CASE OF SARIGÜL v. TURKEY

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții. © The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC. © La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour. Sarıgül v. Turcia - 28691/05 Hotărârea din 23.5.2017 [Secția a II-a] Articolul 10 Articolul 10-1 Libertatea de exprimare Lipsa de precizie a criteriilor care au condus la confiscarea de către autoritățile penitenciarului a unui roman scris de un deținut: încălcare În fapt – În 2004, în timp ce era deținut într-un penitenciar, reclamantul a scris un roman, pe care a vrut să-l trimită în exterior pentru a fi publicat.

Cu ocazia controlului corespondenței deținuților, autoritățile penitenciarului au examinat manuscrisul (care număra aproximativ 200 de pagini), analizându-l ca pe o scrisoare obișnuită. Presupunând că textul sprijinea o organizație separatistă ilegală, că utiliza un limbaj abuziv și expresii jenante la adresa forțelor de securtate a statului, a femeilor, a moralei publice și a credinței, administrația a decis confiscarea manuscrisului. În 2006, parchetul a conchis, în final, că nu avea competența exercitării urmăririi, iar autoritățile i-au întors manuscrisul reclamantului. În drept – Articolul 10: Curtea consideră că este necesar să se examineze cauza mai degrabă în baza libertății de exprimare (articolul 10), decât în baza respectării corespondenței (articolul 8) – problemă cu care a fost, de asemenea, sesizată.

Comisia disciplinară nu a invocat în mod expres vreo dispoziție ca bază legală de confiscare a romanului scris de reclamant. Totuși, ea a făcut trimitere la o grilă prestabilită de condiții pentru verificarea corespondenței deținuților, în baza căreia a presupus că manuscrisul conținea cuvinte și fraze „jenante”. Reiterând că o reglementare referitoare la controlul corespondenței deținuților care nu stabilește cu precizie întinderea acestuia sau care nu definește ce trebuie înțeles prin termenul de „jenant” nu respectă exigența previzibilității ( Tan v. Turcia , 9460/03 , 3 iulie 2007, Nota informativă 99 ), Curtea a ajuns la o concluzie similară în această cauză. Ingerința contestată nu fusese „prevăzută de lege”.

Concluzie : încălcare (unanimitate). Articolul 41 : 1 500 EUR pentru prejudiciul moral; capătul de cerere privind prejudiciul material - respins.