Comunicat la 5 septembrie 2018 A DOUA SECȚIUNE Cererea nr. 3177/17 Nataša STANOJEVIć și Ena Lea VANPAMEL împotriva Belgiei și a Serbiei, introdusă la 26 decembrie 2016, EXPOSAT DE FAPTELE Recurente, M Nataša Stanojević și M Ena Lea Vanpamel, sunt resortisanți sârbi născuți în 1977 și, respectiv, 2007 și rezidenți în Belgrad. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către M. R. Kojić, avocat care își desfășoară activitatea în Belgrad. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de recurente, pot fi rezumate după cum urmează. Prima recurentă s-a căsătorit cu V., un resortisant belgian, la 19 august 2007. Din această uniune a avut loc a doua recurentă la 22 decembrie 2007. La 21 decembrie 2010, Tribunalul din Belgrad a pronunțat divorțul între prima reclamantă și V. și l-a condamnat pe acesta din urmă la plata unei pensii alimentare lunare în valoare de 200 EUR ( EUR pentru pensia alimentară datorată pentru perioada care a trecut deja. Această hotărâre a devenit definitivă la 21 decembrie 2010. La o dată nespecificată, recurentele au sesizat Ministerul Finanțelor sârbe În vederea demarării procedurii de executare a hotărârilor referitoare la pensia alimentară prevăzută de Convenția de la New York din 20 iunie 1956 privind recuperarea alimentelor în străinătate (adică Convenția de la New York). La 14 mai 2012, autoritatea sârbă a solicitat serviciului public federal Justiție belgiană În cazul în care nu este posibil să se stabilească un termen limită pentru plata pensiei alimentare, se poate considera că, în cazul în care nu se poate lua o decizie cu privire la plata pensiei alimentare, în conformitate cu procedura de executare a plății pensiei alimentare, în cazul în care se prevede altfel în decizia de inițiere a procedurii, în cazul în care nu se poate lua o decizie cu privire la plata pensiei alimentare. La 30 mai 2012, autoritatea belgiană a reclamat primirea cererii autorității sârbe și i-a comunicat autorităților judiciare cererea sa de a face cunoscut V. pentru a-și cunoaște intențiile în ceea ce privește plata voluntară a pensiei alimentare. Prin scrisoarea din 13 august 2012, recurenta a informat autoritatea sârbă că V. a încetat să mai plătească pensia alimentară din luna iulie 2012 și că le mai datora încă 1 250 EUR din 1 500 EUR care le fuseseră acordate prin hotărârea din 21 iulie 2012. În decembrie 2010, Comisia a solicitat autorității sârbe să ia măsurile necesare pentru a se asigura că această hotărâre este respectată și că pensia alimentară va fi plătită în mod regulat în viitor. La 22 august 2012, autoritățile judiciare belgiene au dat curs audierii V. Acesta din urmă a declarat că este dispus să plătească pensia alimentară lunară. Din dosar reiese că, în schimb, a solicitat să fie în contact cu a doua reclamantă. La 3 septembrie 2012, autoritatea sârbă a informat autoritatea belgiană că V. încetase să mai plătească pensia alimentară începând cu luna iulie 2012. Comisia a solicitat autorității belgiene să ia măsurile necesare pentru ca V. să își plătească datoriile în cel mai scurt timp posibil. La 7 noiembrie 2012, autoritatea sârbă a reiterat cererea formulată în scrisoarea lor anterioară și a arătat că V. și-a schimbat adresa și că creanța sa se ridica la 2 milioane EUR. La 22 noiembrie 2012, autoritatea belgiană a informat autoritatea sârbă că V. fusese audiată la 22 august 2012. La 4 ianuarie 2013, autoritatea sârbă a transmis autorității belgiene observațiile primei reclamante cu privire la cererea V. de a avea contacte cu fiica sa. În observațiile sale din 20 decembrie 2012, prima reclamantă a evaluat sumele datorate de V. și a afirmat că aceasta era de dorit pentru dezvoltarea psihopată. fizica celei de-a doua reclamante pe care o întreține un contact