Alfarano împotriva Italiei

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 75895/13 Mauro ALFARANO împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află la 14 martie 2017 într-o cameră compusă din Linos-Alexare Sicilianos, președinte, Kristina Pardalos, Guido Raimondi, Ledi Bianku, Armen Harutyunyan, Pauliine Koskelo, Tim Eicke, judecători, și Abel Campos, g reffier de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 26 noiembrie 2013, având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unui regulament arbitral al cauzei, depuse pentru reclamant la 27 iulie 2016 și pentru guvern la 9 septembrie 2016, după ce a luat act de acest lucru, face următoarea decizie FORMĂ ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Mauro Alfarano, este un resortisant italian născut în 1977 și rezident în Modena.

El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul F. Gianelli, avocat în Pavullo nel Frignano, și de domnul N. Paoletti, avocat la Roma. Guvernul italian ( Invocând articolele 3 și 13 din convenție, reclamantul se plângea că a fost victima unor tratamente abuzive din partea poliției în cadrul cazărmii din Bolzaneto în perioada 21-22 iulie 2001. La 27 iulie și 9 septembrie 2016, Curtea a primit declarații de soluționare amiabilă semnate de către părți. Guvernul a recunoscut existența unor cazuri de rele tratamente similare cu cele de la adresa: (a) cazarma Bolzaneto și absența unor dispoziții normative adecvate. El este angajat să adopte toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea în viitor a cerințelor art. 3 din Convenție.

care implică obligația de a efectua o anchetă eficientă și de a prevedea dispoziții penale care pedepsesc relele tratamente și actele de tortură; de asemenea, el este angajat să pună în aplicare cursuri specifice de formare în domeniul respectării drepturilor omului pentru membrii forțelor de ordine; în cele din urmă, guvernul a propus reclamantului suma de 45 000 EUR (cincizeci și cinci de mii de euro) pentru prejudicii materiale și morale și pentru cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către: … În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale.

Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un motiv să continue examinarea cererii. În consecință, este necesar să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide în de a elimina cererea de rol în aplicarea articolului 39 din Convenție. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 6 aprilie 2017. Abel Campos Linos-Alexire Sicilianos Modulul Președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION Requête n o 75895/13 Mauro ALFARANO contre l’Italie La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 14 mars 2017 en une chambre composée de : Linos-Alexandre Sicilianos, président, Kristina Pardalos, Guido Raimondi, Ledi Bianku, Armen Harutyunyan, Pauliine Koskelo, Tim Eicke, juges, et de Abel Campos, g reffier de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 26 novembre 2013, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire, déposées pour la partie requérante le 27 juillet 2016 et pour le Gouvernement le 9 septembre 2016, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

Le requérant, M. Mauro Alfarano, est un ressortissant italien né en 1977 et résidant à Modène. Il a été représenté devant la Cour par M e F. Gianelli, avocat à Pavullo nel Frignano, et par M e N. Paoletti, avocat à Rome. Le gouvernement italien (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M me E. Spatafora, et par son coagent, M me P. Accardo. Invoquant les articles 3 et 13 de la Convention, le requérant se plaignait d’avoir été victime de mauvais traitements de la part de la police au sein de la caserne de Bolzaneto du 21 au 22 juillet 2001. Il dénonçait également l’ineffectivité de l’enquête pénale. Le 28 septembre 2015, l’affaire a été communiquée au Gouvernement. Les 27 juillet et 9 septembre 2016, la Cour a reçu des déclarations de règlement amiable signées par les parties.

Le Gouvernement a reconnu l’existence de cas de mauvais traitements semblables à celui de l’intéressé à la caserne de Bolzaneto ainsi que l’absence de dispositions normatives adéquates. Il s’est engagé à adopter toutes les mesures nécessaires pour garantir le respect à l’avenir des exigences de l’article 3 de la Convention ‑ qui impliquent l’obligation de mener une enquête effective et de prévoir des dispositions pénales punissant les mauvais traitements et les actes de torture. Il s’est également engagé à mettre en œuvre des formations spécifiques dans le domaine du respect des droits de l’homme à destination des membres des forces de l’ordre.

Enfin, le Gouvernement a proposé au requérant la somme de 45 000 euros (quarante-cinq mille euros) à titre de préjudices matériel et moral et pour frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par l’intéressé, lequel a renoncé à toute autre prétention à l’encontre de l’Italie à propos des faits à l’origine de sa requête. Cette somme sera versée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. EN DROIT La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif justifiant de poursuivre l’examen de la requête. En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle en application de l’article 39 de la Convention. Fait en français puis communiqué par écrit le 6 avril 2017. Abel Campos Linos-Alexandre Sicilianos Greffier Président