CASE OF J. AND OTHERS v. AUSTRIA

Revizuit de I ER ( http://ier.gov.ro / ) Notă de informare privind jurisprudența Curții 203 Ianuarie 2017 J. și alții împotriva Austriei - 58216/12 Hotărârea din 17.01.2017 [Secția a IV - a] Articolul 4 Obligații pozitive Articolul 4-1 Traficul de fiin ț e umane Decizia parchetului de a închide ancheta privind infracțiuni de trafic de ființe umane săvârșite în afara țării de către cetățeni străini : ne încălcar e În fapt – Reclamante le , resortisante filipinez e, au fost recruta te în Filipine pentru a lucra în calitate de cameriste și bone pentru mai multe familii din Dubai. În iulie 2010, acestea ș i- au însoțit angajatorii în Austria.

Pe durata șederii aco lo, reclamantele ș i- au lăsat familii le și s - au plâns la poliția austriacă, susținând că au fost victimele traficului de ființe umane și supuse muncii forțate . Parchetul a decis ulterior să înceteze investigațiile, pentru motivul că infracțiunile fuseseră comise în afara țării de către cetățeni străini , î n Austria nefiind comisă nici o infracțiune. Ordonanța procurorului a fost menținută de către instanța penală regională . În procedura din fața Curț ii, rec lama nț ii , care se considerau victime ale traficului de ființe umane, s - au plâns de faptul că autoritățile austriece nu ș i- au respectat obligațiile pozitive care le reveneau în baza art. 4 sub aspect procedural . În drept – Art. 4: Cauza a ridicat două întrebări.

Prima, dacă autoritățile austriece ș i- au respectat obligațiile pozitive de a le identifica ș i de a le sprijini pe reclamante în calitatea lor de posibile victime ale traficului de ființe umane, iar a doua – dacă acestea ș i- au îndeplinit obligația pozitivă de a desfășura o anchetă cu privire la infracțiunile pretinse . a) Obligația pozitivă de a le identifica și de a le sprijini pe reclamante în calitatea lor de posibile victime ale traficului de ființe umane – Din momentul în care reclamantele s - au adresat la poliție, acestea au fost tratate de îndată ca posibile victime ale traficului de ființe umane. Ele au fost interogate de către ofițeri de poliție cu pregătire specială, li s - a u oferit o reședință ș i permise de muncă pentru legalizarea ș eder ii lor în Austria și a fost instituită o interdicț ie de dezvăluire a informațiilor cu caracter personal din registrul central, astfel încât datele despre acestea să nu poată fi aflate de către publicul larg.

În cadrul procedurii interne, reclamantele au fost sprijinite de către un ONG, finanțat de stat și al cărui obiectiv era oferirea de asistență victimelor traficului de ființe umane . Reclamantele au beneficiat de asistență juridică , informații privind normele de procedu r ă, precum și asistență pentru facilitarea integrării lor în Austria . Cadrul juridic și administrativ privind protecția posibilelor victime ale traficului de ființe umane din Austria părea a fi unul suficient, iar autoritățile au lua t toate măsurile pe care era de așteptat să le ia , în mod rezonabil , în această situaț ie.

b) Obligația pozitivă de a desfășura o anchetă privind traficul de ființ e uman e – După ce reclamantele au formulat plângerea la poliț ie, parchetul a inițiat o anchetă . Aceasta a fost întreruptă după ce procurorul de caz a constatat că infracțiunea imputată angajatorilor reclamantelor și care ar fi fost săvârșită pe teritoriul austriac nu int ra în domeniul de aplicare al dispozițiilor legale relevante.

Parchetul a observat că pret insa infracțiune de trafic de ființ e umane fusese comisă în afara țării, iar inculpații erau cetățeni străini ș i nu fuseseră afectate interesele statului austriac . Decizia de a închide ancheta a fost confirmată de către instanța penală regională , care a adăugat că nu exista nici un motiv să fie începută urmărirea penală atât timp cât, în baza rezultatelor anchetei, soluția achitării era mult mai probabilă decât o condamnare, iar în baza dreptului internațional nu exista o oblig ație de a derula o anchetă în legătură cu faptele comise în afara țării . În contextul obligațiilor sale pozitive, s - a impus elucidarea problemelor referitoare la obligația statului austriac de a investiga infracțiunile presupus a fi comise în afara țării, precum și la obligația statului austriac de a ancheta faptele în tr- un mod suficient . Sub aspect procedural, art. 4 nu le impune statelor să - și asume o competență universală în cazul infracțiunilor de trafic de persoane comise în afara țării . Protocolul Națiunilor Unite pentru prevenirea, reprimarea ș i pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor , nu prevede a nimic în privința competenț ei,

iar Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane le cerea statelor părți doar să asigure competență în cazul oricărei infracțiuni de trafic de persoane comise pe propriul lor teritoriu sau împotriva unuia dintre resortisanții lor . În cauză, nu a exista t o obligație în sarcina Austriei de a ancheta recrutarea reclamantelor în Filipine și nici exploatarea lor î n Emiratele Arabe Unite . Reclamantelor li s - a dat posibilitatea să ofere o descriere detaliată a faptelor în fața unor ofițeri de poliție cu pregătire specială, fiind consemnate aproximativ treizeci de pagini de declarații.

În baza descrierilor oferite, autoritățile au conchis că faptele nu constituiau elementele constitutive ale unei infracțiuni . În lumina situației de fapt a cazului și a probelor pe care le - au avut la dispoziție autoritățile, nu a părut nerezonabilă neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii în cauză . Autoritățile au fost sesizate la aproximativ un an după evenimentele din Austria, când angajatorii reclamantelor părăsiseră de mult timp Austria ș i posibil că se întorseseră în Dubai.

Singurele măsur i pe care le putea u lua autoritățile era u solicitarea de întrajutorare judiciară de la Emiratele Arabe Unite, încercarea de a - i interoga pe angajatorii reclamantelor prin intermediul unei comisii rogatorii sau emiter ea unui mandat pentru stabilirea locului unde se găsesc aceștia . Totu ș i, autoritățile nu puteau avea vreo așteptare rezonabilă de a - i confrunta pe angajatorii reclamantelor cu acuzațiile făcute împotriva lor , de vreme ce nu exista vreun acord de întrajutorare judiciară reciprocă între Austria și Emiratele Arabe Unite . De și posibile în teorie, aceste măsuri nu ar fi avut șanse de succes rezonabile ș i nu a u fi fost, așadar, necesare. Astfel, ancheta desfășurată de către autoritățile austriece în cazul reclamantelor fusese suficientă pentru scopurile art. 4 din Convenț ie.

Concluzie : neîncălcare ( unanimita te ). Curtea a mai constatat ( în unanimitate ) că nu a existat o încălcare a art . 3 din Convenț ie. Criteriul privind obligațiil e pozitive ale statului în baza aspectului procedural al art. 3 era similar cu cel al art . 4, care a fost analizat pe larg și nu s - a constatat existența vreunei încălcă ri . ( A se vedea Rantsev împotriva Ciprului și Rusiei , 25965/04, 7 ianuarie 2010, Nota de inform a re 126 ; Siliadin împotriva Franței , 73316/01, 26 iulie 2005, Nota de infor ma re 77 ) © Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului Redactat de grefă, prezentul rezumat nu obligă Curtea. Apăsați aici pentru a accesa Note de informare privind jurisprudența