sănătos cu V. și pe care V. o putea vedea prin internet pe fiica sa cât de mult dorea. Ea a solicitat autorității sârbe să ia măsurile necesare pentru o plată rapidă a sumelor datorate de V. și că era dispusă să accepte o rambursare în termen de 200 EUR pe lună. Ea a insistat asupra necesității de a solicita V. a trimis dovezi privind transferul sumelor datorate, dat fiind că nu avea încredere în bunăvoința sa. Prin scrisoarea din 4 martie 2013, prima recurentă a informat autoritatea sârbă că V. nu făcuse încă nicio plată. La 14 martie 2013, autoritatea sârbă a invitat din nou autoritatea belgiană să ia măsurile necesare pentru ca V. să își plătească datoriile cât mai curând posibil. La 25 martie 2013, autoritatea belgiană a informat autoritatea sârbă că a solicitat autorităților judiciare să inițieze o nouă audiere a V. La 26 aprilie 2013, autoritatea belgiană a informat autoritatea sârbă că autoritățile judiciare au organizat o nouă audiere a lui V. Acesta din urmă declarase că nu era dispus să plătească pensia alimentară atunci când Õ nu putea să își vadă fiica. La 30 mai 2013, prima reclamantă și-a exprimat observațiile. Ea a declarat că V. își putea vedea fiica prin videoconferință (prin Skype) la fel de mult pe cât dorea, dar pe cât a dorit, dar pe cât de mult nu și-a manifestat el însuși interesul în acest sens din martie 2012, când au vorbit ultima dată. EUR. Ea a subliniat că depinde de pensia alimentară pentru nevoile celei de-a doua recurente; prin urmare, a solicitat luarea unor măsuri urgente pentru ca V. să își plătească datoria cât mai curând posibil. La 5 septembrie 2013, recurenta a adresat o scrisoare către autoritatea sârbă pentru a informa că V.n. nu și-a plătit încă datoria, solicitându-i să ia măsuri pentru a se asigura că datoria și pensia lunară sunt plătite, cu atât mai mult cu cât a doua reclamantă urma să intre în închisoare, ceea ce implică cheltuieli mai mari. La 7 octombrie 2013, autoritatea sârbă a invitat din nou autoritatea belgiană să ia măsurile necesare pentru ca V. să își plătească datoriile în cel mai scurt timp. Datoria care trebuie recuperată se ridica la 4 250 EUR. La 30 octombrie 2013, autoritatea belgiană a informat autoritatea sârbă că a avut loc o nouă audiere a V. Acesta din urmă declarase că nu era dispus să plătească pensia alimentară din moment ce nu putea să-și vadă fiica. La autoritatea belgiană a întrebat dacă reclamantele doreau să fie inițiate o procedură de exequatur. În acest caz, ea a solicitat autorității sârbe să-i trimită un anumit număr de documente. La 30 decembrie 2013, autoritatea sârbă a transmis autorității belgiene documentele solicitate pentru a iniția procedura de exequatur a instanței din Belgrad din 21 decembrie 2010. La 11 iulie 2014, autoritatea sârbă a solicitat din nou autorității belgiene să ia măsurile necesare pentru ca V. să își plătească datoriile în cel mai scurt timp. La 15 iulie 2014, autoritatea belgiană a informat autoritatea sârbă că un avocat fusese desemnat pentru apărarea intereselor primei reclamante, că asistența judiciară fusese obținută la 29 aprilie 2014 și că o cerere fusese introdusă pentru a obține exequatur din hotărârea din 21 decembrie 2010. La 4 decembrie 2015, autoritatea sârbă a solicitat autorității belgiene să ia măsurile necesare pentru ca V. să își plătească datoriile în cel mai scurt timp posibil. La 4 aprilie 2016, autoritatea sârbă a solicitat autorității belgiene să ia măsuri urgente cu privire la măsurile luate în temeiul Convenției de la New York. La 14 aprilie 2016, autoritatea belgiană a răspuns că nu are nicio veste de la avocatul desemnat, ci că aceasta va informa autoritatea sârbă de îndată ce va fi cazul. La 26 mai 2016, autoritatea belgiană a informat autoritatea sârbă cu