2ra-1445/23 — Constatarea faptului concubinajului și a raportuirlor de rudenie, constatarea acceptării succesiunii și recunoașterea dreptului de proprietate

La 05 noiembrie 2019, Alexandr Verchienco, reprezentat de avocata Tatiana Maștalin, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Cooperativei de Construcție a Garajelor nr.6 din Chișinău, cu privire la constatarea faptului concubinajului și a raporturilor de rudenie, constatarea acceptării succesiunii și recunoașterea dreptului de proprietate.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a menționat că, prin decizia nr. ***** din ***** a Sovietului deputaților populari ai raionului Dnestrovsc, Ivan Grigorii Kojokari, născut la ***** *****, a fost inclus ca membru al Cooperativei de Construcție a Garajelor nr. 6, iar la *****, acesta a decedat.

Reclamantul a indicat că Liudmila Verchienco, fiind fiica vitregă a lui Ivan Kojokari, în timpul vieții acestuia au locuit împreună, au dus o gospodărie comună și au avut cheltuieli comune, fiind de facto o familie. Liudmila Verchienco s-a ocupat și de înmormântarea decedatului, suportând toate cheltuielile.

Prin certificatul nr. 1-36/505 din 02 august 2013, Pretura sec. Botanica din cadrul Primăriei municipiului Chișinău a confirmat că Liudmila Verchienco este rudă cu decedatul, Ivan Kojokari, fiindu-i acordat dreptul de a organiza și a desfășura ceremoniile funerare, precum și toate procedurile administrative sub propria răspundere și cu suportarea integrală a cheltuielilor aferente.

După decesul lui Ivan Kojokari, Liudmila Verchienco a achitat cotizațiile de membru al cooperativei, ocupându-se de gestionarea și întreținerea garajului nr. ***** din Cooperativa de construcție a garajelor nr. 6.

În urma achitării cotizațiilor de membru al cooperativei, Cooperativa de construcție a garajelor nr. 6 pe numele lui Ivan Grigore Kojokari a eliberat chitanțele din 24 mai 2014, din 25 octombrie 2015 și din 17 mai 2016.

La 19 iunie 2017, Liudmila Verchienco s-a adresat cu cerere către Cooperativa de construcție a garajelor nr. 6, solicitând includerea sa în calitate de membru al cooperativei după decesul tatălui său vitreg, iar drept răspuns a 1 primit o explicație verbală precum că urmează să prezinte actele de la notar ca succesor al decedatului, pentru a fi inclus în lista membrilor cooperativei și în continuare să se folosească de garajul ce i-a fost atribuit decedatului în folosință.

La *****, a decedat Liudmila Verchienco. Reclamantul a indicat că este fiul și moștenitorul legal al defunctei, depunând la notar, în termenul prevăzut de lege, cerere de acceptare a succesiunii. În urma procedurii succesorale, acesta a obținut certificatul de moștenitor legal asupra imobilului care a aparținut defunctei.

Totodată, reclamantul a menționat că, după decesul Liudmilei Verchienco, a continuat să achite cotizațiile de membru ale cooperativei de construcție a garajelor și să folosească garajul care i-a aparținut lui Ivan Kojocari.

În urma concretizării cerințelor, reclamantul, Alexandr Verchienco, a solicitat: - constatarea faptului cu valoare juridică - concubinajul lui Ivan Kojokari, născut la *****, decedat la *****, cu Lidia Pavel Repenciuc, născută la *****, decedată la *****; - raportul de rudenie între Ivan Kojokari, născut la *****, decedat la *****, cu Liudmila Verchienco, decedată la *****- fiica vitregă; - constatarea faptului transmiterii participațiunii - garajului nr. ***** din Cooperativa de construcție a garajelor nr. 6, situat în mun. Chișinău, str. *****, cu suprafața totală de 35,7 m. p., înregistrat sub nr. cadastral *****- ce a aparținut membrului cooperativei, Ivan Kojokari, prin acceptarea succesiunii decedatului de către Liudmila Verchienco, decedată; - constatarea faptului transmiterii participațiunii - garajului nr. ***** din Cooperativa de construcție a garajelor nr. 6, situat în mun. Chișinău str. *****, cu suprafața totală de 35,7 m. p, înregistrat sub nr. cadastral 0100306.036.03.0086 - ce a aparținut membrului cooperativei Ivan Kojokari, prin acceptarea succesiunii rămase după decesul Liudmilei Verchienco, de către reclamantul, Alexandr Verchienco; - recunoașterea după Alexandr Verchienco a dreptului de proprietate asupra garajului nr. ***** din Cooperativa de construcție a garajelor nr. 6, situat în mun. Chișinău, str. *****, cu suprafața totală de 35,7 m. p., înregistrat sub nr. cadastral *****.

În consolidarea soluţiei adoptate, instanţa de apel a reținut că, pentru constatarea relației de concubinaj dintre Kojokari Ivan și Repenciuc Lidia – urmau a fi întrunite și probate condițiile enumerate la art. 281 alin. (2) lit. j) și art. 282 alin. (1) lit. a), b) și c) din Codul de procedură civilă.

Reieșind din dispozițiile art. 281 alin. (2) lit. j) și art. 282 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă și din materialele cauzei, instanța de apel a stabilit că instanța de fond corect a concluzionat asupra respingerii capătului de cerere privind constatarea faptului concubinajului. Or, nici în instanța de fond și nici în apel, de către apelant nu s-a indicat care prevederi legale ar stabili dreptul instanței de judecată, în speță, să recunoască relațiile de concubinaj între Ivan Kojokari și Lidia Repenciuc. De asemenea, petiționarul/apelant nu a invocat și demonstrat apariția, modificarea sau încetarea căror drepturi pentru acesta va fi generată de constatarea concubinajului.

