CtEDO 22.01.2019 Auto

SUMER v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
22.01.2019
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SUMER v. TURKEY (CtEDO, 2019)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Cerințele nr. 29026/09 și 29042/09 Zeydin SUMER împotriva Turciei și a Hekim SUMER împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care așezează la 22 ianuarie 2019 în calitate de comitet compus din: Julia Laffranque, președinte, Valeriu Grițco, Stéphanie Mourou-Vikström, judecători și Hasan Bakırcı, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse la 11 mai 2009, având în vedere declarațiile prezentate de guvernul contestat la 17 octombrie 2018, care solicită Curții să elimine cererile din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul în primul caz, dl Zeydin Sumer, este un cetățen turc, născut în 1983 și locuiește în Hakkari. Reclamantul în al doilea caz, dl Hekim Sumer, este un cetățen turc, născut în 1987 și trăiește în Hakkari. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl Timur, un avocat care practică în Hakkari. Guvernul turc (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor. Cerințele au fost comunicate guvernului DIRECȚIEI având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. Reclamanții au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că au fost refuzate accesul la o instanță din cauza refuzului Curții Supreme de Administrație Militară de a le acorda asistență juridică pentru a plăti taxele judecătorești. Octombrie 2018, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cererile. Au solicitat în continuare Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din Convenție. Fiecare declarație prevăzută după cum urmează: „Declar că Guvernul Turciei propune să plătească reclamantului 2500 de euro pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi taxat reclamantului în vederea soluționării cazurilor menționate mai sus, pe care le așteaptă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă va fi transformată în lira turcă la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de către Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Perioada lunii, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe atunci , de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazurilor. Guvernul consideră că incapacitatea reclamantului de a accesa la o instanță din cauza refuzului Curții Supreme de Administrație Militară de a-i acorda asistență juridică pentru a plăti taxele de instanță, a încălcat dreptul său la un proces echitabil în funcție de jurisprudența bine stabilită a Curții (Ilbeyi Kemaloğlu și Meriye Kemaloğlu Turcia, nr. 19986/06, 10 aprilie 2012). Guvernul subliniază în continuare că art. 53 § 1 lit. (i) din Codul de Procedură Administrativă, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 7l45 din 31 iulie 2018, necesită acum redeschiderea procedurilor judiciare administrative în cazurile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în urma unei soluții prietenoase sau a unei declarații unilaterale. Guvernul consideră că remedierea menționată este capabilă să ofere remediere în ceea ce privește plângerile reclamantului în temeiul articolului 6 din Convenție.” Prin scrisorile din 13 noiembrie 2018, reprezentantul ambelor reclamante a indicat că nu au fost satisfăcuți cu termenii declarației unilaterale. Curtea reiterează faptul că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererilor”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor. 10. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Turciei, practica sa privind plângerile referitoare la dreptul de acces al reclamanților la o instanță din cauza refuzului instanței de a le acorda asistență juridică pentru a plăti taxele judecătorești (a se vedea, de exemplu, (Ilbeyi Kemaloğlu și Meriye Kemaloğlu Turcia, nr. 19986/06, 10 aprilie 2012). 12. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor (articolul (c) 13. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o solicită să continue examinarea cererilor (art. 37 § 1 din amenda 14. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 15. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazurile din lista. Din aceste motive, Curtea ia act, în unanimitate, de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; decide să se alăture cererilor; decide să scoată cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 14 februarie 2019. Hasan Bakırcı Julia Laffranque Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă