CASE OF BĂLȘAN v. ROMANIA - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Bălșan v. România

-

49645/09

Hotărârea din 23.5.2017 [Secția a IV-a]

Articolul 14

Discriminare

Eșecul autorităților de a întreprinde acțiunile adecvate pentru combaterea violenței domestice împotriva femeilor:

încălcare

Articolul 3

Obligații pozitive

Eșecul autorităților de a întreprinde măsuri adecvate pentru protejarea reclamantei de violența domestică:

încălcare

În fapt

: Reclamanta a afirmat că fostul ei soț manifestase violențe în ceea ce o privește pe durata căsătoriei lor. În timpul procedurilor de divorț, atacurile acestuia s-au intensificat, iar ea a depus mai multe plângeri la poliție. În fața Curții Europene, reclamanta s-a plâns că a fost supusă violenței din partea soțului ei și că autoritățile statului au depus eforturi minime pentru a înceta sau preveni această stare de fapt.

În drept

– Articolul 3: Violența fizică suferită de către reclamantă fusese documentată prin rapoartele medico-legale și cele alepoliției. Era îngrijorător faptul că la nivelul anchetei și în fața instanțelor, autoritățile naționale au considerat că actele de violență domestică au fost provocate și că nu au fost suficient de grave încât să reclame incidența legii penale. Problema impunității pentru actele de violență domestică se situase în centrul acestui caz. Reclamanta a făcut uz pe deplin de remediul oferit de procedura penală, însă deși conștiente de situația sa, autoritățile naționale au eșuat să întreprindă măsurile adecvate pentru a-l pedepsi pe făptuitor și pentru a preveni eventualele atacuri.

Concluzie

: încălcare (unanimitate).

Articolul 14 coroborat cu articolul 3: Eșecul unui stat de a proteja femeile împotriva violenței domestice le încalcă dreptul acestora la protecție egală în fața legii. Statisticile oficiale demonstrau că violența domestică era tolerată și chiar percepută ca fiind normală de majoritatea populației din România și că mai curând un număr mic de incidente comunicate erau urmate de anchete penale. Numărul victimelor violenței domestice creștea anual, marea lor majoritate fiind femei. Aceste considerente coincideau cu constatările Comisiei Națiunilor Unite pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor.*

Autoritățile naționale erau conștiente de faptul că soțul reclamantei a supus-o pe aceasta la violențe, în mod repetat. Ele nu au ținut cont de scopurile urmărite prin legislația națională atunci când au reținut că aceasta a provocat actele de violență domestică, că violența nu prezenta un pericol pentru societate și că nu fusese suficient de gravă pentru a face incidente sancțiunile de ordin penal. Procedând astfel, autoritățile au acționat de o manieră care era clar neconformă cu standardele internaționale privind violența împotriva femeilor și violența domestică în special.** Pasivitatea autorităților în acest caz se remarcase și din eșecul acestora de a întreprinde măsuri de protecție a reclamantei, în ciuda solicitărilor repetate ale acesteia adresate poliției, parchetului și instanțelor. Având în vedere vulnerabilitatea specială a victimelor violenței domestice, autoritățile trebuiau să analizeze mai detaliat situația reclamantei.

Violența suferită de către reclamantă putea fi considerată drept violență motivată de sexul victimei, care constituia o formă de discriminare a femeilor. În ciuda adoptării de către Guvern a unei legi și a unei strategii naționale pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, indiferența generală a sistemului judiciar și impunitatea de care se bucurau agresorii, așa cum s-a constatat în acest caz, indica faptul că nu exista un angajament suficient pentru a întreprinde acțiunile adecvate în vederea combaterii violenței domestice. Sistemul de drept penal, așa cum a funcționat acesta în speță, nu manifestase un efect inhibitor adecvat, apt să asigure prevenirea efectivă a actelor ilegale ale soțului reclamantei împotriva integrității personale a acesteia.

Concluzie

: încălcare (unanimitate).

Articolul 41: 9,800 EUR cu privire la prejudiciul moral.

(Vezi și

Opuz v. Turcia

,

33401/02

, 9 iunie 2009,

Nota informativă 120

;

T.M. și C.M. v. Republica Moldova

,

26608/11

, 28 ianuarie 2014;

Talpis v. Italia

,

41237/14

, 2 martie 2017; și, mai general, Fișa privind

Violența îmotriva femeilor

)

* Cea de-a 35-a sesiune a Comisiei Națiunilor Unite pentru eliminarea violenței împotriva femeilor, concluzii în privința României,

CEDAW/C/ROM/CO/6

, din 15 mai până pe 2 iunie 2006.

** Vezi

Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și ale violenței domestice

(„Convenția de la Istanbul”).