SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 76378/14 Nestor PALMISTRAS împotriva Greciei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are loc la 23 octombrie 2018 într-un comitet compus din Aleš Pejchal, președinte, Tim Eicke, Gilberto Felici, judecători, și Abel Campos, grefier de secțiune, având în vedere cererea formulată la 28 noiembrie 2014, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 15 martie 2018 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Nestor Palmistras, este un resortisant grec, născut în 1946 și rezident în Atena. Chirdaris, avocat în barou, a fost reprezentat de agentul său, dl Apessos, la momentul respectiv președinte al Consiliului juridic al statului. Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamantul se plângea de durata procedurii inițiate în fața instanțelor penale. La 28 august 2017, o parte din cauza articolului 6 alineatul (1) din convenție a fost comunicată guvernului, iar cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplus, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Curții a Uniunii Europene, după eșecul încercărilor de soluționare amiabilă, printr-o scrisoare din 15 august 2017. Martie 2018 Guvernul a informat Curtea cu privire la intenția de a formula o declarație unilaterală pentru a soluționa problema ridicată de cerere. În plus, acesta a invitat Curtea să șteargă rolul Curții în aplicarea articolului 37 din Convenție. Guvernul dorește să recunoască, în speță, că durata procedurii interne nu a fost compatibilă cu 100 EUR (două mii de euro), care acoperă orice prejudiciu moral și material, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei de radiere a rolului adoptat de Curte. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Prin scrisoarea din 26 aprilie 2018, recurenta a indicat că nu a fost satisfăcută de termenii declarației unilaterale Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. Curtea amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. 10. În acest scop, Curtea a examinat declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007, Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007, Załuska și Rogalska și alții (dec.), 53491/10, 722286/10 și 398 altele, §§ 36-37 și 52, 20 iunie 2017). 11. Curtea a stabilit într-un număr de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Greciei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului de a fi audiat într-un termen rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43 CEDH 2000 VII, Cocchiarella c. Italia [GC], n 64886/01, § punctul 69-98, CEDO 2006 Majewski c. Polonia, n 52690/99, 11 octombrie 2005 și Michelioudakis c. Grecia, 54447/10, § 37- 54, 3 aprilie 2012). Având în vedere circumstanțele speciale ale cauzei, natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și cuantumul taxei de judecată propuse, care este în conformitate cu sumele alocate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii (art. 37 litera (c). 13. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta din urmă să examineze cererea [articolul § 1 în fine 14. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 6 alineatul (1) din convenție și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel asumate decid să șteargă cererea de rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 15 noiembrie 2018. Abel Campos Aleš Pejchal Președinte
Requête n
o
76378/14
Nestor PALMISTRAS
contre la Grèce
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 23
octobre
2018 en un comité composé de
:
Aleš Pejchal,
président,
Tim Eicke,
Gilberto Felici,
juges,
et de Abel Campos,
greffier de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 28 novembre 2014,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 15
mars
2018 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante
à cette déclaration
;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M. Nestor Palmistras, est un ressortissant grec, né en
1946 et résidant à Athènes. Il a été représenté devant la Cour par M
e
V.
Chirdaris, avocat au barreau d’Athènes.
2.
Le gouvernement grec («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M. M. Apessos, à l’époque Président du Conseil juridique de l’État.
3.
Invoquant l’article 6
1.de la Convention, le requérant se plaignait de la durée de la procédure engagée devant les juridictions pénales.
4.
Le 28 août 2017, une partie du grief relatif à l’article 6 § 1 de la Convention a été communiquée au Gouvernement et la requête a été déclarée irrecevable pour le surplus, conformément à l’article 54 § 3 du règlement de la Cour
.
5.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 15
mars 2018 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
6.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
Le Gouvernement souhaite de reconnaître en l’espèce que la durée de la procédure interne n’a pas été compatible avec la ‘durée raisonnable’ requise par l’article 6 § 1 de la Convention.
Le Gouvernement offre de verser au requérant, Nestor PALMISTRAS, la somme de 2
100 EUR (deux mille cent euros), couvrant tout préjudice moral et matériel ainsi que les frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par le requérant.
Cette somme sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de radiation du rôle adoptée par la Cour. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
»
7.
Par une lettre du 26 avril 2018, la partie requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaite des termes de la déclaration unilatérale
.
8.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête.
»
9.
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
10.
À cette fin, la Cour a examiné la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI,
WAZA Sp. z o.o. c. Pologne
(déc.), n
o
11602/02, 26 juin 2007,
Sulwińska c. Pologne
(déc.), n
o
28953/03, 18
septembre
2007, et
Załuska et Rogalska et autres c. Pologne
(déc.), n
os
53491/10, 72286/10 et 398 autres, §§
36-37 et 52, 20 juin 2017).
11.
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la Grèce, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du droit à être entendu dans un délai raisonnable (voir, par exemple,
Frydlender c. France
[GC], n
o
2000
‑
VII,
Cocchiarella c.
Italie
[GC], n
o
2006
‑
V,
Majewski c.
Pologne
, n
o
52690/99, 11 octobre 2005, et
Michelioudakis c.
Grèce,
n
o
54447/10, §§ 37- 54, 3
avril
2012).
12.
Eu égard aux circonstances particulières de l’affaire, à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires – la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37
§
1
c).
13.
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article
37
in fine
).
14.
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 6 § 1 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article
37 § 1 c) de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 15 novembre 2018.
Abel Campos
Aleš Pejchal
Greffier
Président