- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 28 februarie 2017
- Stat pârât
- TUR
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Yaprak și alții împotriva Turciei
Traducere în română Auto
Decizia nr. 63746/10 İbrahim Halil YAPRAK împotriva Turciei și a altor 25 de cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), ședința la 28 februarie 2017 în calitate de comitet compus din: Paul Lemmens, președinte, Ksenija Turković, Jon Fridrik Kjølbro, judecători și Hasan Bakırcı, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse la 8 septembrie 2010, având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 23 mai 2016, care solicită Curții să elimine cererile din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Reclamanții sunt resortisanți turci.
Toți au fost reprezentați de domnul S. Gözkıran, un avocat practicant în Șanlıurfa. Guvernul turc (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la încălcarea dreptului lor de acces la o instanță. Au plâns în continuare în temeiul articolului 10 din Convenție că condamnarea lor pentru că a folosit cuvântul „Sayın”, care este un termen de bunăvoie în opinia lor, a încălcat dreptul la libertate de expresie. Cerințele au fost comunicate guvernului la 24 martie 2014. HOTĂRÂREA Având în vedere că cererile în cauză se referă la fapte și plângeri similare și susține probleme identice în temeiul Convenției, Curtea decide să se alăture acestora în conformitate cu art. 42 § 1 din Regulamentul Curții.
Reclamanții se plângeau de încălcarea dreptului lor de acces la o instanță și se plângeau în continuare că condamnarea lor pentru că a folosit cuvântul „Sayın”, care este un termen de bunăvoie în opinia lor, a încălcat dreptul lor la libertatea de expresie. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 23 mai 2016, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor planteate de aceste plângeri. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul dorește prin aceasta să exprime prin declarație unilaterală recunoașterea că reclamanții, ale căror nume figurează în lista adăugată, au fost refuzate dreptul de acces la o instanță în sensul articolului 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului (denumită în continuare „Convenția”).
Guvernul ar dori să recunoască, de asemenea, că dreptul reclamanților la libertatea de exprimare nu a îndeplinit standardele prevăzute la art. 10 § 1 din Convenție. Prin urmare, Guvernul este pregătit să plătească fiecare reclamant 2.500 de euro (2.000 și cinci sute). Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile (inclusiv impozitele pe valoarea adăugată plătite pentru taxele avocaților), va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății, și va fi eliberată de orice impozite suplimentare care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.
În cazul în care această sumă nu se plătește în termen de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de nerespectare plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să atace acest caz din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „alte motive” care justifică socoteala din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție“. Curtea nu a primit niciun răspuns din partea reclamanților care acceptă termenii declarației unilaterale.
10. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererilor”. 11. Curtea reiterează, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazurilor.
12. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§§ 75-77, CEDO 2003-VI) 13. Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Turciei, practica sa privind plângerile privind încălcarea dreptului la libertate de exprimare (a se vedea, de exemplu, Yalçınkaya și alții c. Turcia , nr. 25764/09 și altele 18 ,§§ 26-38, 1 octombrie 2013). 14. Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele atribuite de Curte în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor (articolul (c)). 15. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererilor (art. 37 § 1 din amenda 16). În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererile ar putea fi restaurate pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07,
4 martie 2008). 17. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazurile din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; ia act de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolelor 6 și 10 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; decide să scoată cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția.
Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 23 martie 2017. Hasan Bakırcı Paul Lemmens Președintele adjunct al grefierului apendicei nr. Cerere nr. Locată la reclamant Data nașterii Locației Reședinței Reprezentat la 63746/10 08/09/2010 İbrahim Halil YAPRAK 01/01/1958 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 63755/10 08/09/2010 Müslüm BAYSÖZ 10/09/1956 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 63757/10 08/09/2010 Cemil AKHAN 02/08/1969 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 63760/10 08/09/2010 Necip GÜRSOY 07/03/1943 ȘANLIURFA Sedat GÖZLIRAN 63762/10 08/09/2010 Celal ÜNVERDI 20/03/1954 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64478/10 08/09/2010 Nebi TEKSÖZ 25/11/1964 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64487/10 08/09/2010 Cuma TEKSÖZ 20/06/1982 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64513/10 08/09/2010 Aziz Fazıl SARIBEYLER 29/01/1964 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64526/10 08/09/2010 Halil SARIKAYA 15/07/1952 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64530/10 08/09/2010 Șaban KAYA 18/07/1942 ȘANLIURFA Sedat GÖZLIRAN 64534/10 08/09/2010 Ahmet KILIÇ 01/02/1962 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64537/10 08/09/2010 Osman AYALP 07/01/1950 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64543/10 08/09/2010 Mehmet Bozan KARAYLAN 02/02/1972 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64547/10 08/09/2010 Müslüm ATMACA 20/10/1980 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64552/10 08/09/2010 Șükrü AYALP 10/10/1955 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64564/10 08/09/2010 Sahit AYALP 01/01/1974 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64567/10 08/09/2010 Hüseyin KARAYLAN 05/01/1952
ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64573/10 08/09/2010 Bayram KURTO 15/11/1975 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64587/10 08/09/2010 Ethem POLAT 30/01/1963 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64591/10 08/09/2010 Ahmet ÇEPIK 06/02/1965 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64599/10 08/09/2010 Kahraman KORKMAZ 01/02/1960 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64606/10 08/09/2010 Yusuf YEȘILTEPE 15/11/1979 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64615/10 08/09/2010 Hayrettin IȘIK 10/12/1986 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64630/10 08/09/2010 Müslüm KAYNAK 01/04/1970 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN
SECOND SECTION
DECISION Application no. 63746/10 İbrahim Halil YAPRAK against Turkey and 25 other applications (see list appended) The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 28 February 2017 as a Committee composed of: Paul Lemmens, President, Ksenija Turković, Jon Fridrik Kjølbro, judges, and Hasan Bakırcı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above applications lodged on 8 September 2010, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 23 May 2016 requesting the Court to strike the applications out of the list of cases, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. A list of the applicants is set out in the appendix. The applicants are Turkish nationals. They were all represented by Mr S. Gözkıran, a lawyer practicing in Șanlıurfa.
