A cincea secțiune decizia nr. 20427/06 Zinaida Petrovna VOLOBUYEVA și Anna Ivanovna VOLOBUYEVA împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiunea), care stă la 17 noiembrie 2016 în calitate de comitet compus din: Khanlar Hajiyev, președinte, Faris Vehabović, Carlo Ranzoni, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii; Având în vedere cererea depusă mai sus la data indicată în tabelul anexat, având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Primul reclamant, dna Zinaida Petrovna Volobuyeva, s-a născut la 14 octombrie 1955. Cea de-a doua reclamantă, Anna Ivanovna Volobuyeva, s-a născut la 6 mai 1984. Ambele solicitanți sunt cetățeni ucraineni și locuiesc în orașul Yalta, Crimea. La 6 mai 2010, Curtea Supremă a Ucrainei a anulat decizia Curții Yalta din 30 martie 2001. Curtea observă că cel de-al doilea reclamant nu a fost niciodată parte separată la procedura judiciară și de executare examinată, iar hotărârea în cauză a fost pronunțată în favoarea primului reclamant. Prin urmare, Curtea concluzionează că plângerile celui de-al doilea reclamant sunt inadmisibile ca fiind incompatibile ratione personae cu dispozițiile convenției. Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor formulate de reclamațiile primului reclamant și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Guvernul a recunoscut întârzierea excesivă în executarea deciziei interne, care a oferit primei reclamante să plătească suma de 1,575 EUR și a invitat Curtea să elimine cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție. Suma ar fi convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni menționat mai sus, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea nu a primit niciun răspuns din partea primului reclamant care acceptă termenii declarației unilaterale. Curtea remarcă că art. 37 §§ §§ §§ §§ §§ îi permite să ia o probă din lista sa în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererilor”. Astfel, aceasta poate elimina cererea în temeiul articolului 37 §§ §§ 1 (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazurilor (a se vedea principiile care iese din jurisprudența Curții, în special Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) ([GC], nr. 26307/95, §§§ 77, ECHR 2003-VI)). Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la neexecuția sau aplicarea întârziere a hotărârilor interne (a se vedea Yuriy Nikolayevich Ivanov c. Ucraina , nr. 40450/04, 15 octombrie 2009). Remarcarea admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, precum și cuantumul compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § litera (c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea cererii (articolul amendat) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarațiilor lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă plângerile privind neexecuția sau aplicarea întârziere a deciziei interne. Reclamanții au prezentat, de asemenea, alte plângeri în conformitate cu aceleași articole ale Convenției. Curtea a examinat cererea și consideră că, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt de competența sa, aceste plângeri nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenția sau în Protocolurile sale. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. în ceea ce privește neexecuția sau întârziarea aplicării hotărârii interne, precum și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în această declarație; hotărăște să abordeze această parte a aplicării acesteia din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 § litera (c) din convenție; Rezultatul cererii este inadmisibil. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 8 decembrie 2016. Hasan Bakırcı Khanlar Hajiyev Președintele adjunct al Registrului Hajiyev ANNEXĂ cererea depunând plângeri în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 (neaplicarea sau aplicarea întârziere a deciziilor interne și lipsa oricărui remediu eficace în dreptul intern) Nr. de cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului, în cazul în care orice cuantum acordat pentru prejudiciu material și moral și costurile și cheltuielile (în euro) [i] 20427/06 15/05/2006 Zinaida Petrovna VOLOBUYEVA 14/10/1955 06/07/2011 1.575 [i] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului.
Application no. 20427/06
Zinaida Petrovna VOLOBUYEVA and Anna Ivanovna VOLOBUYEVA
against Ukraine
The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 17
November 2016 as a Committee composed of:
Khanlar Hajiyev,
President,
Faris Vehabović,
Carlo Ranzoni,
judges,
and Hasan Bakırcı,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on the date indicated in the appended table,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
The first applicant, Ms Zinaida Petrovna Volobuyeva, was born on 14
October 1955.
The second applicant Ms Anna Ivanovna Volobuyeva, was born on 6
May 1984.
Both applicants are Ukrainian nationals and live in the city of Yalta, Crimea.
The applicants’ complaints under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 concerning the non-enforcement of the decision of the Yalta Court of 30 March 2001 were communicated to the Ukrainian Government (“the Government”).
On 6 May 2010 the Supreme Court of Ukraine quashed the decision of the Yalta Court of 30 March 2001.
The Court observes that the second applicant has never been a separate party to the judicial and enforcement proceedings under examination, and the judgment in question was rendered in favour of the first applicant only.
Therefore, the Court concludes that the complaints of the second applicant are inadmissible as being incompatible
ratione personae
with the provisions of the Convention.
The Government informed the Court that they proposed to make a
unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by the complaints of the first applicant. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article
37 of the Convention.
The Government acknowledged the excessive delay in enforcement of the domestic decision. They offered to pay the first applicant the amount of EUR 1,575 and invited the Court to strike the application out of the list of cases in accordance with Article
37 §
1
(c) of the Convention. The amount would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay this amount within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
The payment will constitute the final resolution of the case.
The Court has not received a response from the first applicant accepting the terms of the unilateral declaration.
The Court observes that Article
37 §
1
(c) enables it to strike a case out of its list if:
“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the applications”.
Thus, it may strike out application under Article
37 §
1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wish the examination of the cases to be continued (see the principles emerging from the Court’s case-law, and in particular the
Tahsin Acar v.
Turkey
(preliminary objections) ([GC], no.
26307/95, §§
75
‑
The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to the non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions (see
Yuriy Nikolayevich Ivanov v. Ukraine
, no.
40450/04, 15 October 2009).
Noting the admissions contained in the Government’s declarations as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article
37 §
1
(c)).
In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article
37
§
1
in fine
).
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declarations, the application may be restored to the list in accordance with Article
37 §
2 of the Convention (
Josipović v.
Serbia
(dec.), no.
18369/07, 4
March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list as regards the complaints concerning the non-enforcement or delayed enforcement of domestic decision.
The applicants also raised other complaints under the same articles of the Convention. The Court has examined the application and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto. It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.
For these reasons, the Court, unanimously,
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration in so far as it concerns the non-enforcement or delayed enforcement of the domestic decision, and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike this part of the application out of its list of cases in accordance with Article
37 §
1
(c) of the Convention;
Declares
the remainder of the application inadmissible.
Done in English and notified in writing on 8 December 2016.
Hasan Bakırcı
Khanlar Hajiyev
Deputy Registrar
President
Application raising complaints under Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention and Article 1 of the Protocol No. 1
(non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions and lack of any effective remedy in domestic law)
No.
Application no.
Date of introduction
Applicant name
Date of birth
Date of receipt of Government’s declaration
Date of receipt of applicant’s comments, if any
Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses
(in euros)
[i]
20427/06
15/05/2006
Zinaida Petrovna VOLOBUYEVA
14/10/1955
06/07/2011
1,575
[i]
Plus any tax that may be chargeable to the applicant.