CASE OF J. AND OTHERS v. AUSTRIA - [Romanian Translation] legal summary by the European Institute of Romania

CASE OF J. AND OTHERS v. AUSTRIA - [Romanian Translation] legal summary by the European Institute of Romania (CtEDO, 2017)

Revizuit de I

ER

(

http://ier.gov.ro

/

)

Notă de informare privind jurisprudența Curții 203

Ianuarie 2017

J. și alții împotriva Austriei

- 58216/12

Hotărârea din 17.01.2017 [Secția a IV

-

a]

Articolul

4

Obligații

pozitive

Articolul 4-1

Traficul de fiin

ț

e umane

Decizia parchetului de a închide ancheta privind infracțiuni

de trafic de ființe umane săvârșite

în afara țării de către cetățeni străini

:

ne

încălcar

e

În fapt

–

Reclamante

le

,

resortisante filipinez

e,

au fost recruta

te

în Filipine pentru a lucra în

calitate de cameriste și bone pentru mai multe familii din Dubai. În iulie 2010, acestea ș

i-

au

însoțit angajatorii în Austria. Pe durata șederii aco

lo, reclamantele ș

i-

au lăsat familii

le și s

-

au

plâns la poliția austriacă, susținând că au fost victimele traficului de ființe umane și supuse

muncii forțate

.

Parchetul a decis ulterior să înceteze investigațiile, pentru motivul că

infracțiunile fuseseră comise în afara țării de către cetățeni străini

, î

n Austria nefiind comisă

nici o infracțiune. Ordonanța procurorului a fost menținută de către instanța penală regională

.

În procedura din fața Curț

ii, rec

lama

nț

ii

, care se considerau victime ale traficului de ființe

umane, s

-

au plâns de faptul că autoritățile austriece nu ș

i-

au respectat obligațiile pozitive

care le reveneau în baza art. 4 sub aspect procedural

.

În drept

–

Art.

4:

Cauza a ridicat două întrebări. Prima, dacă autoritățile austriece ș

i-

au

respectat obligațiile

pozitive

de a le identifica ș

i de

a le sprijini

pe

reclamante în calitatea lor

de

posibile victime ale traficului de ființe umane, iar a doua

–

dacă acestea ș

i-

au îndeplinit

obligația pozitivă de a desfășura o anchetă cu privire la infracțiunile pretinse

.

a)

Obligația pozitivă de a le identifica și de a le sprijini pe reclamante în calitatea lor de posibile

victime ale traficului de ființe umane

–

Din momentul în care reclamantele s

-

au adresat la

poliție, acestea au fost tratate de îndată ca posibile victime ale traficului de ființe umane. Ele

au fost interogate de către ofițeri de poliție cu pregătire specială, li s

-

a

u

oferit o reședință ș

i

permise de muncă pentru legalizarea ș

eder

ii lor în Austria și a fost instituită o interdicț

ie de

dezvăluire a informațiilor cu caracter personal din registrul central, astfel încât datele despre

acestea să nu poată fi aflate de către publicul larg. În

cadrul

procedurii

interne, reclamantele

au fost sprijinite de către un ONG, finanțat de stat și al cărui obiectiv era oferirea de asistență

victimelor traficului de ființe umane

.

Reclamantele au beneficiat de asistență juridică

,

informații privind normele de

procedu

r

ă, precum și asistență pentru facilitarea integrării lor

în Austria

.

Cadrul juridic și administrativ privind protecția posibilelor victime ale traficului de

ființe umane din Austria părea a fi unul suficient, iar autoritățile au lua

t

toate măsurile pe care

era de așteptat să

le ia

,

în mod rezonabil

,

în această situaț

ie.

b)

Obligația pozitivă de a desfășura o anchetă privind traficul de ființ

e

uman

e

–

După ce

reclamantele au formulat plângerea la poliț

ie,

parchetul a inițiat o anchetă

.

Aceasta a fost

întreruptă după ce procurorul de caz a constatat că infracțiunea imputată angajatorilor

reclamantelor și care ar fi fost săvârșită pe teritoriul austriac nu int

ra în domeniul de aplicare

al dispozițiilor legale relevante. Parchetul a observat că pret

insa infracțiune de trafic de ființ

e

umane fusese comisă în afara țării, iar inculpații erau cetățeni străini ș

i

nu fuseseră afectate

interesele statului austriac

.

