CASE OF MEDŽLIS ISLAMSKE ZAJEDNICE BRČKO AND OTHERS v. BOSNIA AND HERZEGOVINA - [Romanian Translation] legal summary by the European Institute of Romania

CASE OF MEDŽLIS ISLAMSKE ZAJEDNICE BRČKO AND OTHERS v. BOSNIA AND HERZEGOVINA - [Romanian Translation] legal summary by the European Institute of Romania (CtEDO, 2017)

Revizuit de IER

(

http://ier.gov.ro

/

)

Notă de informare privind jurisprudența Curții 208

Iunie 2017

Medžlis Islamske Zajednice Brčko și alții

împotriva Bosniei

și

Herțegovin

ei (MC)

- 17224/11

Hotărârea din

27.6.2017 (MC)

Articolul 10

Articolul 10-1

Libertatea de exprimare

ONG-uri

obligate să verifice afirmații

de fapt calomniatoare la adresa unor persoane

particulare:

ne

încălca

re

În fapt

–

Reclamante

le

, o comunitate religioasă de musulmani și trei ONG

-uri ale unor

etnici bosniaci din districtul Brčko, au trimis o scrisoare către autoritățile districtului,

manifestân

du-

și îngrijorările privind procedura de numire a directorului stației publice de

radio m

ultietnice și susținând că un

director de programe

de la stația respectivă

, care

fusese propus pentru acea

stă funcție, a întreprins acțiuni lipsite de respect la adresa

musulmanilor și a etnicilor bosniaci. La scurt timp după, scrisoarea a fost publicată î

n trei

cotidiane diferite. Redactorul a introdus o acțiune pentru

calomnie. Reclamantele au fost

condamnate pentru calomnie

și obliga

te

să retragă declarațiile conținute în scrisoare și la

plata de daune morale în cazul în care nu respectau respectiva

obligaț

ie

.

În fața Curții

europene a drepturilor omului, reclamantele s-

au plâns că sancționarea lor

le-

a încălca

t

dreptul la libertatea de exprimare, astfel

cum este garantată de art

. 10

.

În drept

–

Art. 10: Deciziile

instanțelor naționale se analizează

ca

o ingerință în exercițiul

dreptului la libertatea de exprimare a reclamantelor

. Ingerința

era

prevăzută de lege și

urmărea un scop legitim

-

protec

ți

a

reputației altor pers

oane

.

Problema centrală din s

peță

este clarificarea caracterului necesar al ingeri

nței

într

-

o societate democratică

.

Acuzarea directorului de program

e de

atitudine lipsită

de respect la adresa un

or persoane

de alt

ă

etnie

și

de alt

ă

religie era

de natură nu doar să

le prejudicieze acest

ora reputația,

ci să le afecteze și pe plan profesional și social. Prin urmare, acuzațiile

au atins nivelul

cerut de gravitate și puteau constitui o atingere adusă

drepturilor protejate de art. 8 din

Convenți

e

.

Așadar, Curtea a trebuit să verifice dacă autoritățile naționa

le au asigurat

echilibrul corect între cele două valori garantate de Convenție, și anume

libertatea de

exprimare a reclamantelor

protejată de

art.

10, pe de o parte, și dreptul

directorului de

programe

la respectarea reputației sale în baza

art.

8, pe de altă pa

rte.

Reclamantele nu se aflau într-

o relație de muncă de subordonare cu postul de radio public

,

relație

care le-

ar fi obligat să manifeste loialitate, rezervă și discreție față de acesta

. Prin

urmare, Curtea

nu a fost obligată să

arate aspectele

care joacă un rol

central în

jurisprude

nț

a sa referitoare la

denunțare (

whistle-blowi

ng)

.

Curtea a împărtășit opinia

autorităților naționale

,

potrivit căreia răspunderea reclaman

telor pentru calomnie trebuia

analizată doar în legătură cu corespondența lor privată cu autoritățile locale, și nu

cu

publicarea scrisorii respective în media, de vreme ce nu s-

a dovedit că

acestea erau

responsabile de publicarea ei.

