SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 10643/13 Christina SKANDALAKI împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află la 12 decembrie 2017 într-un comitet compus din Kristina Pardalos, președinte, Ksenija Turković, Tim Eicke, judecători, și Renata Degener, adjunctul secțiunii, având în vedere cererea menționată anterior formulată la 5 februarie 2013, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la octombrie 2016 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURA recurenta, Christina Skandalaki, este resortisantă greacă, născută în 1969 și rezidentă în Pireu.
A fost reprezentat de agentul său, dl Apessos, președintele Consiliului juridic al statului. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanta se plângea de durata procedurii pe care a inițiat-o în fața instanțelor civile. La 4 octombrie 2000, societatea anonimă de brokeraj (ανώνυμη A se vedea nota de subsol 1. La 23 ianuarie, 23 martie și 28 martie 2001, recurenta sesizează, de asemenea, Tribunalul de Primă Instanță cu privire la patru acțiuni îndreptate împotriva societății A.X. prin care se solicită despăgubiri din cauza dezacordului menționat anterior. Prin hotărârea din 18 iulie 2002, Tribunalul de Primă Instanță, pronunțându-se în comun asupra celor cinci acțiuni, a amânat din oficiu examinarea cauzei în așteptarea unei proceduri penale inițiate împotriva a trei agenți ai societății A.X.
în urma unei plângeri depuse de recurentă cu privire la aceleași fapte ca cele ale celor cinci acțiuni menționate anterior (Decizia nr. 3788/2002). La 21 octombrie 2004, societatea A.X. a solicitat stabilirea unei date de încuviințare. La 28 martie 2006, instanța de primă instanță a dat dreptul la acțiunea societății A.X. și a respins acțiunile recurentei (judecată 1191/2006). La 11 mai 2006, Curtea de Casație a solicitat această decizie. 10. La 31 iulie 2007, instanța de apel a respins cererea reclamantei (hotărârea nr. 5261/2007). La trei ani de la publicarea acestei hotărâri, și anume la 15 iulie 2010, recurenta s-a ocupat de casarea împotriva acesteia. 12. La 28 august 2012, Curtea de Casație a respins recursul recurentei (hotărârea 1378/2012).
Această hotărâre a fost pusă la dispoziție și certificată în conformitate cu art. 26 octombrie 2012, în conformitate cu art. 13. După eșecul încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, printr-o scrisoare din 25 octombrie 2012. octombrie 2016 Guvernul a informat Curtea cu privire la intenția sa de a formula o declarație unilaterală pentru a rezolva problema ridicată de cerere. În plus, a invitat Curtea să elimine rolul Curții în aplicarea articolului 37 din convenție. 14. Guvernul dorește să recunoască, în speță, că durata procedurii interne nu a fost compatibilă cu durata de timp prevăzută la art. 6 alin. (1) din Convenție. Guvernul oferă recurentei Christina SKANDALAKI suma de 2 500 EUR (două mii cinci sute de euro), care acoperă orice prejudiciu moral și material, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamantă.
Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei de radiere a rolului adoptat de Curte. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. Õ 15. Prin scrisoarea din 12 decembrie 2016, recurenta a indicat că nu a fost satisfăcută de termenii declarației unilaterale 16. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat.
pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. 17. Curtea amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să continue. 18. În acest scop, Curtea a examinat declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007, Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007, și Załuska și Rogalska și alte c. Polonia.
(dec.), nr. 53491/10, 722286/10 și 398 altele, §§ 36-37 și 52, 20 iunie 2017). 19. Curtea a stabilit într-un număr de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Greciei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului de a fi audiat într-un termen rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43 CEDH 2000 VII, Cocchiarella c. Italia [GC], n 64886/01, §§ 69-98, CEDO 2006 Majewski c. Polonia, n 52690/99, 11 octombrie 2005 și Glykantzi c. Grecia, n 40150/09, § 44-50, 30 octombrie 2012 20. Având în vedere circumstanțele speciale ale cauzei, în special faptul că perioada de trei ani, cuprinsă între data publicării hotărârii judecătorești a instanței judecătorești judecătorești și sesizarea Curții de Casație de către reclamantă (a se vedea §§ 10-11, de mai sus), îi revine acesteia din urmă natura concesiilor pe care le conține declarația guvernului, precum și cuantumul despăgubirii propuse (c) 21. În plus, având în vedere considerațiile de mai sus și având în vedere în special jurisprudența sa clară și abundentă în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să fie examinată [art. 37 alineatul (1) în fine 22. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale,
cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 23. În consecință, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 6 alineatul (1) din convenție și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel asumate decid să elimine cererea de rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 11 ianuarie 2018. Renata Degener Kristina Pardalos Asistent Președinte
DÉCISION Requête n o 10643/13 Christina SKANDALAKI contre la Grèce La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 12 décembre 2017 en un comité composé de : Kristina Pardalos, présidente, Ksenija Turković, Tim Eicke, juges, et de Renata Degener, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 5 février 2013, Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 25 octobre 2016 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante à cette déclaration ; Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :
1. La requérante, M me Christina Skandalaki, est une ressortissante grecque, née en 1969 et résidant au Pirée.
2.Le gouvernement grec (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M. M. Apessos, Président du Conseil juridique de l’État.
