ACER v. TURKEY

DECIZIE A SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 25504/11 Haydar ACER împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 22 ianuarie 2019 în calitate de comitet compus din: Paul Lemmens, președinte, Jon Fridrik Kjølbro, Ivana Jelić, judecători și Hasan Bakırcı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 13 decembrie 2010, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Haydar Acer, este un național turc, care s-a născut în 1986 și locuiește în Ankara. El a fost reprezentat în fața Curții de dl Çalıș, un avocat care practică în Ankara. Guvernul turc (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. După demiterea de la academia militară, reclamantul a inițiat proceduri de compensare în fața Curții Supreme de Administrație Militară. La 21 aprilie 2010, instanța și-a respins cazul. Ulterior, la 27 iulie 2010, cererea de rectificare a reclamantului a fost respinsă în continuare. În timpul procedurii, procurorul public șef de la Curtea Supremă Administrativă Militară și-a emis avizul cu privire la fondul cazului. Acest aviz nu a fost comunicat reclamantului. Legea și practicile interne relevante O descriere a dreptului intern la momentul material poate fi găsită în Tanıșma c. Turcia (n. 32219/05, §§ 29-47, 17 noiembrie 2015) și Yavuz c. Turcia (dec.), nr. 29870/96, 25 mai 2000). În urma unui referendum din 16 aprilie 2017, Legea nr. 6771 a fost adoptată. În conformitate cu această nouă lege, articolele 145 și 157 din Constituție au fost abrogate și Curtea Supremă de Administrație Militară a fost abolită. În plus, următorul paragraf a fost adăugat la art. 142 din Constituție: „... nu se formează alte tribunale militare decât instanțe disciplinare. Cu toate acestea, într-o stare de război, instanțe militare pot fi formate cu competența de a judeca infracțiuni comise de personalul militar în raport cu datoria lor.” La 21 martie 2018 Legea nr. 7103 a fost pronunțată; a fost publicată în Journal Oficial la 27 martie 2018. Secțiunea 23 din Legea nr. 7103 modifică Legea privind procedura administrativă (Legea nr. 2577) să afirme că toate reclamanții care au în prezent o cerere în funcție de Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu privire la independența și imparțialitatea Curții Supreme de Administrație Militară pot solicita o reexaminare în fața Curții administrative din Ankara în termen de trei luni de la notificarea hotărârii de inadmisibilitate a Curții din cauza neepuizarii recourslor interne. COMPLAINTE Reclamantul a declarat în temeiul articolului 6 din Convenție că nu a avut un proces echitabil în fața Curții Supreme de Administrație Militară care nu poate fi considerat un tribunal independent și imparțial. De asemenea, s-a plâns că opinia procurorului public în timpul procedurii dinaintea Curții Supreme de Administrație Militară nu i-a fost comunicată. 10. Reclamantul s-a plâns în continuare că echitatea procedurii a fost încălcată ca rapoarte medicale care au fost depuse de partea apărătoare și avizul judecătorului raportor cu privire la fondurile cauzei nu i-a fost comunicat și, prin urmare, el nu a putut prezenta o apărare deplină în fața Curții Supreme de Administrație Militară. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la echitatea procedurii în fața Curții Supreme de Administrație Militară. 12. Curtea constată că la 21 martie 2018 Legea nr. 7103 a fost adoptată și publicată în Jurnalul Oficial la 27 martie 2018. Secțiunea 23 din Legea nr. 7103 a modificat Legea privind procedura administrativă (Legea nr. 2577) să afirme că toți reclamanții care au în prezent o cerere în suspensie în fața Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la independența și imparțialitatea Curții Supreme de Administrație Militară pot cere un judecată în fața Curții Administrative din Ankara în termen de trei luni de la notificarea hotărârilor de inadmisibilitate ale Curții din cauza neepuizarii recourslor interne. 13. Curtea reiterează că scopul articolului 35 § 1 din Convenție este de a permite statelor contractante posibilitatea de a preveni sau de a pune în aplicare încălcările presupuse împotriva acestora înainte de prezentarea acestor acuzații Curții. În consecință, această regulă impune în primul rând reclamanților să utilizeze remediile prevăzute de sistemul juridic național, dispunând astfel statelor de a răspunde în fața Curții pentru actele lor. Cu toate acestea, regula se bazează pe presupunerea că sistemul intern oferă un remediu eficace în ceea ce privește presupusa încălcare (a se vedea Radomilja și alții c. Croația [GC], nr. 37685/10, § 117, 20 martie 2018; Latak c. Polonia (dec.), nr. 52070/08, § 75, 12 octombrie 2010 și İçyer c. Turcia (dec.), nr. 18888/02, 12 ianuarie 2006). 14. Evaluarea dacă căile de recurs interne au fost epuizate este efectuată în mod normal cu referire la data în care cererea a fost depusă Curții. Cu toate acestea, după cum a depus Curtea în multe ocazii, această regulă este supusă excepțiilor, care pot fi justificate de circumstanțele specifice ale fiecărei cauze (a se vedea Baumann c. Franța , nr. 33592/96 § 47, 22 mai 2001, și İçyer . 15. Curtea reamintește că în hotărârea sa în cazul Tanıșma c. Turcia (n. 32219/05, 17 noiembrie 2015), a examinat problema juridică în cauză și a decis că Curtea Supremă de Administrație Militară nu a putut fi considerată un tribunal independent și imparțial în sensul articolului 6 § 1 din Convenție. În consecință, pentru a asigura soluționarea pentru plângeri similare la nivel intern și pentru a reduce numărul cererilor pe care le așteaptă Curtea, începând cu 16 aprilie 2017, Curtea Supremă de Administrație Militară a fost abolită. 7103 din data de 21 martie 2018 a fost adoptată o oportunitate reală de a obține un proces proaspăt în fața unei instanțe administrative civile pentru toate cererile pe care le sunt în prezent în fața Curții. 16. În decizia sa în cazul Baysal c. Turcia (dec.), nr. 29698/11, 22 Mai 2018), Curtea a declarat o nouă cerere inadmisibilă din cauza faptului că reclamantul nu a scăpat de căile de recurs interne, adică de noua soluție. În acest sens, Curtea a considerat, în special, că acest nou remediu a fost accesibil și capabil de a oferi o perspectivă rezonabilă de remediere pentru plângeri referitoare la echitatea procedurii. 17. În cazul în cauză, Curtea își reiterează concluzia în cazul Baysal (citat mai sus) și constată că reclamantul are acum posibilitatea de a solicita o reexaminare în fața Curții administrative din Ankara în termen de trei luni de la notificarea hotărârii de inadmisibilitate a Curții din cauza neepuizării recoursurilor interne. Prin urmare, Curtea Administrativă Ankara va fi solicitată să efectueze o nouă examinare a cauzelor, iar un recurs poate fi interzis la Curtea Administrativă Supremă împotriva hotărârii Curții Administrative Ankara. Reclamantul poate introduce în continuare o cerere individuală la Curtea Constituțională împotriva hotărârii Curții Administrative Supreme. În cazul în care reclamanta se consideră încă victimă a presupusei încălcări, ar fi deschisă Curții să depună o nouă cerere în temeiul articolului 34 din Convenție. 18. Curtea constată, de asemenea, că această proaspătă examinare ar remedia încălcările reclamantei (a se vedea Baysal, citată mai sus, § 17). 19. În consecință, prezenta cerere trebuie declarată inadmisibilă pentru neepuizarea recourslor interne în temeiul articolului 35 §§ § 1 și 4 din Convenție Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Adoptată în engleză și notificată în scris la 14 februarie 2019. Hasan Bakırcı Paul Lemmens Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 25504/11