The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.
The applicants complained under Article 6 of the Convention about the infringement of their right of access to a court. They further complained under Article 10 of the Convention that their conviction for having used the word “Sayın”, which is a term of courtesy in their view, violated their right to freedom of expression.
The applications were communicated to the Government on 24 March 2014 . THE LAW
Given that the applications at hand concern similar facts and complaints and raise identical issues under the Convention, the Court decides to join them in accordance with Rule 42 § 1 of the Rules of the Court.
The applicants complained about the infringement of their right of access to a court. They further complained that their conviction for having used the word “Sayın”, which is a term of courtesy in their view, violated their right to freedom of expression. They relied on Articles 6 and 10 of the Convention.
After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 23 May 2016 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by these complaints. They further requested the Court to strike out the applications in accordance with Article 37 of the Convention.
The declaration provided as follows: “The Government hereby wish to express by way of unilateral declaration its acknowledgement that the applicants, whose names appear in the appended list, were denied the right of access to a court within the meaning of Article 6 § 1 of the European Convention on Human Rights (hereinafter referred to as “the Convention”). The Government would like to acknowledge also that the applicants’ right to freedom of expression did not meet the standards enshrined in Article 10 § 1 of the Convention. Consequently, the Government are prepared to pay each applicant 2,500 (two thousand and five hundred) Euros. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses (inclusive of value-added taxes paid on lawyers’ fees), will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any further taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month-period, the Government undertake to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case. The Government therefore invite the Court to strike the present case out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention. ”
The Court has not received a response from the applicants which accepts the terms of unilateral declaration.
The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the applications”.
The Court also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the cases to be continued.
To this end, the Court has examined the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey (preliminary objections) [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI)).
The Court has established in a number of cases, including those brought against Turkey, its practice concerning complaints about the violation of the right to freedom of expression (see, for example, Yalçınkaya and Others v. Turkey , nos. 25764/09 and 18 others,§§ 26-38, 1 October 2013).
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded by the Court in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the applications (Article 37 § 1 (c)).
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the applications (Article 37 § 1 in fine ).
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the applications could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to join the applications; Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration under Articles 6 and 10 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the applications out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Done in English and notified in writing on 23 March 2017. Hasan Bakırcı Paul Lemmens Deputy Registrar President Appendix No. Application no. Lodged on Applicant Date of birth Place of residence Represented by 63746/10 08/09/2010 İbrahim Halil YAPRAK 01/01/1958 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 63755/10 08/09/2010 Müslüm BAYSÖZ 10/09/1956 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 63757/10 08/09/2010 Cemil AKHAN 02/08/1969 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 63760/10 08/09/2010 Necip GÜRSOY 07/03/1943 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 63762/10 08/09/2010 Celal ÜNVERDI 20/03/1954 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64478/10 08/09/2010 Nebi TEKSÖZ 25/11/1964 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64487/10 08/09/2010 Cuma TEKSÖZ 20/06/1982 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64513/10 08/09/2010 Aziz Fazıl SARIBEYLER 29/01/1964 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64526/10 08/09/2010 Halil SARIKAYA 15/07/1952 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64530/10 08/09/2010 Șaban KAYA 18/07/1942 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64534/10 08/09/2010 Ahmet KILIÇ 01/02/1962 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64537/10 08/09/2010 Osman AYALP 07/01/1950 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64543/10 08/09/2010 Mehmet Bozan KARAYILAN 02/02/1972 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64547/10 08/09/2010 Müslüm ATMACA 20/10/1980 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64552/10 08/09/2010 Șükrü AYALP 10/10/1955 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64564/10 08/09/2010 Saıt AYALP 01/01/1974 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64567/10 08/09/2010 Hüseyin KARAYILAN 05/01/1952 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64573/10 08/09/2010 Bayram KURTOĞLU 12/04/1943 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64578/10 08/09/2010 Bayram AYALP 20/10/1969 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64582/10 08/09/2010 Mahmut TAȘ 15/11/1975 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64587/10 08/09/2010 Ethem POLAT 30/01/1963 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64591/10 08/09/2010 Ahmet ÇEPIK 06/02/1965 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64599/10 08/09/2010 Kahraman KORKMAZ 01/02/1960 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64606/10 08/09/2010 Yusuf YEȘILTEPE 15/11/1979 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64615/10 08/09/2010 Hayrettin IȘIK 10/12/1986 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN 64630/10 08/09/2010 Müslüm KAYNAK 01/04/1970 ȘANLIURFA Sedat GÖZKIRAN