Decizia de a închide ancheta a fost confirmată de către instanța

penală regională

,

care a adăugat că nu exista nici un motiv să fie începută urmărirea penală

atât timp cât, în baza rezultatelor anchetei, soluția achitării era mult mai probabilă decât o

condamnare, iar în baza dreptului internațional nu exista o oblig

ație de a derula o anchetă în

legătură cu faptele comise în afara țării

.

În contextul obligațiilor sale pozitive, s

-

a impus elucidarea problemelor referitoare la obligația

statului austriac de a investiga infracțiunile presupus a fi comise în afara țării, precum și la

obligația statului austriac de a ancheta faptele în

tr-

un mod suficient

.

Sub aspect procedural,

art. 4 nu le impune statelor să

-

și asume o competență universală în cazul infracțiunilor de

trafic de persoane comise în afara țării

.

Protocolul Națiunilor Unite pentru prevenirea,

reprimarea ș

i

pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor

și copiilor

,

nu prevede

a

nimic în privința competenț

ei,

iar

Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva

traficului de ființe umane

le cerea statelor părți doar să asigure competență în cazul oricărei

infracțiuni de trafic de persoane comise pe propriul lor teritoriu sau împotriva unuia dintre

resortisanții lor

.

În cauză, nu a exista

t

o obligație în sarcina Austriei de a ancheta recrutarea

reclamantelor în Filipine și nici exploatarea lor

î

n Emiratele Arabe Unite

.

Reclamantelor li s

-

a dat posibilitatea să ofere o descriere detaliată a faptelor în fața unor

ofițeri de poliție cu pregătire specială, fiind consemnate aproximativ treizeci de pagini de

declarații. În baza descrierilor oferite, autoritățile au conchis că faptele nu constituiau

elementele constitutive ale unei infracțiuni

.

În lumina situației de fapt a cazului și a probelor

pe care

le

-

au avut la dispoziție autoritățile, nu a părut nerezonabilă neîntrunirea elementelor

constitutive ale infracțiunii în cauză

.

Autoritățile au fost sesizate la aproximativ un an după

evenimentele din Austria, când angajatorii reclamantelor părăsiseră de mult timp Austria ș

i

posibil că se întorseseră în Dubai. Singurele măsur

i

pe care le putea

u

lua autoritățile era

u

solicitarea de întrajutorare judiciară de la Emiratele Arabe Unite, încercarea de a

-

i interoga

pe angajatorii reclamantelor prin intermediul unei comisii rogatorii sau emiter

ea unui mandat

pentru stabilirea locului unde se găsesc aceștia

. Totu

ș

i,

autoritățile nu puteau avea vreo

așteptare rezonabilă de a

-

i confrunta pe angajatorii reclamantelor cu acuzațiile făcute

împotriva lor

,

de vreme ce nu exista vreun acord de întrajutorare judiciară reciprocă între

Austria și Emiratele Arabe Unite

. De

și posibile în teorie, aceste măsuri nu ar fi avut șanse de

succes rezonabile ș

i

nu a

u

fi fost, așadar, necesare. Astfel, ancheta desfășurată de către

autoritățile austriece în cazul reclamantelor fusese suficientă pentru scopurile art. 4 din

Convenț

ie.

Concluzie

:

neîncălcare

(

unanimita

te

).

Curtea a mai constatat

(

în unanimitate

)

că nu a existat o încălcare a art

.

3 din Convenț

ie.

Criteriul privind obligațiil

e

pozitive ale statului în baza aspectului procedural al art. 3 era

similar cu cel al art

.

4, care a fost analizat pe larg și nu s

-

a constatat existența vreunei

încălcă

ri

.

(

A se vedea

Rantsev împotriva Ciprului și Rusiei

,

25965/04, 7 ianuarie 2010,

Nota

de

inform

a

re

126

;

Siliadin împotriva Franței

,

73316/01, 26 iulie 2005,

Nota

de

infor

ma

re

77

)

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Redactat de grefă, prezentul rezumat nu obligă Curtea.

Apăsați aici pentru a accesa

Note de informare privind jurisprudența