CASE OF LHERMITTE v. BELGIUM - [Romanian Translation] legal summary by the European Institute of Romania

CASE OF LHERMITTE v. BELGIUM - [Romanian Translation] legal summary by the European Institute of Romania (CtEDO, 2016)

Tradus

ș

i revizuit de IER

(

http://ier.gov.r

o/

)

Notă de informare privind jurisprudenț

a Cur

ț

ii nr. 201

Noiembrie 2016

Lhermitte împotriva Belgiei (MC)

- 34238/09

Hotărârea din 29 noiembrie 2016

(MC)

Art. 6

Procedură penală

Art. 6 § 1

Proces echitabil

Garan

ții procedurale suficiente pentru a permite acuzatului să înțeleagă verdictul de vinovăț

ie pronun

ț

at

de o curte cu

jura

ț

i:

neîncălca

re

În fapt

– Trimisă în judecată pentru uciderea celor cinci copii ai săi, recl

amanta a fost înfăț

i

șată

în 200

8

în fa

ț

a unei cur

ț

i cu jura

ți, compusă din trei magistraț

i

ș

i dintr-

un juriu popular. Apărarea sa a argumentat

existen

ța unui dezechilibru mental, în momentul faptelor, care a făcut

-

o incapabilă să

-

ș

i controleze

faptele. De

ș

i ini

ț

ial au avut puncte de vedere contrare

, exper

ț

ii psihiatri s-au raliat acestei opinii î

n baza

unor

dovezi noi prezentate la proces. În schimb, juriul a răspuns „da“ la întrebarea despre vinovăț

ie

ș

i

premeditare. În aceea

ș

i zi, curtea cu jura

ț

i a stabilit pedeapsa: reclamanta a fost con

damnată la

închisoare pe via

ță. Curtea de Casaț

ie a respins recursul; reclamanta a invocat

lipsa motivării la verdictul

juriului

și la hotărârea de

stabilire a pedepsei.

Prin

hotărâr

e

a din 26 mai 2015 (a se vede

a

Nota de informare nr. 185

)

, o cameră a

Cur

ț

ii a concluzionat

că nu a fost încălcat art. 6 §

1 din Conven

ț

ie, având în vedere, în special,

că întrebările adresate juriului,

hotărârea curț

ii cu jura

ț

i prin care a fost stabili

tă

pedeapsa

ș

i h

otărârea ulterioară a Curț

ii de Casa

ț

ie

puteau permite reclamantei să înțeleagă motivele condamnării sale.

La 14 septembrie 2015, cauza a fost trimisă în faț

a Marii Camere, la cererea recla

mantei.

În drept

–

Art. 6 § 1

:

Nu constituie obiectul cauzei de fa

ță

materialitatea faptelor

și modalităț

ile de

realizare a acestora, care sunt stabilite

și recunoscute de către reclamantă, ș

i

nici încadrarea penală

re

ț

inut

ă sau cuantumul pedepsei. Problema ridicată de

spe

ță

este clarificarea aspectului

dac

ă

reclamanta a putut în

ț

elege motivele pentru care jura

ț

ii au considerat-o

răspunzătoare

pentru faptele

sale la momentul comiterii

faptelor, în ciuda schimbării opiniei experț

ilor psihiatri la finalul dezbaterilor.

Curtea ajunge la un răspuns afirmativ pornind de la constatările și considerentele următoare:

a)

Cu privire la caracterul contradictoriu al procedurii

– Următoarele garanț

ii au înso

ț

it derularea

procesului:

–

la începutul procesului, rechizitoriul a fost citit integral, fiind de asemenea indicate natura infrac

ț

iuni

i

aflate la baza acuzări

i ș

i circumstan

ț

ele care puteau agrava sau reduce ped

eapsa;

–

acuza

ț

iile au fost discutate apoi

în contradictoriu, fiecare element de probă fiind

supus dezbaterii, iar

inculpata

, asistată de un avoc

at, a p

utut cere audierea martorilor

ș

i reac

ț

iona la depozi

ț

iile acestora;

