CASE OF DIMITAR YORDANOV v. BULGARIA

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții. © The present text and the authorisation to republish it were granted by the Constitutional Court of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC. © La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Constitutionnelle de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Dimitar Yordanov v. Bulgaria - 3401/09 Hotărârea din 6.9.2018 [Secția a V-a] Articolul 1 din Protocolul nr. 1 Articolul 1 para. 1 din Protocolul nr. 1 Posesia nestingherită a bunurilor Expunerea ilegală a proprietății la explozii miniere zilnice în proximitatea acesteia: încălcare În fapt — Reclamantul era proprietar al unor părți dintr-un teren și al clădirilor de pe suprafața acestuia, în care se găsea inclusiv casa lui, într-o zonă în care guvernul a decis să construiască o mină de cărbune, în apropierea satului reclamantului. Procedura de expropriere a fost inițiată în 1990, implicând numeroase proprietăți, inclusiv pe cea a reclamantului, pentru a-i înlătura pe proprietarii din acea zonă, în vederea facilitării funcționării minei.

După ce a așteptat mai mult de doi ani pentru a-i fi înlocuită proprietatea, reclamantul a cerut ca aproprierea să fie anulată, odată ce era îndreptățit să locuiască, după cum o și făcea, în casa lui. De-a lungul anilor, câmpul de funcționare al minei s-a lărgit, ca la un moment dat exploziile să aibă loc la o distanță de 160-180 de metri de casa reclamantului, în ciuda cerinței legale de a menține o „zonă sanitară” de 500 de metri între clădirile neindustriale, cum ar fi clădirile rezidențiale, și operațiunea minieră. Reclamantul și-a abandonat proprietatea în 1997, când familia sa a ajuns la concluzia că nu mai era sigur să-și continue traiul acolo, din cauza fisurilor zidurilor, prăbușirii celorlalte clădiri și zguduirii zilnice a casei.

Acesta a intentat fără succes mai multe acțiuni pe plan național, în vederea acordării de despăgubiri. Tribunalele naționale au reținut că aceste explozii zilnice în proximitatea proprietății reclamantului fuseseră efectuate prin încălcarea legislației naționale. Totuși, ele nu au putut stabili o legătură cauzală între explozii și prejudiciul adus casei sale, de vreme ce, din cauza trecerii timpului și distrugerii unor documente, s-a dovedit imposibil să se stabilească distanța dintre casă și zona în care au fost efectuate exploziile în 1997, când acesta și-a abandonat proprietatea. În drept – Articolul 1 din Protocolul nr. 1: Guvernul nu a demonstrat faptul că autoritățile urmăriseră să-și onoreze obligațiile juridice în baza procedurii de expropriere.

Reclamantului nu i se putea imputa, așadar, eșecul procedurii de expropriere. Mina era administrată de o companie deținută în totalitate de către stat. Compania nu fusese antrenată în afacerile comerciale obișnuite, ci într-un domeniu cu reglementări dure, care făcea obiectul condițiilor de mediu, de sănătatate și de siguranță. Fusese semnificativ faptul că decizia de a construi mina a fost luată de către stat, care a expropriat, de asemenea, mai multe proprietăți private din acea zonă, pentru a permite funcționarea ei. Compania a reprezentat, așadar, mijlocul de derulare a unei activități statale. Pentru că exproprierea care eșuase în privința proprietății reclamantului și munca efectuată la mină se aflau sub controlul efectiv al statului, autoritățile erau răspunzătoare de proprietatea reclamantului care rămăsese în zona riscului de mediu, și anume de exploziile zilnice din proximitatea casei reclamantului.

Această situație, care l-a făcut pe reclamant să-și abandoneze proprietatea, a echivalat cu o ingerință statală în posesia nestingherită a „bunurilor” sale. Exploziile din interiorul zonei sanitare încălcaseră în mod manifest dreptul național. Ingerința în posesia nestingherită a bunurilor reclamantului nu a fost, așadar, una prevăzută de lege, în scopurile analizei în baza articolului 1 din Protocolul nr. 1. Concluzie : încălcare (unanimitate). Curtea a constatat, de asemenea, în unanimitate, lipsa vreunei încălcări a articolului 6 § 1, de vreme ce hotărârile tribunalelor naționale nu au atins pragul arbitrariului și al nerezonabilității manifeste care echivalează cu denegarea de justiție. Articolul 41: 8,000 EUR în privința prejudiciului material și moral.