FERNANDES DE MAGALHÃES c. PORTUGAL

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 33568/12 Deolinda de Jesus FERNANDES DE MAGALHÃES împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află la 7 martie 2019 într-un comitet format din Georges Ravarani, președinte, Marko Bošnjak, Peter Paczolay, judecători, și de Liv Tigerstedt, adjunct al secțiunii f.f., având în vedere cererea formulată anterior la 21 mai 2012, Având în vedere declarația guvernului pârât de a solicita Curții să șteargă cererea de rol, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURĂ Informațiile detaliate referitoare la reclamantă se găsesc în tabelul anexat. recurenta a fost reprezentată în fața Curții de către J.J. Ferreira Alves, avocatul care exercită funcția în Matosinhos.

RĂSPUNSURILE pe care recurenta le-a formulat din art. 6 din Convenție și art. 14 din Convenție, coroborate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, au fost comunicate guvernului portughez ( În urma eșecului încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, guvernul a informat Curtea că propunea pronunțarea unei declarații unilaterale în vederea soluționării problemelor ridicate de aceste obiecții. În plus, el a invitat Curtea să șteargă cererea de participare în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul recunoaște că, în speță, a existat o divergență de jurisprudență care a adus atingere dreptului recurentei în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție. El propune ca aceasta din urmă să plătească sumele reproduse în tabelul anexat și invită Curtea să șteargă cererea de participare în conformitate cu art. 37 alineatul (c) din Convenție.

Aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții. În cazul în care nu au fost plătite în acest termen, Ö s Õ angajat să le majoreze, de la expirarea termenului și până la decontare, de la un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. Plata va duce la decontarea definitivă a cauzei. Termenii declarației unilaterale au fost transmise recurentei cu câteva săptămâni înainte de data acestei decizii. Curtea a primit un răspuns din partea acesteia din urmă, indicând că sumele propuse de guvern în declarația sa păreau insuficiente.

Curtea reamintește că articolul c) din Convenție îi permite să elimine o cauză a rolului dacă (...) pentru orice alt motiv pe care [ea] îl consideră existența, nu se mai justifică continuarea examinării cererii Astfel, în temeiul acestei dispoziții, Curtea poate să șteargă cereri de la rol pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamanții doresc ca examinarea cauzei lor să continue (a se vedea în special Tahsin Acar c. (întrebare preliminară) [GC], nr. 26307/95, § 77, CEDO 2003 VI.

Jurisprudența Curții în materie de divergențe de jurisprudență este clară și abundentă (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Paroisse Greco-Catolic Lupeni și alții [GC], nr. 76943/11, § 116, 29 noiembrie 2016). Având în vedere concesiile pe care le conține declarația guvernului, precum și cuantumul despăgubirilor propuse (care se ridică în conformitate cu cele alocate în cazuri similare) și având în vedere că nu există nicio chestiune separată în speță pe teren la art. 14 din Convenția combinată cu art. 1 din Protocolul nr 1, În plus, având în vedere considerațiile de mai sus, și având în vedere, de asemenea, Decretul de reglementare nr. 3/2016 din 23 Întrucât a pus capăt divergenței de jurisprudență care era în discuție în speță, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale n În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, această cerere ar trebui eliminată din rol.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Pred Acte. termenii declarației guvernului pârât și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel luate decid să elimine cererea de rol în temeiul articolului (c) din convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 28 martie 2019. Liv Tigerstedt Georges Ravarani Grefiere f.f. Președinte Anexă Numărul și data de la care a fost introdusă memoriul Numele reclamantului și data nașterii Data primirii declarației guvernului Data primirii scrisorii reclamantului Suma alocată pentru daune materiale și morale (în euro) [i] Suma alocată pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată (în euro [ii] 33568/12 21/050/2012 Deolinda de Jesus Fernandes de Magalhães 07/06/1980 08/11/2018 18/12/2018 7,500 1,500 [i] Alte sume care pot fi datorate cu titlu de impozit de către reclamant.

[ii] Plus orice sume care pot fi datorate cu titlu de impozit de către reclamant.

