KLIMO v. SLOVAKIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
KLIMO v. SLOVAKIA (CtEDO, 2017)
Decizia nr. 54176/16 Belo KLIMO împotriva Slovaciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 6 iunie 2017 în calitate de comitet compus din: Helen Keller, președinte, Pere Pastor Vilanova, Alena Poláčková, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 9 septembrie 2016, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 14 februarie 2017 cere Curtea să excludă cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Dl Belo Klimo, reclamantul este un național slovac, născut în 1934 și trăiește în Bratislava. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Mudrák, un avocat care practică în Bratislava. Guvernul Republicii Slovace („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Pirošíková. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii sale civile. Cererea a fost comunicată guvernului. Prin scrisoarea din 14 februarie 2017, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație în vederea soluționării problemelor planteate de cerere. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul recunoaște durata necorespunzătoare a procedurii interne în care reclamantul a fost implicat. Eu, Marica Pirošíková, Agentul Guvernului Republicii Slovace în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul oferă Belo Klimo sumă de 4,410 EUR (patru mii patru sute și zece euro), plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului. Guvernul ar sugera ca informațiile de mai sus să fie acceptate de Curte ca „un alt motiv” care să justifice apariția din cazul din lista de cauze a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. În cazul hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție, Guvernul se angajează să plătească reclamantului suma declarată în termen de trei luni de la data notificării deciziei. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui decontarea finală a cazului.” La 3 aprilie 2017, Curtea a primit o scrisoare din partea reclamantului informand Curtea că a fost de acord cu termenii declarației guvernamentale. HOTĂRÂREA Curții constată că, în urma acordului expres al reclamantului cu termenii declarației făcute de Guvern, cazul ar trebui tratat ca o soluție prietenoasă între părți. Prin urmare, aceasta ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide să scoată cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 39 din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 29 iunie 2017. Fatoș Aracı Helen Keller Președintele adjunct al grefierului