3.Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaignait de la durée de la procédure qu’elle a engagée devant les juridictions civiles.
4.Le 4 octobre 2000, la société anonyme de courtage ( ανώνυμη χρηματιστηριακή εταιρία ) A.X. (« la société A.X. ») saisit le tribunal de première instance d’Athènes (« le tribunal de première instance ») d’une action en dommages-intérêts dirigée contre la requérante. Cette action tendait à l’obtention de diverses sommes en raison d’un désaccord au sujet d’un contrat de prestation de services d’investissement ( σύμβαση παροχής επενδυτικών υπηρεσιών ) qui avait été conclu avec l’intéressée.
5.Les 23 janvier, 23 mars et 28 mars 2001, la requérante saisit elle aussi le tribunal de première instance de quatre actions dirigées contre la société A.X. tendant à l’obtention de dommages-intérêts en raison du désaccord susmentionné.
6.Par une décision avant dire droit du 18 juillet 2002, le tribunal de première instance, se prononçant conjointement sur les cinq actions, ajourna d’office l’examen de l’affaire dans l’attente de l’issue d’une procédure pénale engagée contre trois agents de la société A.X. à la suite d’une plainte déposée par la requérante au sujet des mêmes faits que ceux objets des cinq actions susvisées (décision n o 3788/2002).
7.Le 21 octobre 2004, la société A.X. demanda la fixation d’une date d’audience.
8.Le 28 mars 2006, le tribunal de première instance fit droit à l’action de la société A.X. et rejeta les actions de la requérante (jugement n o 1191/2006).
9.Le 11 mai 2006, celle-ci interjeta appel de cette décision.
10.Le 31 juillet 2007, la cour d’appel d’Athènes rejeta l’appel de la requérante (arrêt n o 5261/2007).
11.Trois ans après la publication de cet arrêt, à savoir le 15 juillet 2010, la requérante se pourvut en cassation contre celui-ci.
12.Le 28 août 2012, la Cour de cassation rejeta le pourvoi de la requérante (arrêt n o 1378/2012). Cet arrêt fut mis au net et certifié conforme le 26 octobre 2012. EN DROIT
13.Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 25 octobre 2016 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
14.La déclaration était ainsi libellée : « Le Gouvernement souhaite de reconnaître en l’espèce que la durée de la procédure interne n’a pas été compatible avec la ‘durée raisonnable’ requise par l’article 6 § 1 de la Convention. Le Gouvernement offre de verser à la requérante Christina SKANDALAKI la somme de 2 500 EUR (deux mille cinq cents euros), couvrant tout préjudice moral et matériel ainsi que les frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par la requérante. Cette somme sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de radiation du rôle adoptée par la Cour. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. »
15.Par une lettre du 12 décembre 2016, la partie requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaite des termes de la déclaration unilatérale.
16.La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si : « pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête. »
17.La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive. 18. À cette fin, la Cour a examiné la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt Tahsin Acar ( Tahsin Acar c. Turquie (question préliminaire) [GC], n o 26307/95, §§ 75 ‑ 77, CEDH 2003 ‑ VI, WAZA Sp. z o.o. c. Pologne (déc.), n o 11602/02, 26 juin 2007, Sulwińska c. Pologne (déc.), n o 28953/03, 18 septembre 2007, et Załuska et Rogalska et autres c. Pologne (déc.), n os 53491/10, 72286/10 et 398 autres, §§ 36-37 et 52, 20 juin 2017).
19.La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la Grèce, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du droit à être entendu dans un délai raisonnable (voir, par exemple, Frydlender c. France [GC], n o 30979/96, § 43, CEDH 2000 ‑ VII, Cocchiarella c. Italie [GC], n o 64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006 ‑ V, Majewski c. Pologne , n o 52690/99, 11 octobre 2005, et Glykantzi c. Grèce , n o 40150/09, §§ 44-50, 30 octobre 2012).
20.Eu égard aux circonstances particulières de l’affaire, notamment au fait que la période de trois ans, comprise entre la date de la publication de l’arrêt de la cour d’appel d’Athènes et la saisine de la Cour de cassation par la requérante (voir §§ 10-11, ci-dessus), est attribuable à cette dernière, à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 c).
21.En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine ).
22.Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention ( Josipović c. Serbie (déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
23.En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Prend acte des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 6 § 1 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris ; Décide de rayer la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention. Fait en français puis communiqué par écrit le 11 janvier 2018. Renata Degener Kristina Pardalos Greffière adjointe Présidente