privire la faptul că cererea în vederea obținerii exéquatur din sentința din 21 decembrie 2010 fusese introdusă în instanța de primă instanță din Gand și că aceasta ar fi informată cu privire la continuarea acesteia. Prin hotărârea din 2 februarie 2017, tribunalul de primă instanță din Gand În decembrie 2010, autoritatea belgiană a informat autoritatea sârbă cu privire la pronunțarea acestei hotărâri printr-o scrisoare din 24 februarie 2017 prin care se arăta că avocatul desemnat avea dreptul să contacteze un aprod al justiției pentru a proceda la notificarea hotărârii și la recuperarea sumelor neplătite. Această scrisoare a fost transmisă reclamantei de către autoritatea sârbă la 7 martie 2017. La data de 4 aprilie 2017, autoritatea belgiană a solicitat autorității sârbe să informeze cu privire la rețeta de pensii alimentare pentru a stabili cuantumul exact datorat și pentru a proceda la executarea hotărârii din 21 decembrie 2010. Această scrisoare a fost transmisă reclamantei de către autoritatea sârbă la 26 aprilie 2017 pentru a obține informațiile solicitate. Prin scrisoarea din 7 aprilie 2017, autoritatea belgiană i-a solicitat autorității sârbe să-i transmită, la cererea executorului judiciar, la data de 21 decembrie 2010, hotărârea Tribunalului din Belgrad. Printr-o scrisoare din 24 august 2017, autoritatea belgiană a informat autoritatea sârbă că executorul judiciar avea competența de a continua procedura de executare pentru a recupera pensia alimentară. Această scrisoare a fost transmisă de către autoritatea sârbă recurentei la 6 septembrie 2017. Cu toate acestea, recurentele și-au exprimat dorința de a-și menține cererea în măsura în care V. nu plătea integral pensia lunară pe motiv că nu trebuie să suporte costurile bancare ale transferului internațional de bani. Dispozițiile relevante ale Convenției de la New York sunt enunțate în Hotărârea Matrakas și în alte dispoziții c. Polonia și Grecia 47268/06, § 110, 7 noiembrie 2013). GRIFS invocând art. 6 din Convenția nr. 1 și 1 din Protocolul nr. 1, recurentele se plâng de executarea hotărârii pronunțate în favoarea acestora de către Tribunalul de la Belgrad. Acestea susțin o încălcare a dreptului lor de acces la un tribunal, deoarece Belgia și Serbia nu și-ar respecta obligațiile care decurg din Convenția de la New York. Acestea susțin că nu dispun de mijloacele financiare necesare pentru a întreprinde acțiuni în Belgia în vederea punerii în aplicare a hotărârilor instanțelor sârbe și că nu știu ce căi de atac există în Belgia. Pe marginea unghiului articolului 8 din Convenție, recurentele consideră că dreptul lor la sprijin financiar a fost încălcat, ceea ce a dus la deteriorarea calității vieții lor. 47268/06, §§ 144-149, 7 noiembrie 2013) Termenul scurs pentru plata pensiei alimentare a adus atingere drepturilor recurentelor prevăzute la articolele 6 și 8 din Convenție și/sau la art. 1 din Protocolul nr 1 (compararea Dinu c. România și Franța, nr. 6152/02, 4 noiembrie 2008, Huc c. Germania și România (dec.), nr. 7269/05, 1 decembrie 2009, Matrakas și altele, citată anterior; și Panetta c. Italia , n 38624/07, 15 iulie 2014)? În special, autoritățile belgiene și sârbe au acționat cu toată diligența necesară în îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul Convenției de la New York
Communiquée le 5 septembre 2018
Requête n
o
3177/17
Nataša STANOJEVIĆ et Ena Lea VANPAMEL
contre la Belgique et la Serbie
introduite le 26 décembre 2016
Les requérantes, M
me
Nataša Stanojević et M
me
Ena Lea Vanpamel, sont des ressortissantes serbes nées respectivement en 1977 et en 2007 et résidant à Belgrade. Elles sont représentées devant la Cour par M
e
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérantes, peuvent se résumer comme suit.