Cu referire la capătul de cerere privind constatarea raportului de rudenie dintre Ivan Kojocari și Liudmila Verchienco, în calitate de fiică vitregă, instanța de apel a reținut că Liudmila Verchienco s-a născut la *****, avându-i ca părinți pe Grigorii Pșoneac și Lidia Pșoneac, fiind înregistrată la naștere cu numele de Liudmila Pșoneac. Ulterior, ca urmare a încheierii căsătoriei cu Ghenadii Verchienco la *****, aceasta și-a schimbat numele în Liudmila Verchienco, nume pe care l-a păstrat și după desfacerea căsătoriei prin divorț la ***** (f.d. 89–91).

Instanța de apel a apreciat ca fiind corectă și întemeiată concluzia primei instanțe potrivit căreia filiația paternă a Liudmilei Verchienco este stabilită față de Grigorii Pșoneac. Această filiație, necontestată în condițiile legii, exclude existența oricărui alt raport de rudenie pe linie paternă. 3

Având în vedere caracterul neîntemeiat al pretențiilor privind constatarea existenței unei relații de concubinaj între Ivan Kojokari și Lidia Repenciuc (mama Liudmilei Verchienco), precum și inexistența unei legături de rudenie între Liudmila Verchienco și Ivan Kojokari, instanța de apel a reținut că nu poate fi admisă nici solicitarea cu privire la existența vocației succesorale a Liudmilei Verchienco, mama reclamantului, al cărei succesor este acesta în temeiul certificatului de calitate de moștenitor (f.d. 13).

Astfel, pentru ca o persoană să poată dobândi, în tot sau în parte, patrimoniul succesoral al unei persoane fizice decedate, nu este suficient să dețină capacitate succesorală. Este necesar, de asemenea, ca aceasta să aibă vocație succesorală, fie în temeiul legii, fie în baza unui testament întocmit de defunct.

Instanța de apel a constatat lipsa vocației succesorale a Liudmilei Verchienco în raport cu succesiunea rămasă după decesul lui Ivan Kojokari. În acest sens, s-a reținut că legea conferă vocație succesorală rudelor defunctului, inclusiv celor rezultate din adopție. Or, în speță, nu a fost stabilită existența vreunei legături de rudenie între defunctul, Ivan Kojokari, membru al Cooperativei de Construcție a Garajelor nr. 6, și Liudmila Verchienco, al cărei succesor este reclamantul, Alexandru Verchienco.

În această ordine de idei, instanța de apel a stabilit ca fiind justă concluzia instanței de fond precum că nu a fost identificat niciun temei legal de dobândire de către reclamant/apelant a dreptului de proprietate asupra garajului nr. *****, situat în mun. Chișinău str. *****, cu suprafața totală de 35,7 m.p., înregistrat sub nr. cadastral *****.

Suplimentar, recurentul a susținut că instanțele inferioare au constatat în mod eronat că, nu a motivat și nu a demonstrat care sunt drepturile ce ar putea 4 rezulta din constatarea faptului concubinajului și a gradului de rudenie invocate. Or, din cererea de chemare în judecată, precum și din probele anexate acesteia, rezultă în mod clar atât motivul, cît și necesitatea constatării concubinajului dintre defunctul Ivan Kojokari și Lidia Repenciuc, precum și a faptului de rudenie dintre Liudmila Verchienco și defunctul Ivan Kojokari. Aceste constatări sunt necesare pentru recunoașterea în beneficiul recurentului a dreptului de proprietate asupra garajului ce a aparținut defunctului, în calitate de succesor legal, ca efect al stabilirii faptelor cu valoare juridică.

Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat cererea de recurs în baza art. 432 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă ( în vigoare până la 01 septembrie 2023).

La 02 octombrie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimaților copia cererii de recurs depusă de Alexandr Verchienco, reprezentat de avocata Tatiana Maștalin, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței.

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanţă fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenţei; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „ (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; 5 d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „ (1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Prin urmare, recursul a fost declarat în termenul legal de 2 luni prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reţinute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însuşească în condiţiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente şi serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanţei de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reţine că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar şi cerinţa de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile şi esenţiale încălcări de drept procedural şi material capabile să răstoarne deciziile instanţei de apel contestate.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conţină o motivare convingătoare şi întemeiată în condiţiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanţele expuse se referă la formalităţile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului şi filtrului de admisibilitate. 6

Instanţa de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de instanța de apel şi nu relevă interpretarea contrară a legii şi aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că cererea de recurs depusă de Alexandr Verchienco, reprezentat de avocata Tatiana Maștalin nu conține argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Recursul nu îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să justifice reformarea deciziei recurate.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei şi care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanţelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum şi dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de actul de dispoziţie pronunţat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greşelilor imputate instanței de apel şi o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări şi/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită şi în contextul rolului şi funcţiei legale a instanţei judecătoreşti supreme care constă, în special, în asigurarea şi interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să ţină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate şi a avea succes, de aceste însuşiri de ordin legal fundamental. 7

În acest sens, CtEDO în jurisprudenţa sa constantă statuează că dreptul de acces la instanţe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condiţiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăşi natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privinţă de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condiţiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franţei, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în faţa instanţelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ţinut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept naţional şi de rolul instanţelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenţei CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerinţele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanţe, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează de a aprecia recursul declarat de Alexandr Verchienco, reprezentat de avocata Tatiana Maștalin, ca fiind inadmisibil. 45. Ţinând cont de cele expuse supra şi în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Alexandr Verchienco, reprezentat de avocata Tatiana Maștalin, împotriva deciziei din 07 iunie 2023 a Curţii de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Oxana Parfeni 8 9