CASE OF ALEKSANDAR SABEV v. BULGARIA

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții. © The present text and the authorisation to republish it were granted by the Constitutional Court of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC. © La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Constitutionnelle de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Aleksandar Sabev v. Bulgaria - 43503/08 Hotărârea din 19.7.2018 [Secția a V-a] Articolul 6 Procedură civilă Procedura civilă Articolul 6-1 Acces la un tribunal Drepturi și obligații cu caracter civil Contestarea concedierii neexaminată de către un tribunal cu competență deplină: încălcare În fapt – După retragerea autorizațiilor de acces la informații clasificate, reclamantul, ofițer din direcția de informații a statului major al armatei, a fost concediat. Contestațiile sale împotriva acestei decizii au fost respinse. În drept – Articolul 6 § 1: Fusese în discuție dreptul reclamantului de a ocupa un post de funcționar, care a fost afectat prin retragerea autorizațiilor sale de acces la informațiile clasificate.

Potrivit dreptului intern, acesta putea să conteste concedierea sa. Astfel, litigiul în cauză se referea la stabilirea unui „drept civil” în sensul articolului 6 § 1, iar acest articol era aplicabil sub aspectul său civil în procedura judiciară de contestare a concedierii reclamantului. Ministrul Apărării a fost obligat să îl destituie pe reclamant, deoarece acesta nu mai era autorizat să aibă acces la informațiile clasificate, fapt care constituia o condiție indispensabilă pentru exercitarea funcțiilor sale în cadrul structurilor statului major al forțelor armate. Legalitatea concedierii reclamantului depindea în totalitate de răspunsul la întrebarea dacă retragerea autorizațiilor de acces la informațiile clasificate în cazul celui vizat era una justificată.

Comisia de Stat a respins recursul reclamantului. Totuși, această procedură nu fusese acoperită de garanțiile articolului 6 § 1: Comisia de Stat nu era un organism independent față de puterea executivă, de vreme ce membrii săi erau aleși de către Consiliul de miniștri la propunerea Prim-ministrului; ea nu i-a comunicat niciodată reclamantului motivele care au condus la retragerea autorizațiilor sale, iar decizia a fost luată fără știrea acestuia. Reclamantul a contestat concedierea sa în fața Curții Administrative Supreme („CAS”), susținând în special că retragerea autorizațiilor sale nu fusese conformă cu legislația internă, că nu comisese nici o infracțiune care să justifice retragerea autorizațiilor lui de acces la informațiile clasificate și că nu fusese niciodată informat despre motivele acestei retrageri.

Totuși, înalta jurisdicție administrativă nu a examinat în niciun stadiu al procedurii din fața celor două complete diferite de judecată dacă retragerea autorizațiilor fusese justificată de comiterea unei infracțiuni de către reclamant. Ea a făcut o simplă trimitere la decizia Comisiei de Stat, subliniind că aceasta nu era motivată și că ea nu era susceptibilă de niciun recurs. În consecință, situația reclamantului este similară cauzelor Myriana Petrova v. Bulgaria și Tinnelly & Sons Ltd și alții și McElduff și alții v . Regatul Unit , în care Curtea a constatat o încălcare a articolului 6 § 1 din cauza refuzului instanțelor naționale de a examina problemele esențiale pentru soluționarea litigiilor dintre reclamanți și administrație, refuz motivat prin faptul că aceste întrebări fuseseră rezolvate în prealabil de către administrație astfel obligau tribunalele prin constatările lor factuale.

Cu toate acestea, trebuie să se facă diferență între prezenta speță și cauza Regner v. Republica Cehă [MC], în care Curtea a stabilit aplicabilitatea garanțiilor prevăzute de articolul 6 în cazul unei proceduri judiciare privind retragerea certificatului de securitate, determinant pentru posibilitatea reclamantului de a-și exercita în totalitate funcțiile și pentru capacitatea sa de a obține o nouă funcție publică, și în care procedura urmată de către tribunalele naționale a avut parte de garanții suficiente în privința articolului 6 § 1. În special, Curtea Administrativă Supremă cehă dispunea de jurisdicția deplină de a se pronunța în litigiul dintre reclamant și administrație, spre deosebire de Curtea Administrativă Supremă bulgară în prezenta cauză: ea a avut acces la toate documentele clasificate din dosar care au servit pentru justificarea deciziei administrației; ea putea aprecia justificarea nedivulgării anumitor documente clasificate și, dacă era necesar, putea dispune comunicarea acestora; competența sa nu se limita doar la examinarea mijloacelor invocate de reclamant; ea a putut să examineze problema existenței circumstanțelor care justifică retragerea autorizației de acces a reclamantului la informațiile secrete.

Litigiul privind concedierea reclamantului nu a fost examinat de către un tribunal cu o „competență deplină” pentru a se pronunța cu privire la toate circumstanțele factuale și juridice cu caracter civil pertinente în această cauză. Concluzie : încălcare (unanimitate). Articolul 41: 2 400 EUR pentru prejudiciul moral suferit. (Vezi Myriana Petrova v. Bulgaria , 57148/08 , 21 iulie 2016 ; Tinnelly & Sons Ltd și alții și McElduff și alții v. Regatul Unit , 20390/92 , 10 iulie 1998; și Regner v. Republica Cehă [MC], 35289/11 , 19 septembrie 2017, Nota informativă 210 ; vezi și Ternovskis v. Letonia , 33637/02 , 29 aprilie 2014).