SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 11433/15 Dimitrios STRANIS împotriva Greciei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are loc la 22 mai 2018 într-un comitet compus din Kristina Pardalos, președintele, Ksenija Turković, Tim Eicke, judecători, și Renata Degener, adjunctul secțiunii, având în vedere cererea menționată anterior formulată la 27 februarie 2015, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 18 septembrie 2017 și invitând Curtea să șteargă cererea privind rolul După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Dimitrios Stranis, este un resortisant grec, născut în 1957 și rezident în Atena. A fost reprezentat de agentul său, dl Apessos, președintele Consiliului juridic al statului. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plângea de durata procedurii pe care a inițiat-o în fața instanțelor administrative. La 5 mai 2017, guvernul a comunicat guvernului o parte din litigiul întemeiat pe art. 6 alineatul (1) din convenție, iar cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplus, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) din Regulamentul privind Curtea a Uniunii Europene. Septembrie 2017 Guvernul a informat Curtea că a avut în vedere formularea unei declarații unilaterale pentru a rezolva problema ridicată de cerere. În plus, a invitat Curtea să elimine rolul Curții în aplicarea articolului 37 din convenție. The Greek Government would wish to acknowledge - by way of unilateral declaration If the Court strikes this case from the list, the Government is willing to offer compensation in the amount of 2 700 EUR to the aplicant. This sum constitutes just satisfaction acording to the Court The above sum which is to cover any pecuniary and moraly damage as well as costs and expenses, will be plata within three months from the data de notificare a deciziei de către Court pursuant to Article 37 alineatul (1) of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simplu interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage puncts. The payment will constitute the final resolution of the case Curtea consideră această tăcere ca fiind un refuz implicit al termenilor declarației unilaterale a guvernului (Załuska și Rogalska și alții c. Polonia (dec.), nr. 53491/10, zz86/10 și 398 alții, § 48, 20 iunie 2017). Prin scrisoarea din 2 octombrie 2017, guvernul a precizat că, în general, sumele alocate reclamanților în cadrul satisfacției echitabile pentru încălcarea drepturilor prevăzute de convenție sunt scutite de orice taxă aplicabilă. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. 10. În acest scop, Curtea a examinat declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Curtea a stabilit într-un număr de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Greciei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului de a fi ascultat într-un termen rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43 CEDH 2000 VII, Cocchiarella c. Italia [GC], n 64886/01, § 69-98, CEDH 2006 Majewski c. Polonia, n 52690/99, 11 octombrie 2005 și Vassilios Athanasiou și alții c. Grecia, nr. 50973/08, 21 decembrie 2010). Având în vedere natura concesiunilor pe care declarația guvernului le conține, cuantumul taxei propuse, care este în conformitate cu sumele alocate în cauze similare, precum și cu confirmarea guvernului, potrivit căreia suma alocată va fi fără orice taxă aplicabilă, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii (articolul (c) 13. În plus, având în vedere considerațiile de mai sus și având în vedere în special jurisprudența sa clară și abundentă în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să fie examinată [articolul § 1 în fine 14. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 6 alineatul (1) din convenție și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel asumate decid să elimine cererea de rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 14 iunie 2018. Renata Degener Kristina Pardalos Grefier Adjunct Președinte
Requête n
o
11433/15
Dimitrios STRANIS
contre la Grèce
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 22 mai 2018 en un comité composé de
:
Kristina Pardalos,
présidente,
Ksenija Turković,
Tim Eicke,
juges,
et de Renata Degener,
greffière adjointe de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 27 février 2015,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 18
septembre 2017 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle
;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M. Dimitrios Stranis, est un ressortissant grec, né en 1957 et résidant à Athènes.
2.
Le gouvernement grec («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M. M. Apessos, Président du Conseil juridique de l’État.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaignait de la durée de la procédure qu’il a engagée devant les juridictions administratives.
3.
Le 5 mai 2017, une partie du grief tiré de l’article 6 § 1 de la Convention a été communiquée au Gouvernement et la requête a été déclarée irrecevable pour le surplus, conformément à l’article 54 § 3 du règlement de la Cour
.
4.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 18
septembre 2017 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
5.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
The Greek Government would wish to acknowledge - by way of a unilateral declaration – that the duration of the proceedings, in which the applicant was involved, was incompatible with the “reasonable time” requirement within the meaning of Article 6 par. 1 of the European Convention of Human Rights (“Convention”).
If the Court strikes this case from the list, the Government is willing to offer compensation in the amount of 2 700 EUR to the applicant. This sum constitutes just satisfaction according to the Court’s well established case law:
Politi
decision of 20.4.2017,
Semigdalas
decision of 7.1.2016,
Moulakakis
decision of 24.7.2014.
The above sum which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case
».
6.
La partie requérante n’a pas soumis d’observations à cet égard. La Cour considère ce silence comme un refus implicite des termes de la déclaration unilatérale du Gouvernement (
Załuska et Rogalska et autres c.
Pologne
(déc.), n
os
53491/10, 72286/10 et 398 autres, § 48, 20 juin 2017).
7.
Par une lettre du 2 octobre 2017, le Gouvernement a précisé que, de façon générale, les sommes allouées aux requérants dans le cadre de la satisfaction équitable pour violation des droits de la Convention sont exemptes de toute taxe éventuellement applicable.
8.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
9.
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
10.
À cette fin, la Cour a examiné la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI,
WAZA Sp. z o.o. c. Pologne
(déc.), n
o
11602/02, 26 juin 2007, et
Sulwińska c. Pologne
(déc.), n
o
28953/03, 18
septembre 2007).
11.
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la Grèce, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du droit à être entendu dans un délai raisonnable (voir, par exemple,
Frydlender c. France
[GC], n
o
‑
VII,
Cocchiarella c.
Italie
[GC], n
o
‑
V,
Majewski c. Pologne
, n
o
52690/99, 11 octobre 2005, et
Vassilios Athanasiou et autres c. Grèce
, n
o
50973/08, 21
décembre 2010).
12.
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, ainsi qu’à la confirmation du Gouvernement, selon laquelle la somme allouée sera exempte de toute taxe éventuellement applicable, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37
§
1
c).
13.
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article
37
in fine
).
14.
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 6 § 1 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article
37 § 1 c) de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 14 juin 2018.
Renata Degener
Kristina Pardalos
Greffière adjointe
Présidente