KUCHERENKO AND POPOVA v. RUSSIA

HOTĂRÂREA TERZĂ DECIZIE Adresă nr. 42238/07 și 47242/07 Yuriy Akimovich KUCHERENKO împotriva Rusiei și Tatyana Borisovna POPOVA împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A treia), ședința la 2 mai 2017 în calitate de comitet compus din: Branko Lubarda, președinte, Pere Pastor Vilanova, Georgios A. Serghides, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii, Având în vedere cererile depuse la 21 august 2007 și, respectiv, 1 octombrie 2007, având în vedere declarațiile depuse de Guvernul contestat la 20 iulie 2016 cere Curții să elimine cererile din lista cazurilor și răspunsurile reclamanților la aceste declarații, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul în cazul nr. 42238/07, dl Yuriy Akimovich Kucherenko, este un național rus, născut în 1941 și locuiește în Taganrog, regiunea Rostov. Reclamantul în cazul nr. 47242/07, dna Tatyana Borisovna Popova, este un național rus, născut în 1972 și locuiește în Taganrog, regiunea Rostov. Guvernul rus („ Guvernul”) a fost reprezentat inițial de dl G. Matyushkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului și apoi de dl A. Fedorov, șef al Oficiului Reprezentantului Federației Ruse la Curte. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 din Convenția privind neexecuția hotărârilor interne împotriva unei întreprinderi unitare municipale și în conformitate cu art. 13 din Convenție privind lipsa unei soluții eficace în ceea ce privește problema neexecutivă. Solicitațiile au fost comunicate guvernului la 30 martie 2016. Prin scrisoarea din 20 iulie 2016, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă declarații în vederea soluționării problemelor formulate de cereri. În declarațiile lor, autoritățile ruse au recunoscut încălcarea drepturilor reclamanților garantate de Convenția din cauza aplicării îndelungate a hotărârilor Tribunalului Taganrog din regiunea Rostov din 27 Februarie 2006 în favoarea dlui Kucherenko și, respectiv, din 16 septembrie 2009, în favoarea dnei Popova. Autoritățile au declarat că sunt gata să plătească fiecare reclamant 2.000 de euro și au solicitat Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție. Acestea au declarat în declarațiile că plata trebuia să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care ar fi convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data plății, și ar fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plățile ar constitui rezoluția finală a cazurilor. La 21 septembrie și 10 octombrie 2016, Curtea a primit scrisori din partea reclamanților care informează Curtea că au fost de acord cu termenii declarațiilor guvernamentale. HOTĂRÂREA având în vedere obiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. Curtea constată că, în urma acordului expres al reclamanților cu termenii declarațiilor formulate de Guvern, cauzele ar trebui tratate ca o soluționare prietenoasă între părți. Prin urmare, aceasta ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererilor. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazurile din listă în conformitate cu art. 39 din Convenția. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; decide să scoată cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 24 mai 2017. Fatoș Aracı Branko Lubarda Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Applications nos. 42238/07 and 47242/07

Yuriy Akimovich KUCHERENKO against Russia

and Tatyana Borisovna POPOVA against Russia

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 2

May 2017 as a Committee composed of:

Branko Lubarda,

President,

Pere Pastor Vilanova,

Georgios A. Serghides,

judges,

and Fatoș Aracı,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above applications lodged on 21 August 2007 and 1

October 2007 respectively,

Having regard to the declarations submitted by the respondent Government on 20 July 2016 requesting the Court to strike the applications out of the list of cases and the applicants’ replies to those declarations,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant in case no.

42238/07, Mr Yuriy Akimovich Kucherenko, is a Russian national, who was born in 1941 and lives in Taganrog, Rostov Region.

The applicant in case no.

47242/07, Ms Tatyana Borisovna Popova, is a Russian national, who was born in 1972, and lives in Taganrog, Rostov Region.

The Russian Government (“the Government”) were represented initially by Mr G. Matyushkin, the Representative of the Russian Federation to the European Court of Human Rights, and then by Mr A. Fedorov, Head of the Office of the Representative of the Russian Federation to the Court.

The applicants complained under Article

6 of the Convention about the non-enforcement of the domestic judgments against a municipal unitary enterprise and under Article

13 of the Convention about the lack of an effective remedy in respect of the non

‑

enforcement problem.

The applications were communicated to the Government on 30 March 2016.

By letter dated 20 July 2016 the Government informed the Court that they proposed to make declarations with a view to resolving the issues raised by the applications.

In their declarations the Russian authorities acknowledged the violation of the applicants’ rights guaranteed by the Convention due to the lengthy enforcement of the judgments of the Taganrog Town Court of the Rostov Region of 27

February 2006 in favour of Mr Kucherenko and of 16

September 2009 in favour of Ms Popova, respectively.

The authorities declared that they were ready to pay each applicant 2,000

euros and requested the Court to strike out the applications in accordance with Article

37 §

1

(c) of the Convention. They stated in the declarations that the payment was to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and would be free of any taxes that could be applicable. It would be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payments would constitute the final resolution of the cases.

On 21 September and 10 October 2016 the Court received letters from the applicants informing the Court that they had agreed to the terms of the Government’s declarations.

THE LAW

Having regard to the similar subject-matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision.

The Court finds that following the applicants’ express agreement to the terms of the declarations made by the Government the cases should be treated as a friendly settlement between the parties.

It therefore takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the applications.

In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list pursuant to Article 39 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to join the applications;

Decides

to strike the applications out of its list of cases pursuant to Article 39 of the Convention.

Done in English and notified in writing on 24 May 2017.

Fatoș Aracı

Branko Lubarda

Deputy Registrar

President