2ra-911/25 — Repararea prejudiciului mateiral și moral cauzat în urma tragerii ilegale la răspundere contravențională

La 20 august 2024, Sergiu Munteanu, prin intermediul avocatului Anatolie Casap, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului de Poliție Cimișlia și Inspectoratului General al Poliției, cu atragerea în calitate de intervenienți accesorii a agentului constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție Cimișlia, Nicolae Ciudin, și a Ministerului Justiției al Republicii Moldova, prin care a solicitat repararea prejudiciului material și moral cauzat în urma tragerii ilegale la răspundere contravențională, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii s-a indicat că la 26 mai 2023, agentul constatator Nicolae Ciudin a întocmit în privința lui Sergiu Munteanu procesul-verbal cu privire la contravenție nr. MAI05 782582, prin care acesta a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 238 alin. (1) din Codul contravențional, pentru parcare pretins neregulamentară, fiindu-i aplicată amendă în mărime de 6 unități convenționale, echivalentul a 300 lei.

La 15 iunie 2023, același agent constatator Nicolae Ciudin a întocmit în privința lui Sergiu Munteanu un al doilea proces-verbal cu privire la contravenție, cu seria și nr. MAI05 784463, pe aceeași faptă de parcare pretins neregulamentară, fiindu-i aplicată o amendă identică.

Prin hotărârea Judecătoriei Cimișlia, sediul central din 24 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. 5r-124/23, devenită definitivă și irevocabilă la 12 decembrie 2023, a fost admisă contestația înaintată de Sergiu Munteanu, anulat procesul-verbal nr. MAI05 782582 din 26 mai 2023 și încetat procesul contravențional pornit în privința sa, din lipsa faptului contravenției.

Prin hotărârea Judecătoriei Cimișlia, sediul central din 24 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. 5r-116/23, devenită definitivă și irevocabilă la 12 decembrie 2023, a fost admisă contestația înaintată de Sergiu Munteanu, anulat procesul-verbal nr. MAI05 784463 din 15 iunie 2023 și încetat procesul contravențional pornit în privința sa, din lipsa faptei contravenționale. 1

Prin acțiunea înaintată, reclamantul a solicitat încasarea din contul Inspectoratului de Poliție Cimișlia a sumei de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu material și a sumei de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere contravențională în temeiul celor două procese-verbale anulate, precum și a sumei de 5 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată suportate în prezentul proces civil.

S-a încasat de la Inspectoratul de Poliție Cimișlia în beneficiul lui Sergiu Munteanu suma de 1 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat în urma tragerii ilegale la răspundere contravențională. În rest, au fost respinse ca neîntemeiate pretențiile privind repararea prejudiciului material în sumă de 10 000 lei, a prejudiciului moral în partea ce excede suma de 1 000 lei, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prima instanță a reținut că la momentul sancționării contravenționale a reclamantului, agentul constatator nu a elucidat toate circumstanțele cauzei, inclusiv cele care indicau la întrunirea în fapta lui Sergiu Munteanu a semnelor constitutive ale contravenției prevăzute de art. 238 alin. (1) din Codul contravențional, motiv pentru care reclamantul a fost eronat sancționat, fiindu-i afectat dreptul la prezumția nevinovăției.

Instanța de fond a constatat că prin atragerea neîntemeiată la răspunderea contravențională a lui Sergiu Munteanu i-a fost cauzat un prejudiciu moral, prin crearea sentimentelor de frustrare generate de caracterul acțiunilor agentului constatator al Inspectoratului de Poliție Cimișlia, care nu a respectat prezumția nevinovăției. Prima instanță a apreciat că suma de 1 000 lei reprezintă o compensație suficientă pentru prejudiciul moral suportat și a respins cererea de compensare a cheltuielilor de judecată, reținând că dovada achitării serviciilor juridice în baza contractului de asistență juridică nr. 42 din 20 august 2024 nu a fost prezentată. 2

La 8 octombrie 2024, reprezentantul Inspectoratului de Poliție Cimișlia, Mariana Cebanu, a înaintat apel împotriva aceleiași hotărâri, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii și pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

Instanța de apel a reținut că circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei nu au fost constatate și elucidate pe deplin de prima instanță și că concluziile acesteia sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, constituind temei de admitere a apelului și de casare parțială a hotărârii.