Atunci când

un ONG atrage atenția asupra unor chestiuni de interes public, el își exercită

rolul de gardian, similar

din punct de vedere al importanței cu

cel al presei, putând fi

caracterizat drept gardianul

societăț

ii

.

În domeniul libertății presei,

ca urmare a

obligații

lor

și responsabilităților inerente exercițiului libertății de exprimare, garanția oferită de art.

10 pentru jurnaliști în ceea ce privește

tratarea aspectelor de interes general era supus

ă

cond

i

ției că aceștia acționează cu bună

-

credință pentru a oferi informații corecte și de

încredere, în conformitate cu etica jurnalistică. Aceleași considerente sunt aplicabile și în

cazul unui ONG care își asumă funcția de

gardian

al societății

.

Punând în balanță interesele concurente implicate,

a fost potrivi

t să se țină co

nt de criteriile

care se aplică

în mod general în cazul

difuzării afirmațiilor

calomniatoare

de către media

în exercițiul funcției sale d

e

gardian public.

a)

Notorietatea persoanei în

cauză și subiectul afirmațiilor

–

Înscriind

u-

și

candidatur

a

pentru ocuparea postului de director al stației de radio și având în vedere interesul public

pe care îl presupunea informația conținută în scrisoare, trebuia să se considere că persoana

în cauză a intrat, în mod inevitabil și notoriu, în

sfera public

ă și s

-a expus, de asemenea,

unei analize atente a actelor

și gesturilor sale. În asemenea circumstanțe, limitele criticilor

acceptabile trebuiau să fie mai mari decât în cazul unui profesionist obișnuit

.

b)

Conținut

ul

,

forma și consecințele informații

lor comunicate

autorităților

–

Un factor

important l-a reprezentat

formularea utilizată de către reclaman

te în scrisoarea

contestată.

Acestea nu au afirmat în mod explicit

că o parte a informații

lor pe care le-au

comunicat

autorităților a emanat de la alte surse, cum ar fi angajații radio

. Acestea

și

-au

început scrisoarea cu cuvintele „potrivit informațiilor de care dispunem”, însă nu au indicat

în mod clar că acționau ca mesageri. Prin urmare, s

-au prezentat în mod impl

icit ca având

acces direct la informații

le respective

și și

-

au asumat responsabilitatea pentru afirmații

în

acele circumstanțe

.

Este necesar, de asemenea, de determinat dacă afirmațiile contestate urmăreau

, în primul

rând, acuzarea directorului de programe sau

înștiințarea

persoanelor oficiale competente

despre o conduită care

reclamantelor li s-

a părut a fi

i

ncorectă și ilegală

. Acestea au

susținut că intenția lor

a fost

să informeze autoritățile competente despre anumite nereguli

și să le îndemne să investigheze și să verifice afirmațiile făcute în scrisoare. Totuși,

scrisoarea contestată nu conținea vreo cerere de investigare și de verificare a alegațiilor

.

Cu privire la consecințele acuzațiilor

sus-

menționate trimise către autorități, puteau exista

puține dubii că, dacă ar fi fost analizate cumulativ și raportat la circumstanțele contextului

propriu momentului în care au fost făcute, conduita atribuită

directorului de programe

trebuia

considerată drept deosebit de inadecvată din punct de vedere moral și s

ocia

l.

Afirmațiile îl

puneau pe acesta într-

o lumină negativă și

îl descriau ca fiind

o persoană

lipsită de respect și disprețuitoare

prin

opiniile și sentimentele sale privind musulmanii și

etnicii bosniaci.

Instanțele naționale au reținut că afirmațiile în discuție conțineau acuzații

calomniatoare

care îi prejudiciau reputația, iar Curtea nu a identificat vreun motiv pentru

a reține altceva

.

