CtEDO 19.03.2019 Auto

YOLCU v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
19.03.2019
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
YOLCU v. TURKEY (CtEDO, 2019)
HUDOC · oficial

DECIZIE A SEGUNDEI DECIZIE Nr. 15063/10 Nihat YOLCU împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 19 martie 2019 în calitate de comitet compus din: Julia Laffranque, președinte, Stéphanie Mourou-Vikström, Arnfinn Bårdsen, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 4 februarie 2010, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat la 21 noiembrie 2018 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor, deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Nihat Yolcu, este un național turc, născut în 1966 și trăiește în Istanbul. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna. Duralı, avocat practicant la Istanbul. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. La o dată neespecificată în 2007, reclamantul a introdus o procedură de compensare împotriva unei terțe părți. La 18 noiembrie 2008 Curtea Civilă Șișli de Jurisdicție Generală a stat în favoarea sa. Cu toate acestea, la 15 Iulie 2009 a refuzat cererea reclamantului de a primi o copie a hotărârii de pornire a procedurii de executare, deoarece nici o parte nu a plătit taxele necesare. Cererea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns că neexecuția hotărârii care a fost eliberată în favoarea sa din cauza nefuncției părții acuzate de a plăti taxele judecătorești și-a încălcat dreptul de acces la instanță și s-a bazat pe art. 6 din Convenție. Prin scrisoarea din 21 noiembrie 2018, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cerere. Au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Declar că guvernul Turciei ofera să plătească reclamantului EUR 1000 (o mie de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului în vederea soluționării cazului pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va fi convertită în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte pentru a elimina cazul din lista de cazuri İts. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în perioada implicită plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Guvernul recunoaște că deținerea reclamantului responsabil pentru plata taxelor pentru a primi o copie a hotărârii finale impune o sarcină excesivă și limitează dreptul de acces la o instanță, garantat de art. 6 din convenție. În acest sens, Guvernul subliniază că, în urma hotărârii Curții Constituționale din 14 ianuarie 2010, secțiunea 28 din Legea privind taxele a fost modificată și pedeapsa se menționează în prezent: „Incumprirea de a plăti taxele de judecată și de a executa nu ar împiedica executarea hotărârii, a Serviciului său asupra părților sau a dreptului părților de a recurge la proceduri de recurs”. Guvernul se angajează în continuare să elimine orice obstacol în calea executării prin luarea tuturor măsurilor necesare pentru a se asigura că se poate emite scrisoarea execuției, fiind înțeles că reclamantul își poate recupera datoria.” Curtea reiterează faptul că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 10. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Turciei, practica sa privind plângerile referitoare la restricția dreptului de acces la o instanță în măsura în care afectează însăși esența acestui drept ( Ülger c. Turcia , nr. 25321/02, 26 iunie 2007; Osman Yılmaz c. Turcia , nr. 18896/05, 8 decembrie 2009; și Çakır și alții c. Turcia , nr. 25747/09, 4 iunie 2013). 12. Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii (articolul (c)). 13. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 14. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 15. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să elimine aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenție. Adoptată în engleză și notificată în scris la 11 aprilie 2019. Hasan Bakırcı Julia Laffranque Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă