CASE OF EGILL EINARSSON v. ICELAND (No. 2) - [Romanian Translation] legal summary by the Constitutional Court of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Constitutional Court of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Constitutionnelle de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Egill Einarsson v. Islanda (nr. 2)

-

31221/15

Hotărârea din 17.7.2018 [Secția a II-a]

Articolul 8

Obligații pozitive

Articolul 8-1

Respectarea vieții private

Refuzul tribunalului de a acorda despăgubiri pentru cheltuielile de judecată și pentru compensarea prejudiciului provocat prin afirmații defăimătoare, declarate nule și neavenite:

nicio încălcare

În fapt

– Reclamantul, o persoană bine-cunoscută în Islanda, a fost acuzat de către două femei de viol și de agresiune sexuală. La scurt timp după respingerea acuzațiilor, acesta a acordat un interviu (vezi

Egill Einarsson v. Islanda

,

24703/15

, § 16, 7 noiembrie 2017,

Nota informativă 212

). După publicarea sa, a fost creată o pagină Facebook pentru a protesta împotriva acestuia, unde un terț (X) a făcut următoarele afirmații: „Acest fapt nu reprezintă un atac la adresa unui bărbat pentru că a afirmat ceva greșit, ci pentru că a violat o adolescentă ... Este permis să se critice faptul că violatorii apar pe coperțile publicațiilor distribuite în tot orașul ...” La cererea avocatului reclamantului, comentariile au fost șterse șapte zile mai târziu.

Ulterior, reclamantul a inițiat împotriva lui X o procedură privind defăimarea. Tribunalele naționale au constatat că afirmațiile fuseseră defăimătoare și le-au declarat nule și neavenite. Totuși, s-a constat că reclamantul a avut parte de o „satisfacție judiciară deplină”, astfel încât nu i-au fost acordate despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit. Mai mult, tribunalele au respins cererea de obligare a lui X de a suporta costurile publicării constatărilor din hotărâre într-un ziar și au conchis că fiecare dintre părți trebuia să-și suporte propriile cheltuieli de judecată.

În drept

– Articolul 8 § 1: Aspectul care trebuia stabilit în prezenta cauză era dacă declararea afirmațiilor contestate drept nule și neavenite fusese suficientă sau dacă numai acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral și a cheltuielilor de judecată ar fi putut oferi protecția necesară a dreptului reclamantului la respectarea vieții sale private în baza articolului 8.

Decizia de a nu acorda compensații nu constituia, în sine, o încălcare a articolului 8. Totuși, era necesar să se examineze dacă tribunalele naționale au analizat circumstanțele speciale ale cauzei, inclusiv caracterul și gravitatea încălcării, precum și conduita reclamantului.

Pentru a ajunge la această concluzie, tribunalele naționale au avut în vedere conduita anterioară a reclamantului, reputația publică pe care și-a creat-o, esența subiectelor care își aveau originea în conduita sa, care era adesea ambiguă și provocatoare, și care puteau fi interpretată ca o incitare la violență sexuală, distribuirea comentariului pe o pagină Facebook printre alte sute sau mii de comentarii, precum și faptul că X își șterse declarațiile imediat ce reclamantul solicitase acest lucru.

Din acest motiv, nu s-a putut reține că protecția acordată reclamantului de către tribunalele islandeze, care au constatat că acesta fusese defăimat și care au apreciat afirmațiile ca nule și neavenite, nu a fost una efectivă sau suficientă cu privire la obligațiile pozitive ale statului sau că decizia de a nu acorda compensații îl privase pe reclamant de dreptul său la reputație și, prin urmare, îi anulase dreptul garantat de articolul 8 în conținutul său efectiv.

În privința cheltuielilor de judecată, tribunalele naționale nu au acceptat toate capetele de cerere ale reclamantului și au conchis că fiecare parte trebuie să-și suporte propriile cheltuieli de judecată în lumina soluției procesului și a tuturor faptelor. Așadar, problema cheltuielilor de judecată nu fusese tratată de o manieră ce părea a fi nerezonabilă sau disproporționată.

Prin urmare, autoritățile nu au eșuat în îndeplinirea obligațiilor lor pozitive față de reclamant, căruia i-a fost oferită o protecție suficientă în baza articolului 8.

Concluzie

: nicio încălcare (unanimitate).