CtEDO 21.02.2017 Auto

FROLOV v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
21.02.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
FROLOV v. UKRAINE (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

A doua secțiune DECIZIE nr. 47753/15 Valeriy Dmytrovych FROLOV împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 21 februarie 2017 în calitate de comitet compus din: Nona Tsotsoria, președinte, Krzysztof Wojtyczek, Marko Bošnjak, judecători și Andrea Tamietti, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 29 martie 2016, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 30 noiembrie 2016 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL, dl Valeriy Dmytrovych Frolov, este un național ucrainean, care s-a născut în 1953 și trăiește în Mykolayiv. Guvernul ucrainean („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, cel mai recent dl I. Lishchyna, al Ministerului Justiției. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurilor civile în cazul său și lipsa oricărui remediu eficace în dreptul intern. Cererea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns de durata excesivă a procedurilor civile pe care le-a instituit și de lipsa unui remediu eficace în acest sens, care se bazează pe art. 6 § 1 și 13 din Convenție. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 30 noiembrie 2016, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul Ucrainei recunoaște încălcarea drepturilor reclamantului prin lungimea excesivă a procedurii în cazul reclamantului în fața instanțelor naționale și lipsa măsurilor interne eficace în ceea ce privește durata procedurii. Guvernul Ucrainei ofera să plătească domnului Valeriv Dmytrovych Frolov EUR 1.080 (o mie și optzeci) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitant. Această sumă va fi convertită în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Prin scrisoarea din 5 ianuarie 2017, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 10. De asemenea, acesta reiterează că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 11. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 12. Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Ucrainei, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, §§ 43 și 45, ECHR 2000-VII; Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; Svetlana Naumenko c. Ucraina; nr. 41984/98, 9 noiembrie 2004 și Efimenko c. Ucraina, nr. 55870/00, 18 iulie 2006). 13. având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c) 14. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 15. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 16 martie 2017. Andrea Tamietti Nona Tsotsoria Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă