SPASOV c. ROUMANIE

Comunicat la 23 mai 2019 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 27122/14 Hristo Spasov SPASOV împotriva României introdusă la 2 aprilie 2014 Cererea se referă la condamnarea reclamantului, resortisant bulgar și comandant al unei nave care practică pescuitul în apele Mării Negre, printr-o hotărâre definitivă din 2 octombrie 2013 a Tribunalului de apel din Constanța la un an de închisoare cu suspendare și la o amendă de 18 000 lei România (RON) (aproximativ 4 500 EUR) pentru pescuitul de calcan în zona economică exclusivă a României și pentru utilizarea de unelte de pescuit interzise. Pedeapsa a fost însoțită de confiscarea sumei de 10 000 RON (aproximativ 2 500 EUR) reprezentând valoarea produsului pescuitului și a interdicției de pescuit pentru un an în zona economică exclusivă a României.

Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge de la sfârșitul procedurii și consideră că a fost condamnat cu încălcarea dispozițiilor dreptului comunitar. El se plânge de refuzul instanței judecătorești de a adresa o întrebare preliminară CJUE. Citând art. 1 din Protocolul nr. 1, consideră că sancțiunile aplicate au fost disproporționate și contrare dreptului comunitar. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Procedura îndreptată împotriva reclamantului a fost examinată în mod echitabil, așa cum se prevede la art. 6 alin. (1) din Convenție?

În special, hotărârea din 2 octombrie 2013 a Tribunalului de apel din Constanța a fost suficient de motivată având în vedere în special Hotărârea din 2 octombrie 2013 Ullens de Schooten și Rezabek c. Belgia, n 3989/07 și 38353/07, § 59-62, 20 septembrie 2011, refuzul de a sesiza CJUE cu titlu preliminar cu privire la interpretarea dreptului UE în materie de politică comună în domeniul pescuitului, a îndeplinit obligația de motivare care decurge din art. 6 În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, prin condamnarea sa la o amendă penală și prin interzicerea pescuitului în zona economică exclusivă a României, era aceasta prevăzută de lege? În acest caz, această interferență urmărea un scop legitim și, dacă da, era proporțională cu scopul urmărit?

Communiquée le 23 mai 2019

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 27122/14 Hristo Spasov SPASOV contre la Roumanie introduite le 2 avril 2014

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la condamnation du requérant, ressortissant bulgare et commandant d’un bateau pratiquant la pêche dans les eaux de la mer Noire, par un arrêt définitif du 2 octobre 2013 de la cour d’appel de Constanta à une année de prison avec sursis et à une amende de 18 000 lei roumains (RON) (à savoir environ 4 500 EUR) pour la pêche de turbot dans la zone économique exclusive de la Roumanie et pour l’utilisation d’engins de pêche interdits. La peine fut assortie de la confiscation de la somme de 10 000 RON (environ 2 500 EUR) représentant la valeur du produit de la pêche et de l’interdiction de pêcher pendant une année dans la zone économique exclusive de la Roumanie. Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint de l’issue de la procédure et estime qu’il a été condamné en violation des dispositions du droit communautaire.

Il se plaint du refus de la cour d’appel de poser une question préjudicielle à la CJUE. Citant l’article 1 du Protocole n o 1, il estime que les sanctions infligées étaient disproportionnées et contraires au droit communautaire.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La procédure dirigée contre le requérant a-t-elle été examinée équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, l’arrêt du 2 octobre 2013 de la cour d’appel de Constanta a-t-il été suffisamment motivé ? 2. Vu notamment l’arrêt Ullens de Schooten et Rezabek c. Belgique , n os 3989/07 et 38353/07, §§ 59-62, 20 septembre 2011, le refus de la cour d’appel de Constanta de saisir la CJUE à titre préjudiciel de la question relative à l’interprétation du droit de l’UE en matière de politique commune de la pêche, a-t-il satisfait à l’obligation de motivation découlant de l’article 6 § 1 de la Convention ? 3. L’atteinte portée au droit du requérant au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1, par sa condamnation à une amende pénale et par l’interdiction de pêcher dans la zone économique exclusive de la Roumanie, était-elle prévue par la loi ? Dans l’affirmative, cette ingérence poursuivait-elle un but légitime, et, si oui, était-elle proportionnée au but poursuivi ?