La première requérante épousa V., un ressortissant belge, le 19
août 2007. De cette union naquit la deuxième requérante le 22 décembre 2007.
Le 21 décembre 2010, le tribunal de Belgrade prononça le divorce entre la première requérante et V. et condamna ce dernier au versement d’une pension alimentaire mensuelle d’un montant de 200 euros («
EUR
») à compter du mois de février 2011 pour la deuxième requérante ainsi qu’au paiement d’une somme de 1
500
EUR pour la pension alimentaire due pour la période déjà écoulée. Ce jugement devint définitif le 21
décembre 2010.
À une date non précisée, les requérantes saisirent le ministère des Finances serbe – l’Autorité expéditrice – (ci-après, «
l’autorité serbe
») en vue de l’engagement de la procédure d’exécution des décisions portant sur la pension alimentaire prévue par la Convention de New York du 20
juin 1956 sur le recouvrement des aliments à l’étranger («
la Convention de New York
»).
Le 14 mai 2012, l’autorité serbe demanda au service public fédéral Justice belge – l’Institution intermédiaire – (ci-après, «
l’autorité belge
») d’engager la procédure d’exécution de paiement de la pension alimentaire. Elle précisa qu’étant donné la situation financière de la première requérante, il serait indiqué que l’assistance judiciaire et l’exemption des frais de justice lui soient accordées.
Le 30 mai 2012, l’autorité belge accusa réception de la demande de l’autorité serbe et lui fit part de la demande qu’elle adressa aux autorités judiciaires de faire entendre V. afin de connaître ses intentions quant au paiement volontaire de la pension alimentaire.
Par une lettre du 13 août 2012, la requérante informa l’autorité serbe que V. avait cessé de payer la pension alimentaire depuis le mois de juillet 2012 et qu’il leur devait également encore 1 250 EUR des 1
500
EUR qui leur avaient été octroyés par le jugement du 21
décembre 2010. Elle demanda à l’autorité serbe de prendre les mesures nécessaires afin que ledit jugement soit respecté et que la pension alimentaire soit payée régulièrement à l’avenir.
Le 22 août 2012, les autorités judiciaires belges procédèrent à l’audition de
Le 3 septembre 2012, l’autorité serbe informa l’autorité belge que V. avait cessé de verser la pension alimentaire à partir du mois de juillet 2012. Elle pria l’autorité belge de prendre les mesures nécessaires afin que V. règle ses dettes dans les plus brefs délais. Elle précisa que la créance à recouvrer s’élevait à ce moment-là à 1 250 EUR plus la pension alimentaire des mois de juillet et août 2012.
Le 7 novembre 2012, l’autorité serbe réitéra la demande formulée dans leur lettre précédente. Elle indiqua que V. avait changé d’adresse et que la créance s’élevait désormais à 2
050
EUR.
Le 22 novembre 2012, l’autorité belge informa l’autorité serbe que V. avait été entendu le 22 août 2012. Elle demanda d’en informer la première requérante et de lui faire parvenir ses observations.
Le 4 janvier 2013, l’autorité serbe fit parvenir à l’autorité belge les observations de la première requérante quant à la demande de V. d’avoir des contacts avec sa fille. Dans ses observations, datées du 20
décembre 2012, la première requérante fit le point sur les montants dus par V. et elle dit qu’elle était d’avis qu’il était souhaitable pour le développement psycho
‑
physique de la deuxième requérante qu’elle entretienne un contact sain avec V. et que V. pouvait donc voir sa fille par internet autant qu’il le souhaitait. Elle demanda à l’autorité serbe de prendre les mesures nécessaires à un paiement rapide des sommes dues par V. et qu’elle était prête à accepter un remboursement par échéances de 200 EUR par mois. Elle insista sur la nécessité de demander à V. qu’il envoie des preuves du transfert des sommes dues étant donné qu’elle n’avait pas confiance dans sa bonne volonté.