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 33568/12 Deolinda de Jesus FERNANDES DE MAGALHÃES contre le Portugal La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 7 mars 2019 en un comité composé de : Georges Ravarani, président, Marko Bošnjak, Péter Paczolay, juges, et de Liv Tigerstedt, greffière adjointe de section f.f. , Vu la requête susmentionnée introduite le 21 mai 2012, Vu la déclaration du gouvernement défendeur invitant la Cour à rayer la requête du rôle, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

Les informations détaillées concernant la requérante se trouvent dans le tableau joint en annexe. La requérante a été représentée devant la Cour par M e J.J. Ferreira Alves, avocat exerçant à Matosinhos. Les griefs que la requérante tirait de l’article 6 de la Convention et de l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention ont été communiqués au gouvernement portugais (« le Gouvernement »). EN DROIT Après l’échec des tentatives de règlement amiable, le Gouvernement a avisé la Cour qu’il proposait de prononcer une déclaration unilatérale en vue de régler les questions soulevées par ces griefs. Il a en outre invité la Cour à rayer la requête du rôle conformément à l’article 37 de la Convention.

Le Gouvernement reconnaît qu’il y a eu en l’espèce une divergence de jurisprudence ayant porté atteinte au droit de la requérante au titre de l’article 6 § 1 de la Convention. Il offre de verser à cette dernière les sommes reproduites dans le tableau joint en annexe et il invite la Cour à rayer la requête du rôle conformément à l’article 37 § 1 c) de la Convention. Ces sommes seront payables dans un délai de trois mois à compter de la date de la notification de la décision de la Cour. Si elles n’étaient pas versées dans ce délai, le Gouvernement s’engage à les majorer, à compter de l’expiration du délai et jusqu’au règlement, d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage.

Le paiement vaudra règlement définitif de l’affaire. Les termes de la déclaration unilatérale ont été transmis à la requérante plusieurs semaines avant la date de cette décision. La Cour a reçu une réponse de cette dernière indiquant que les sommes proposées par le Gouvernement dans sa déclaration lui paraissaient insuffisantes. La Cour rappelle que l’article 37 § 1 c) de la Convention lui permet de rayer une affaire du rôle si : « (...) pour tout autre motif dont [elle] constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête ». Ainsi, en vertu de cette disposition, la Cour peut rayer des requêtes du rôle sur le fondement d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur, même si les requérants souhaitent que l’examen de leur affaire se poursuive (voir, en particulier, Tahsin Acar c. Turquie (question préliminaire) [GC], n o 26307/95, §§ 75 ‑ 77, CEDH 2003 ‑ VI).

La jurisprudence de la Cour en matière de divergence de jurisprudence est claire et abondante (voir, par exemple, l’arrêt Paroisse Gréco-Catholique Lupeni et autres c. Roumanie [GC], n o 76943/11, § 116, 29 novembre 2016). Eu égard aux concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant des indemnisations proposées (montant qui est conforme à ceux alloués dans des affaires similaires) et considérant qu’aucune question distincte ne se pose en l’espèce sur le terrain de l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 1 du Protocole n o 1, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 c)). En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard également au décret réglementaire n o 3/2016 du 23 août 2016 ayant mis un terme à la divergence de jurisprudence qui était en cause en l’espèce, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas par ailleurs qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine ). Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention ( Josipović c. Serbie (déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008). Compte tenu de ce qui précède,

il y a lieu de rayer cette requête du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Prend acte des termes de la déclaration du gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris ; Décide de rayer la requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) de la Convention. Fait en français puis communiqué par écrit le 28 mars 2019. Liv Tigerstedt Georges Ravarani Greffière adjointe f.f. Président ANNEXE Numéro et date d’introduction de la requête Nom du requérant et date de naissance Date de réception de la déclaration du Gouvernement Date de réception de la lettre du requérant Montant alloué pour dommage matériel et moral (en euros) [i] Montant alloué pour frais et dépens (en euros ) [ii] 33568/12 21/05/2012 Deolinda de Jesus Fernandes de Magalhães 07/06/1980 08/11/2018 18/12/2018 7,500 1,500 [i] . Plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par la partie requérante.

[ii] . Plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par la partie requérante.