– au fost citite întrebările adresate de către preș

edinte celor doisprezece

jura

ți după dezbaterile care au

avut loc timp de 10 zile, iar o copie a fost

înmânată părț

ilor

.

b)

Cu privire la contribu

ția însumată a rechizitoriului și a întrebărilor adresate juriului

–

Pe de o parte,

avoca

ț

ii reclamantei nu au formulat obiec

ț

ii luând la cuno

ș

tin

ță întrebările preș

edintelui adresate juriului,

nici pentru a le modifica, nici pentru a propune altele.

Pe de altă parte, de vreme ce prima întrebare privea vinovăț

ia

reclamantei, un răspuns pozitiv la aceasta

implica în mod necesar că

juraț

ii o

considerau răspunzătoare

de faptele sale la momentul faptelo

r. Prin

urmare, reclamanta nu poate sus

ține că

nu

putea în

ț

elege pozi

ț

ia juriului asupra aspectului respectiv.

Desigur, juriul nu a furnizat o motivare în acest sens. Totu

ș

i, respectarea cerin

ț

elor unui proces echitabil

se apreciază conform procedurii în ansamblu, exami

nând, în func

ț

ie de toate circumstan

ț

ele cauzei,

dacă procedura urmată a permis

inculpatului

să înțeleagă condamnarea.

Or, în prezenta cauză,

o asemenea examinare permite punerea în eviden

ță a unei serii de elemente

susceptibile să înlăture eventualele dub

ii ale reclamantei cu privire la convingerea jura

ț

ilor în privin

ț

a

răspunderii

sale penale la momentul faptelor:

i.

Încă din faza urmăririi penale

, ancheta s-

a concentrat asupra stării psihice a reclamantei la momentul

crimelor. Dincolo de fapte

ș

i de des

fășurarea precisă a acestora, actele ș

i elementele anchetei,

expertizele medico-legale, rechizitoriul de aproximativ 50 de pagini consacra o parte substan

țială

biografiei

ș

i vie

ț

ii de familie a reclamantei, precum

și motivării ș

i cauzelor pentru care aceasta a trecut

la comiterea crimelor, având în vedere, în special, expertizele psihologice

ș

i mentale.

Este adevărat că rechizitoriul oferea o înțelegere limitată a verdictului pe care avea să

-l formuleze juriul,

întrucât a avut loc înainte de dezbaterile car

e reprezintă esenț

a unui proces cu jura

ț

i; art. 6 impune

în

ț

elegerea nu a motivelor care au determinat

organele de cercetare penală să trimită cauza în faț

a

cur

ț

ii cu jura

ți, ci motivele care au convins membrii juriului, în urma dezbaterilor pe fond desfăș

urate în

fa

ț

a acestora

, să

pronun

ț

e decizia de

vinovă

ț

ie. În rest, Curtea nu poate face specula

ț

ii despre faptul

dacă constatările din rechizitoriu au influenț

at sau nu deliberar

ea

ș

i decizia la care a ajuns juriul

în cele

din urmă.

ii. La

procesul cu jura

ț

i, aspectul

răspunderii penale a reclamantei

se afla în centrul dezbaterilor, din

moment ce apari

ț

ia unor elemente noi a determinat pre

ședintele să dispună efectuarea unei noi

expertize psihiatrice, ale cărei concluzii

au fost

dezbătute ulterior.

iii.