Instanța de apel a stabilit că Sergiu Munteanu a fost supus la două proceduri contravenționale care au fost încheiate prin hotărâri definitive de încetare a procesului contravențional pentru lipsa faptei, ceea ce reprezintă o încălcare a dreptului său la libertate personală, la reputație și la garanțiile unui proces echitabil.

Instanța de apel a confirmat constatarea primei instanțe potrivit căreia agentul constatator nu a elucidat toate circumstanțele cauzei la momentul sancționării, reclamantul fiind eronat sancționat cu afectarea dreptului la prezumția nevinovăției, și că prin atragerea neîntemeiată la răspunderea contravențională i-a fost cauzat un prejudiciu moral prin crearea sentimentelor de frustrare. 3

Instanța de apel a apreciat că prima instanță a evaluat în mod eronat întinderea prejudiciului moral, omițând să valorifice principiul proporționalității reparației raportat la gravitatea consecințelor morale și la practica unitară a instanțelor naționale. S-a reținut că faptele ilicite ale organului constatator, constând în aplicarea pripită a sancțiunilor contravenționale ulterior anulate definitiv, au generat pentru reclamant o stare de tulburare emoțională, disconfort psihic și afectare a reputației profesionale și personale, justificând acordarea unei reparații morale efective, și nu simbolice.

La aprecierea cuantumului despăgubirilor morale, instanța de apel a avut în vedere caracterul repetitiv al ingerinței, durata procedurilor contravenționale și impactul acestora asupra vieții personale a apelantului, reținând că supunerea lui Sergiu Munteanu de două ori, în interval scurt, unei proceduri contravenționale nejustificate a determinat o afectare cumulativă a echilibrului său psihic. Instanța de apel a apreciat că suma de 2 000 lei reprezintă o compensație echitabilă și rezonabilă, stabilită cu respectarea criteriului echității, și că suma de 10 000 lei solicitată de reclamant este vădit disproporțională și excesivă.

Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța de apel a constatat că, deși avocatul Anatolie Casap nu a prezentat înscrisuri care să confirme în mod expres suportarea cheltuielilor de asistență juridică în fața instanței de fond, este echitabil ca apelantului să i se compenseze o parte rezonabilă a acestora, stabilind suma de 1 000 lei pentru instanța de fond. Totodată, pentru instanța de apel, a fost constatată ca întemeiată și rezonabilă suma de 2 000 lei, dovedită prin bonul de plată cu seria DAA nr. 51853615 din 13 februarie 2025, dispunându-se în total încasarea sumei de 3 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Referitor la apelul Inspectoratului de Poliție Cimișlia, instanța de apel a respins argumentul potrivit căruia întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenție constituie o modalitate legală de desfășurare a procesului contravențional care nu cauzează prejudicii dacă nu produce efecte definitive, apreciind că această susținere este contrară principiilor constituționale și jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia și simpla acuzare publică neîntemeiată poate constitui o atingere a reputației și a integrității psihice a persoanei. Instanța de apel a precizat că nu atribuie ca încălcare acțiunile agentului constatator prin faptul pornirii procesului contravențional, ci recunoașterea lui Sergiu Munteanu ca vinovat de comiterea a două contravenții care nu au fost comise de acesta, fapt stabilit prin hotărâri definitive și irevocabile. 4

Recurenții au invocat că instanța de apel a aplicat eronat prevederile legale, că concluziile expuse în decizia atacată sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei și că aprecierile instanței de apel sunt bazate pe interpretarea eronată a normelor de drept material. Au fost invocate două temeiuri de casare: încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural, respectiv neconstatarea și neelucidarea pe deplin a circumstanțelor importante pentru soluționarea cauzei.

Aceștia au susținut că instanța de apel în mod neîntemeiat a admis acțiunea, fără a stabili că pretențiile lui Sergiu Munteanu nu corespund criteriilor prevăzute de Legea nr. 1545/1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, extinzând în lipsa prevederilor legale atât temeiul de solicitare a despăgubirii morale, cât și instituția responsabilă.