Par une lettre du 4 mars 2013, la première requérante informa l’autorité serbe que V. n’avait toujours pas procédé à un quelconque versement.
Le 14 mars 2013, l’autorité serbe invita une nouvelle fois l’autorité belge à prendre les mesures nécessaires afin que V. règle ses dettes dans les plus brefs délais.
Le 25 mars 2013, l’autorité belge informa l’autorité serbe qu’elle avait demandé aux autorités judiciaires de procéder à une nouvelle audition de V.
Le 26 avril 2013, l’autorité belge informa l’autorité serbe que les autorités judiciaires avaient procédé à une nouvelle audition de V. Ce dernier avait déclaré qu’il n’était pas disposé à payer la pension alimentaire dès lors qu’il ne pouvait pas voir sa fille. L’autorité belge demanda d’en informer la première requérante et de lui faire parvenir ses observations.
Le 30 mai 2013, la première requérante fit part de ses observations. Elle déclara que V. pouvait voir sa fille par vidéoconférence (via Skype) autant qu’il le souhaitait mais qu’il n’avait lui-même pas montré d’intérêt dans ce sens depuis le mois de mars 2012 lorsqu’ils se parlèrent pour la dernière fois. Elle rappela que sa créance s’élevait désormais à un total de 3
650
EUR. Elle souligna être dépendante de la pension alimentaire pour les besoins de la deuxième requérante
; elle demanda par conséquent que des mesures urgentes soient prises afin que V. paie sa dette dans les plus brefs délais.
L’autorité serbe fit parvenir les observations de la première requérante à l’autorité belge par une lettre du 17 juin 2013.
Le 5 septembre 2013, la requérante adressa une lettre à l’autorité serbe pour l’informer que V. n’avait toujours pas payé sa dette. Elle lui demanda de prendre des mesures afin que la dette et la pension mensuelle soient payées, ce d’autant plus que la deuxième requérante allait entrer à l’école ce qui impliquait des dépenses plus importantes.
Le 7 octobre 2013, l’autorité serbe invita une nouvelle fois l’autorité belge à prendre les mesures nécessaires afin que V. règle ses dettes dans les plus brefs délais. La créance à recouvrer s’élevait désormais à 4
250
EUR.
Le 30 octobre 2013, l’autorité belge informa l’autorité serbe qu’une nouvelle audition de V. avait eu lieu. Ce dernier avait déclaré ne pas être disposé à payer la pension alimentaire dès lors qu’il ne pouvait pas voir sa fille. L’autorité belge demanda si les requérantes souhaitaient qu’une procédure d’exequatur soit engagée. Dans l’affirmative, elle invita l’autorité serbe à lui faire parvenir un certain nombre de documents.
Le 30 décembre 2013, l’autorité serbe transmit à l’autorité belge les documents demandés en vue d’engager la procédure d’exequatur du jugement du tribunal de Belgrade du 21 décembre 2010.
Le 11 juillet 2014, l’autorité serbe invita une nouvelle fois l’autorité belge à prendre les mesures nécessaires afin que V. règle ses dettes dans les plus brefs délais.
Le 15 juillet 2014, l’autorité belge informa l’autorité serbe qu’un avocat avait été désigné pour la défense des intérêts de la première requérante, que l’assistance judiciaire avait été obtenue le 29 avril 2014 et qu’une requête avait été introduite afin d’obtenir l’exequatur du jugement du 21 décembre 2010.
Le 4 décembre 2015, l’autorité serbe demanda à l’autorité belge de prendre les mesures nécessaires afin que V. règle ses dettes dans les plus brefs délais.
Le 4 avril 2016, l’autorité serbe demanda à l’autorité belge de l’informer d’urgence des mesures prises au regard de la Convention de New York.
Le 14 avril 2016, l’autorité belge répondit n’avoir pas de nouvelles de l’avocat désigné mais qu’elle tiendrait l’autorité serbe informée dès que ce serait le cas.