Haydar ACER

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 22

January 2019 as a Committee composed of:

Paul Lemmens,

President,

Jon Fridrik Kjølbro,

Ivana Jelić,

judges,

and Hasan Bakırcı,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 13 December 2010,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

1.

The applicant, Mr Haydar Acer, is a Turkish national, who was born in 1986 and lives in Ankara. He was represented before the Court by Mr

C.

Çalıș, a lawyer practising in Ankara.

2.

The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

A.

The circumstances of the case

3.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

4.

Following his dismissal from military academy, the applicant initiated compensation proceedings before the Supreme Military Administrative Court. On 21 April 2010 the court dismissed his case. Subsequently, on 27

July 2010 the applicant’s rectification request was further dismissed.

5.

During the proceedings, the Chief Public Prosecutor at the Supreme Military Administrative Court delivered his opinion on the merits of the case. This opinion was not communicated to the applicant.

B.

Relevant domestic law and practice

6.

A description of the domestic law at the material time may be found in

Tanıșma v. Turkey

(no. 32219/05, §§ 29-47, 17 November 2015) and

Yavuz v. Turkey

((dec.), no. 29870/96, 25 May 2000).

7.

Following a referendum held on 16 April 2017, Law no.

6771 was adopted. According to this new law, Articles 145 and 157 of the Constitution were repealed and the Supreme Military Administrative Court was abolished. Furthermore, the following paragraph was added to Article

142 of the Constitution:

“... No military courts shall be formed other than disciplinary courts. However, in a state of war, military courts may be formed with jurisdiction to try offences committed by military personnel in relation to their duties.”

8.

On 21 March 2018 Law no. 7103 was enacted; it was published in the Official Gazette on 27 March 2018. Section 23 of Law no.