Faptul că afirmațiile au fost trimise unui număr limitat de

persoane oficiale

prin intermediul corespondenței private nu a eliminat efectul lor prejudiciabil

asupra

perspectivelor de cari

eră ale

directorului de prog

rame

în func

ția

publi

c

ă, precum și asupra

reputației sale profesionale de jurnalist. Indiferent de modul în

care a ajuns scrisoarea în

media, se putea imagina că publicarea ei ar fi dat posibilitatea inițierii unei dez

bateri

publice și ar fi agravat prejudiciul adus demnității și reputației ei profesionale

.

c)

Autenticitatea informațiilor dezvăluite

–

Cel mai

important factor pentru exercițiul de

punere în balanță din acest caz a fost autenticitatea informațiilor trimise către autorități

.

În contextul libertății presei, sunt cerute motive speciale pentru ca medi

a să fie scutită

de

obligația ei obișnuită de a verifica afirmațiile de fapt defăimătoare la adresa persoanelor

private. În mod similar, reclamantele erau obligate

să respecte cerința de a verifica

veridicitatea afirmațiilor făcute. Această cerință

este, de altfel,

enunțată în

Codul de e

tic

ă

și

c

onduită pentru ONG

-uri

.

Autoritățile naționale au reținut că a existat o neconformitate evidentă între ceea ce li s

-a

spus reclamantelor

de către angajații radio și ceea ce au comunicat ace

stea în scrisoare.

Reclamantele, în calitate de ONG-uri ai

căror membri se bucurau de o bună reputație în

societate,

erau obligate să redea în mod fidel

punctul de vedere al

angajaților postului de

radio

, ca un element important pentru dezvoltarea și menținerea încrederii reciproce și a

imaginii lor de participanți competenți și responsabili în

viața publică

.

Instanțele naționale

au stabilit că, contrar a ceea ce se susținuse,

directorul de programe nu era autorul

comentariilor amintite în cotidian. Verificarea acestui fapt înainte de semnalarea sa

autorităților

nu ar fi presupus un efort deosebit din partea reclamantelor.

Curtea nu a identificat

niciun motiv pentru a se distanța de constatările instanțelor

naționale potrivit cărora reclaman

tele nu au dovedit veridicitatea

afirmațiilor lor despre

care știau sau

ar fi trebuit

să știe că sunt false și a conchis că reclaman

tele nu au avut o

bază faptică suficientă pentru afirmațiile în litigiu enunțate în scrisoarea lor

referitoare la

directorul de programe.

d)

Gravitatea sancțiunii

– Autoritățile naționale au dispus ca reclaman

tele

să informeze

autoritățile că își retrag declarațiile conținute în

scrisoare, în caz contrar fiind obligate

să

plătească 1

280 EUR în solidar cu titlu de prejudiciu moral. Suma

despăgubirilor

la plata

cărora au fost obliga

te reclamantele nu

a fost

disproporționată

în sine.

Curtea nu a identificat

motive puternice pentru care să fie necesară înlocuirea opiniei

instanțelor naționale și pentru care să înlăture punere

a

în balanță efe

ctua

t

ă

de acestea.

Curtea este convinsă că ingerința contestată

a fost

sprijinită de motive relevante și

suficiente, iar

autoritățile statului

pârât au asigurat un echilibru corect între interesul

reclamantelor

la libera exprimare, pe de o parte, și intere

sul directorului de programe în

protecția reputației sale, pe de altă parte, acționând astfel în interiorul marjei lor de

apreciere

.

Concluzie

: ne

încălcare

(

unsprezece voturi la șase

).

(A se vedea

Zakharov împotriva Rusiei

,

14881

/03

,

5 octombrie 2006;

Björk Eiðsdóttir

împotriva Islandei

, 46443/09,

10 iulie 2012,

Nota de informare

154

;

Pedersen

și

Baadsgaard împotriva Danemarcei

(MC), 49017/99,

17 decembrie 2004,

Notă de

informare

70)

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Redactat de grefă, prezentul rezumat nu obligă Curtea.

Apăsați aici pentru a acces

a

Note de informare privind jurisprudența