Le 26 mai 2016, l’autorité belge informa l’autorité serbe que la requête en vue d’obtenir l’exéquatur du jugement du 21 décembre 2010 avait été introduite au tribunal de première instance de Gand et qu’elle serait informée de la suite qui y serait réservée.
Par un jugement du 2 février 2017, le tribunal de première instance de Gand prononça l’exequatur du jugement du tribunal de Belgrade du 21
décembre 2010.
L’autorité belge informa l’autorité serbe du prononcé de ce jugement par une lettre du 24 février 2017 en indiquant que l’avocat désigné avait l’intention de contacter un huissier de justice pour procéder à la signification du jugement et au recouvrement des sommes impayées. Cette lettre fut transférée par l’autorité serbe à la requérante le 7 mars 2017.
L’autorité belge demanda le 4 avril 2017 à l’autorité serbe de l’informer de l’éventuelle prescription des arrérages de pensions alimentaires afin de déterminer le montant exact dû et de procéder à l’exécution du jugement du 21 décembre 2010. Cette lettre fut transférée par l’autorité serbe à la requérante le 26 avril 2017 afin d’obtenir les informations demandées.
Par une lettre du 7 avril 2017, l’autorité belge demanda à l’autorité serbe de lui faire parvenir, à la demande de l’huissier de justice, l’original du jugement du tribunal de Belgrade du 21 décembre 2010.
Par une lettre du 24 août 2017, l’autorité belge informa l’autorité serbe que l’huissier de justice avait l’intention de poursuivre la procédure d’exécution afin de recouvrer la pension alimentaire. Cette lettre fut transférée par l’autorité serbe à la requérante le 6 septembre 2017.
Par une lettre du 30 octobre 2017, l’avocat des requérantes informa la Cour que V. avait payé la quasi-totalité de sa dette en exécution du jugement du tribunal de Belgrade. Les requérantes souhaitaient toutefois maintenir leur requête dans la mesure où V. ne payait pas la totalité de la pension mensuelle au motif qu’il estimait ne pas devoir supporter les frais bancaires du transfert international d’argent.
B.
Le droit international pertinent
Les dispositions pertinentes de la Convention de New York sont énoncées dans l’arrêt
Matrakas et autres c. Pologne et Grèce
(n
o
47268/06, §
110, 7 novembre 2013).
Invoquant les articles 6 de la Convention et 1 du Protocole n
o
1, les requérantes se plaignent de l’inexécution du jugement rendu en leur faveur par le tribunal de Belgrade. Elles allèguent une violation de leur droit d’accès à un tribunal du fait que la Belgique et la Serbie ne respecteraient pas leurs obligations découlant de la Convention de New York. Elles font valoir qu’elles ne disposent pas des moyens financiers nécessaires pour entreprendre des actions en Belgique afin de mettre à exécution les décisions des juridictions serbes et qu’elles ne savent pas quelles voies de recours existent en Belgique. Sous l’angle de l’article 8 de la Convention, les requérantes considèrent que leur droit à un soutien financier a été violé, ce qui a engendré une détérioration de leur qualité de vie.
1.
Les requérantes ont-elles épuisé les voies de recours internes au sens de l’article 35 § 1 de la Convention pour faire valoir leurs griefs (
Matrakas et autres c. Pologne et Grèce
, n
o
47268/06, §§ 144-149, 7 novembre 2013)
?
2.
Le délai écoulé pour obtenir le paiement de la pension alimentaire a
‑
t
‑
il porté atteinte aux droits des requérantes tirés des articles 6 et 8 de la Convention et/ou de l’article 1 du Protocole n
o
1 (comparer
Dinu c.
Roumanie et France
, n
o
6152/02, 4 novembre 2008,
Huc c. Allemagne et
Roumanie
(déc.), n
o
7269/05, 1
er
décembre 2009,
Matrakas et autres
, précité, et
Panetta c. Italie
, n
o
38624/07, 15 juillet 2014) ? En particulier, les autorités belges et serbes ont-elles agi avec toute la diligence requise dans l’accomplissement des obligations leur incombant en vertu de la Convention de New York
?