SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 23072/08 Suna ULUinclusivTÜRKEN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 14 martie 2017 într-un comitet compus din: Nebojša Vučinić, președinte, Valeriu Grițeco, Stephanie Morou-Vikström, judecători, și din Hasan Bak Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei, După ce a deliberat, face următoarea decizie FORMĂ ȘI PROCEDURA recurenta, domnul Suna Ulu Electroluxtürken, este un resortisant turc născut în 1975 și rezident în Șanluirfa. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către domnul Bestaș și domnul Dan La 2 mai 2014, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamantă. [Subsemnatul, Mesut Bestaș, nota de subsol] că guvernul turc este pregătit să plătească doamnei Suna Ulutürken, cu titlu gratuit, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, suma de 12 500 (doisprezece mii cinci cenți) euro, acoperind orice prejudiciu material și moral și suma de 500 (cinci cenți) euro, acoperind toate cheltuielile și cheltuielile, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamant. Aceste sume vor fi convertite în lire turce la rata aplicabilă la data plății și plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei de radiere a rolului adoptat de Curte. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumelor în cauză, se va plăti un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. După ce a consultat-o pe clienta mea, vă informez că acceptă această propunere și, în plus, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza cererii menționate anterior. cu titlu gratuit, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, suma de 12 500 (doisprezece mii cinci cenți) euro, care acoperă orice prejudiciu material și moral și suma de 500 (cinci cenți) euro, care acoperă ansamblul cheltuielilor și cheltuielilor de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant. Aceste sume vor fi convertite în lire turce la rata aplicabilă la data plății și plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei de radiere a rolului adoptat de Curte. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumelor în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. În această privință, trebuie remarcat faptul că, în multe cazuri, Curtea a ajuns la concluzia încălcării articolului 10 din convenție din cauza urmăririi în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea privind combaterea terorismului. Aceste condamnări arată în mod clar că dreptul și, în special, practica turcească trebuie să fie de urgență puse în conformitate cu cerințele care decurg din art. 10 din Convenție. lingușirea incriminată în cazul de față constituie o ilustrare suplimentară. Cu toate acestea, guvernul a modificat la 11 aprilie 2013 art. 7 alineatul (2) din Legea privind combaterea terorismului în lumina jurisprudenței relevante a Curții în acest domeniu (a se vedea în special Faruk Temel c. Turcia, nr 16853/05, § 64, 1 februarie 2011). Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un motiv să continue examinarea cererii. În consecință, este necesar să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide în de a elimina cererea de rol în temeiul articolului 39 din Convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 6 aprilie 2017. Hasan Bak
Requête n
o
23072/08
Suna ULUĞTÜRKEN
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 14 mars 2017 en un comité composé de :
Nebojša Vučinić,
président,
Valeriu Grițco,
Stéphanie Mourou-Vikström,
juges,
et de Hasan Bakırcı,
greffier adjoint
de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 7 mai 2008,
Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, M
me
Suna Uluğtürken, est une ressortissante turque née en
1975 et résidant à Șanlıurfa. Elle a été représentée devant la Cour par M
e
M.
Beștaș et M
e
Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent.
La requérante alléguait une violation des articles 5, 6, 10 et 13 de la Convention.
Le 2 mai 2014, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la partie requérante
:
“Je soussignée, Mesut Beștaș, note que le gouvernement turc est prêt à verser à Mme Suna Uluğtürken, à titre gracieux, en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme, la somme de 12 500 (douze mille cinq cents) euros, couvrant tout préjudice matériel et moral, et la somme de 500 (cinq cents) euros, couvrant l’ensemble des frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par le requérant.
Ces sommes seront converties en livres turques au taux applicable à la date du paiement, et payées dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de radiation du rôle adoptée par la Cour. À compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif des sommes en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Ayant consulté ma cliente, je vous informe qu’elle accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Elle déclare l’affaire définitivement réglée.”
Le 21 novembre 2014, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
“Je déclare que le gouvernement turc offre de verser à M
me
Suna Uluğtürken,
à titre gracieux, en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme, la somme de 12 500 (douze mille cinq cents) euros, couvrant tout préjudice matériel et moral, et la somme de 500 (cinq cents) euros, couvrant l’ensemble des frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par le requérant.
Ces sommes seront converties en livres turques au taux applicable à la date du paiement, et payées dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de radiation du rôle adoptée par la Cour. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif des sommes en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
À cet égard, il convient d’observer que dans de nombreuses affaires, la Cour a conclu à la violation de l’article 10 de la Convention en raison de poursuite au titre de l’article 7 § 2 de la loi relative à la lutte contre le terrorisme. Ces condamnations font clairement apparaître que le droit et, en particulier, la pratique turcs doivent d’urgence être mis en conformité avec les exigences découlant de l’article 10 de la Convention. L’ingérence incriminée dans le cas d’espèce en constitue une illustration supplémentaire.
Cela étant, le Gouvernement a modifié le 11 avril 2013 l’article 7 § 2 de la loi relative à la lutte contre le terrorisme à la lumière de la jurisprudence pertinente de la Cour dans ce domaine (voir, en particulier,
Faruk Temel c.
Turquie
, n
o
16853/05, §
64, 1
er
février 2011).”
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif justifiant de poursuivre l’examen de la requête. En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article 39 de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 6 avril 2017.
Hasan Bakırcı
Nebojša Vučinić
Greffier adjoint
Président