanu c. România [GC], n 47848/08, § 97, CEDO 2014. În plus, Curtea interpretează conceptul de victimă în mod autonom, independent de noțiuni interne precum cele de interes sau de calitate pentru a acționa (Sanles Sanles c. Spania (dec.), 48335/99, CEDO 2000-XI), chiar dacă trebuie să ia în considerare faptul că reclamantul a fost parte la procedura internă. În ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe art. 6, Curtea sa arătat pregătită să recunoască calitatea de victimă a unei persoane apropiate fie atunci când obiecțiunile ridicau o chestiune de interes general, iar reclamanții, ca moștenitori, aveau un interes legitim în menținerea cererii (a se vedea Micallef c. Malta, citată anterior, punctul 48). În cazul de față, Curtea constată că dnii Diomede Pisanti și Marco Pisanti nu au făcut parte din procedura internă. În plus, ei au omis să indice legătura familială existentă între ei înșiși și cuius. În plus, aceștia au comunicat să se constituie în cadrul procedurii în fața Curții la mai mulți ani de la decesul reclamantului originar. În orice caz, având în vedere jurisprudența aplicabilă în acest domeniu și circumstanțele acestei cauze, Curtea concluzionează că domnii Diomede Pisanti și Marco Pisanti nu pot revendica un interes legitim suficient pentru continuarea acestei proceduri. cu drepturile garantate de Convenție, în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 24 noiembrie 2016. Hasan Bakurc
Requête n
o
23899/08
Luigi PISANTI
contre l’Italie
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 3 novembre 2016 en un comité composé de
:
Robert Spano,
président,
Pauliine Koskelo,
Tim Eicke,
juges,
et de Hasan Bakırcı,
greffier adjoint de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 22 mai 2008,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Luigi Pisanti, était un ressortissant italien né en 1931 et décédé le 22 mai 2009. Il a été représenté devant la Cour par M
e
Le 22 mai 2008, le requérant a introduit une requête devant la Cour pour se plaindre de la durée de la procédure « Pinto » ainsi que du retard dans l’exécution de la décision « Pinto ».
Le 18 novembre 2015, les griefs tirés des articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n
o
1 ont été communiqués au Gouvernement.
Le 7 octobre 2015, le Gouvernement a informé la Cour que le requérant était décédé entre-temps.
Le 3 novembre 2015, le Greffe de la Cour a transmis le courrier y relatif au représentant du requérant, l’invitant à présenter ses commentaires avant le 3 décembre 2015.
Le 31 mars 2016, le représentant du requérant a informé la Cour que MM. Diomede Pisanti et Marco Pisanti souhaitaient se constituer dans la procédure en qualité d’héritiers du requérant. Le représentant a omis d’indiquer le lien familial existant entre ces derniers et le
de cujus
.
Les informations ont été transmises au Gouvernement, lequel demanda à la Cour de considérer que la constitution de MM. Diomede Pisanti et Marco
Pisanti était «
tardive
» en ce que le requérant originaire était décédé en 2009, à savoir avant la communication de la présente requête au gouvernement défendeur.
La Cour rappelle qu’elle autorise normalement les membres de la famille du requérant originaire à maintenir la requête, à condition qu’ils aient un intérêt suffisant à cela, lorsque le requérant originaire est décédé après l’introduction de sa requête devant la Cour (
Malhous c. République tchèque
(déc.) [GC], n
o
Micallef c. Malte
[GC], n
o
17056/06, § 47, CEDH 2009 et
Centre de ressources juridiques au nom de Valentin Câmpeanu c. Roumanie
[GC], n
o
En outre, la Cour interprète le concept de victime de façon autonome, indépendamment de notions internes telles que celles d’intérêt ou de qualité pour agir (
Sanles Sanles c. Espagne
(déc.), n
o
48335/99, CEDH 2000-XI), même si elle doit prendre en compte le fait que le requérant a été partie à la procédure interne. Pour ce qui est des griefs tirés de l’article 6, la Cour s’est montrée prête à reconnaître la qualité de victime d’un proche soit lorsque les griefs soulevaient une question d’intérêt général et que les requérants, en tant qu’héritiers, avaient un intérêt légitime au maintien de la requête (voir
Micallef c. Malte
, précité, § 48).
Dans le cas d’espèce, la Cour constate que MM. Diomede Pisanti et Marco Pisanti n’ont pas été partie dans la procédure interne. En outre, ils ont omis d’indiquer le lien familial existant entre eux-mêmes et le
de cujus
. De plus, ceux-ci ont communiqué entendre se constituer dans la procédure devant le Cour plusieurs années après le décès du requérant originaire.
En tout état de cause, compte tenu de la jurisprudence applicable en la matière et des circonstances de cette affaire, la Cour conclut que MM.
Diomede Pisanti et Marco Pisanti ne sauraient revendiquer un intérêt légitime suffisant à la poursuite de cette procédure.
Il s’ensuit que cette requête doit donc être rejetée pour incompatibilité
ratione personae
avec les droits garantis par la Convention, en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le 24 novembre 2016.
Hasan Bakırcı
Robert Spano
Greffier adjoint
Président