A cincea secțiune decizia nr. 45002/14 Khanaga AGAYEV împotriva Azerbaidjanului Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care așeză la 31 ianuarie 2019 în calitate de comitet compus din: Síofra O’Leary, președinte, Mārtiδš Mits, Lado Chanturia, judecători și Liv Tigerstedt, grefier interimar, având în vedere cererea depusă la 6 iunie 2014, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul a fost reprezentat de dl A. Gasimov, un avocat care practică în Azerbaidjan la momentul material. Reclamațiile reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind neexecuția hotărârii unei instanțe interne au fost comunicate guvernului azerigian („Guvernul”). Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor legate de aceste plângeri și a solicitat, în continuare, Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul a recunoscut aplicarea întârziere a deciziei interne, oferindu-se reclamantului suma detaliată în tabelul adăugat și a invitat Curtea să elimine cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție. Suma ar fi convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni menționat mai sus, Guvernul s-a angajat să le plătească dobânzi simple, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în perioada implicită plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Reclamantul a fost trimis termenii declarației unilaterale ale Guvernului. Curtea nu a primit un răspuns din partea reclamantului care acceptă termenii acestei declarații. Curtea observă că art. 37 § litera (c) îi permite să ia un caz din lista sa dacă: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§§ 77, ECHR 2003-VI). Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă în ceea ce privește Azerbaidjanul în ceea ce privește plângerile referitoare la neexecuția sau aplicarea întârziere a deciziilor interne (a se vedea, de exemplu, Akhundov c. Azerbaidjan, nr. 39941/07, 3 februarie 2011; Jafarli și alții c. Azerbaidjan, nr. 36079/06, 29 iulie 2010; și Faber Firm și Jafarov c. Azerbaidjan, nr. 3365/08, 25 noiembrie 2010). Prin urmare, Curtea constată că a fost admisă în declarația Guvernului, precum și cantitatea de compensare propusă, consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii [articolul (c)]. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea cererii (articolul amendat) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenele declarației unilaterale ale guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva listă; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 21 februarie 2019. Liv Tigerstedt Síofra O’Leary Adjunct Grefier interimar Președintele ANNEXĂ Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Numele și locația Reprezentantului Hotărârea internă relevantă Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului, în cazul în care orice Sume atribuite pentru daune și cheltuieli morale (în euro) [1] 45002/14 06/06/2014 Khanagali oglu Agayev 01/10/1958 Gasimov Azer Alkhan oglu Baku Curtea de district Khazar, 11/02/2013 06/05/2016 --- 100 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului.
Application no. 45002/14
Khanaga AGAYEV
against Azerbaijan
The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 31
January 2019 as a Committee composed of:
Síofra O’Leary,
President,
Mārtiņš Mits,
Lado Chanturia,
judges,
and Liv Tigerstedt,
Acting Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 6
June 2014,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
The applicant’s details are set out in the appended table.
The applicant was represented by Mr A. Gasimov, a lawyer practising in Azerbaijan at the material time.
The applicant’s complaints under Article 6 § 1 of the Convention and Article
1 of Protocol No.
1 concerning the non-enforcement of a domestic court’s decision were communicated to the Azerbaijani Government (“the Government”).
After unsuccessful friendly-settlement negotiations, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by these complaints. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article
37 of the Convention.
The Government acknowledged the delayed enforcement of the domestic decision. They offered to pay the applicant the amount detailed in the appended table and invited the Court to strike the application out of the list of cases in accordance with Article
37 §
1
(c) of the Convention. The amount would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay this amount within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on them, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
The payment will constitute the final resolution of the case.
The applicant was sent the terms of the Government’s unilateral declaration. The Court has not received a response from the applicant accepting the terms of the declaration.
The Court observes that Article
37 §
1
(c) enables it to strike a case out of its list if:
“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
Thus, it may strike out applications under Article
37 §
1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see, in particular,
Tahsin Acar v.
Turkey
(preliminary objections) [GC], no.
26307/95, §§
75
‑
The Court has established clear and extensive case-law in respect of Azerbaijan concerning complaints relating to the non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions (see, for example,
Akhundov v.
Azerbaijan,
no.
39941/07, 3 February 2011;
Jafarli and Others v.
Azerbaijan,
no.
36079/06, 29 July 2010; and
Faber Firm and Jafarov v.
Azerbaijan,
no.
3365/08, 25 November 2010).
Noting the admission contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article
37
§
1
(c)).
In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article
37
§
1
in fine
).
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application may be restored to the list in accordance with Article
37 §
2 of the Convention (
Josipović v.
Serbia
(dec.), no.
18369/07, 4
March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court, unanimously,
Takes note
of the terms of the respondent Government’s unilateral declaration and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in accordance with Article
37 §
1
(c) of the Convention.
Done in English and notified in writing on 21 February 2019.
Liv Tigerstedt
Síofra O’Leary
Acting Deputy Registrar
President
Application no.
Date of introduction
Applicant’s name
Date of birth
Representative’s name and location
Relevant domestic decision
Date of receipt of Government’s declaration
Date of receipt of applicant’s comments, if any
Amount awarded for non-pecuniary damage and costs and expenses
(in euros)
[1]
45002/14
06/06/2014
Khanaga Agali oglu Agayev
01/10/1958
Gasimov Azer Alkhan oglu
Baku
The Khazar District Court, 11/02/2013
06/05/2016
---
100
[1]
.
Plus any tax that may be chargeable to the applicant.