7103 amends the Administrative Procedure Act (Law no. 2577) to state that all applicants who currently have an application pending before the European Court of Human Rights concerning the independence and impartiality of the Supreme Military Administrative Court may request a retrial before the Ankara Administrative Court within three months of notification of the Court’s inadmissibility decision on account of non-exhaustion of domestic remedies.

COMPLAINTS

9.

The applicant stated under Article 6 of the Convention that he did not have a fair trial before the Supreme Military Administrative Court which cannot be considered as an independent and impartial tribunal. He also complained that the opinion of the public prosecutor during the proceedings before the Supreme Military Administrative Court had not been communicated to him.

10.

The applicant further complained that the fairness of the proceedings had been breached as medical reports that had been submitted by the defending party and the Judge Rapporteur’s opinion on the merits of the case had not been communicated to him and therefore he had been unable to submit a full defence before the Supreme Military Administrative Court.

THE LAW

11.

The applicant complained under Article 6 of the Convention about the fairness of the proceedings before the Supreme Military Administrative Court.

12.

The Court notes that on 21 March 2018 Law no. 7103 was enacted and published in the Official Gazette on 27 March 2018. Section 23 of Law no. 7103 amended the Administrative Procedure Act (Law no. 2577) to state that all applicants who currently have a pending application before the European Court of Human Rights concerning the independence and impartiality of the Supreme Military Administrative Court may request a retrial before the Ankara Administrative Court within three months of notification of the Court’s inadmissibility decisions on account of non-exhaustion of domestic remedies.

13.

The Court reiterates that the purpose of the exhaustion rule, contained in Article 35 § 1 of the Convention, is to afford the Contracting States the opportunity of preventing or putting right the violations alleged against them before those allegations are submitted to the Court. Accordingly, this rule requires applicants first to use the remedies provided by the national legal system, thus dispensing States from answering before the Court for their acts. Yet, the rule is based on the assumption that the domestic system provides an effective remedy in respect of the alleged breach (see

Radomilja and Others v. Croatia

[GC], no. 37685/10, §

117, 20

March 2018;

Latak v. Poland

(dec.), no. 52070/08, § 75, 12

October 2010; and

İçyer v. Turkey

(dec.), no. 18888/02, 12 January 2006).

14.

The assessment of whether domestic remedies have been exhausted is normally carried out with reference to the date on which the application was lodged with the Court. However, as the Court has held on many occasions, this rule is subject to exceptions, which may be justified by the particular circumstances of each case (see

Baumann v.

France

, no.

33592/96, § 47, 22 May 2001, and

İçyer

, cited above).

15.

The Court recalls that in its judgment in the case of

Tanıșma v.

Turkey

(no. 32219/05, 17 November 2015), it has examined the legal problem at issue and ruled that the Supreme Military Administrative Court could not be considered to be an independent and impartial tribunal within the meaning of Article 6 § 1 of the Convention. As a result, in order to provide redress for similar complaints at domestic level and to reduce the number of applications pending before the Court, as of 16 April 2017 the Supreme Military Administrative Court has been abolished. Subsequently, by Law no. 7103 dated on 21 March 2018, a genuine opportunity to obtain a fresh trial before a civil administrative court for all applications that are currently pending before the Court, was adopted.

16.

In its decision in the case of

Baysal v. Turkey

((dec.), no.

29698/11, 22

May 2018), the Court declared a new application inadmissible on the ground that the applicant had failed to exhaust domestic remedies, that is to say the new remedy. In so doing, the Court considered in particular that this new remedy was

a priori

accessible and capable of offering a reasonable prospect of redress for complaints concerning the fairness of proceedings.

17.

In the present case, the Court reiterates its conclusion in the case of

Baysal

(cited above) and observes that the applicant has now the possibility of requesting a retrial before the Ankara Administrative Court within three months of notification of the Court’s inadmissibility decision on account of non-exhaustion of domestic remedies. As a result, the Ankara Administrative Court will be called on to conduct a fresh examination of the cases and an appeal may be lodged with the Supreme Administrative Court against the decision of the Ankara Administrative Court. The applicant may further bring an individual application to the Constitutional Court against the judgment of the Supreme Administrative Court. Should the applicant still consider himself to be the victim of the alleged violation, it would be open to him to lodge a new application with the Court pursuant to Article

34 of the Convention.

18.

The Court further notes that this fresh examination would also remedy the remaining complaints of the applicant (see

Baysal

, cited above, §

17).

19.

It follows that the present application must be declared inadmissible for non-exhaustion of domestic remedies pursuant to Article

35 §§ 1 and 4 of the Convention

For these reasons, the Court, unanimously,

Declares

the application inadmissible.

Done in English and notified in writing on 14 February 2019.

Hasan Bakırcı

Paul Lemmens

Deputy Registrar

President