Hotărârea de stabilire a pedepsei menționează în mod expres atât

rezolu

ț

ia reclamantei de a comite

crimele, cât

ș

i sângele rece cu care le-

a comis. Răspunderea sa penală a fost o concluzie logică, având

în vedere răspunsurile date de juriu la întrebări. De altfel, Curtea de Casaț

ie nu a interpretat în alt mod

hotărâre

a de stabilire a pedepsei

, deoarece a subliniat că luarea în considerare a sângelui rece ș

i a

determinării cu care reclamanta a înfăptuit crimele oferea motivul pentru c

are curtea cu jura

ț

i a re

ț

inut

răspunderea penală

la momentul faptelor.

c)

Cu privire la

faptul că hotărârea privind

stabilirea pedepsei a fost

întocmită de către magistraț

ii

profesioni

ș

ti, absen

ți de la deliberările

jura

ților privind vinovăț

ia

–

Acest fapt nu poate pune sub

semnul

întrebării valoarea ș

i amploarea explica

țiilor furnizate reclamantei, în măsura în care:

–

aceste explica

ț

ii au fost prezentate

fără întârziere, la sfârș

itul

ș

edin

ț

ei cu jura

ț

i, din moment ce

hotărârea privind

stabilirea pedepsei

a fost comunicată în aceeaș

i zi cu verdictul;

– dacă hotărârea în cauză a fost în mod oficial întocmită de către judecătorii profesioniș

ti, ace

ș

tia au

putut nota observa

ț

iile celor 12 jura

ț

i, care au deliberat

efectiv lângă ei

asupra pedepsei

ș

i ale

căror

nume ap

a

r în hotărâre

;

– judecătorii profesioniș

ti au fost ei în

ș

i

ș

i prezen

ț

i de-

a lungul dezbaterilor, fapt care trebuia să le permită

a

șezarea corectă în context a acestor observaț

ii.

d)

Cu privire la absen

ț

a unor explica

ț

ii exprese despre divergen

ț

a de opinii dintre juriu

ș

i exper

ț

ii psihiatri

referitoare la capacitatea reclamantei de a se de controla la momentul faptelor

–

În mod cert, cei trei

psihiatri, în ultimul lor raport, au exprimat în unanimitate opinia că reclamanta „se afla în momentu

l

faptelor într-

o stare gravă de dezechilibru mental, care o făcea incapabilă să

-

ș

i controleze ac

țiunile“.

Cu toate acestea, Curtea a considerat deja

că declaraț

iile exper

ț

ilor psihiatri date în

ș

edin

ță

în f

a

ț

a unei

cur

ț

i cu jur

a

ț

i nu constituie decât

ni

ș

te elemente supuse, printre altele, aprecierii juriului.

În plus, exper

ț

ii în

ș

i

și au relativizat ponderea concluziilor lor, specificând că răspunsurile erau în

concordan

ță cu convingerea lor interioară ș

i admi

țând totodată că acestea nu au fost niciodată a

ltceva

decât „o opinie cla

ră

,

și nu un adevă

r ș

tiin

țific absolut”.

În consecin

ță, faptul că juriul nu a indicat motivele care au dus la adoptarea unui punct de

vedere opus

raportului final al exper

ț

ilor psihiatri, raport ce îi era favorabil, nu o putea împiedica

pe reclamantă să

în

țeleagă decizia

prin care s-a re

ț

inut

răspunde

r

ea sa penal

ă

.

***

În concluzie, reclamanta a dispus de suficiente garan

ț

ii pentru a

în

țelege verdictul de vinovăț

ie.

Concluzie

: neîncălcare (zece voturi la ș

apte).

[A se vede

a

Taxquet împotriva Belgiei

(MC), 926/05, 16 noiembrie 201

0,

Notă de informare nr.

135

,

ș

i

Legillon împotriva Fr

an

ț

ei

(53406/10)

ș

i

Agnelet împotriva F

ran

ț

ei

(61198/08), hotărârile din 10 ia

nuarie

2013 rezumate

în

Notă de informare nr.

159

;

a se vedea

ș

i, în seria de ghiduri privind jurispruden

ț

a,

Ghid

privind art. 6 (dimensiunea penală)

]

© Consiliul Europei/Curtea

Europeană a Drepturilor Omului

Redactat de grefă, prezentul rezumat nu obligă Curtea.