În viziunea recurenților, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 1545/1998 prevede în mod exhaustiv cazurile în care este reparabil prejudiciul material și moral, iar situația reclamantului — anularea proceselor-verbale contravenționale întocmite de un agent constatator — nu se regăsește printre acestea. Au subliniat că lit. d) a art. 3 alin. (1) vizează exclusiv supunerea ilegală la arest contravențional, reținerea contravențională ilegală sau aplicarea ilegală a amenzii contravenționale de către instanța de judecată, nu de către agentul constatator.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 1545/1998, dreptul la repararea prejudiciului apare în cazuri expres determinate, printre care adoptarea de către instanța judecătorească a hotărârii cu privire la anularea arestului contravențional în legătură cu reabilitarea persoanei fizice, condiție care nu este îndeplinită în speță. Au susținut că anularea proceselor-verbale cu privire la contravenție întocmite de agentul constatator nu constituie temei de solicitare a despăgubirilor din bugetul de stat prin prisma Legii nr. 1545/1998.

Recurenții a mai arătat că, potrivit art. 384 alin. (2) lit. u) coroborat cu alin. (31) din Codul contravențional, dreptul de a solicita despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite ale autorității competente să constate contravenția se 5 oferă doar în cazul în care prin hotărâre judecătorească definitivă s-a constatat caracterul ilicit al acțiunilor sau inacțiunilor autorității respective, condiție pe care recurentul o consideră neîndeplinită în cauză.

Potrivit recurenților, întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenție constituie o modalitate legală de desfășurare a procesului contravențional, că agentul constatator este obligat să întreprindă toate măsurile prevăzute de Codul contravențional la momentul depistării unei fapte ce poate fi calificată drept contravenție și că aceste acțiuni nu pot fi calificate drept ilicite, deoarece reprezintă îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Inspectoratul de Poliție Cimișlia și Inspectoratul General al Poliției au susținut că reclamantul nu a prezentat probe pertinente și plauzibile care să confirme cauzarea unor suferințe psihice sau fizice, argumentele invocate în susținerea pretențiilor privind prejudiciul moral fiind declarative. Au arătat că faptul cauzării prejudiciului moral nu a fost probat, nefiind prezentat niciun înscris care să demonstreze impactul negativ al întocmirii proceselor-verbale.

Recurenții a susținut că dreptul persoanei de recuperare a prejudiciului survine numai în cadrul și în perioada procesului contravențional, iar reclamantul, deși avea dreptul de a solicita recuperarea cheltuielilor în cadrul procesului contravențional, nu a valorificat acest drept. Au arătat că cheltuielile pentru asistența juridică puteau fi percepute în procesul în care a fost anulat procesul- verbal, în temeiul art. 383 alin. (1) din Codul contravențional.

În susținerea poziției sale, recurentul a invocat practica judiciară a Curții Supreme de Justiție și a Curții de Apel Chișinău în cauze similare, prin care acțiuni de același tip au fost respinse ca neîntemeiate.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; 6 b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Din materialele cauzei rezultă nu rezultă expres la ce dată decizia motivată a instanței de apel a fost comunicată participanților la proces, la dosar fiind anexată doar o scrisoare de expediere a deciziei din 1 decembrie 2025 (Vol. I, f.d. 231). Prin urmare, recursurile declarate la 11 decembrie 2025 sunt considerate a fi depuse în termen.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii 7 de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție aderă la argumentele dezvoltate de Curtea de Apel Sud, sediul Comrat, întrucât acestea sunt fondate pe o interpretare corectă a normelor de drept material și procedural incidente cauzei, precum și pe o analiză riguroasă a circumstanțelor dovedite prin probatoriul administrat.

Completul de judecată aderă la concluziile instanței de apel, care a examinat în mod suficient circumstanțele esențiale ale cauzei și a reținut, în acord cu hotărârile definitive pronunțate în procedurile contravenționale, că reclamantul a fost supus de două ori unor proceduri contravenționale finalizate prin anularea proceselor-verbale și încetarea proceselor pentru lipsa faptei contravenționale. Instanța de apel a explicat de ce nu simpla pornire a procesului contravențional a fost avută în vedere, ci recunoașterea reclamantului ca vinovat pentru fapte care ulterior s-a constatat definitiv că nu au fost comise de acesta.

Critica recurentului, potrivit căreia întocmirea procesului-verbal ar reprezenta o activitate legală a agentului constatator și nu ar putea genera prejudicii, a primit un răspuns explicit în decizia recurată. Instanța de apel a motivat că agentul constatator nu a elucidat toate circumstanțele cauzei, iar sancționarea eronată a reclamantului a afectat prezumția nevinovăției și a generat un prejudiciu moral, constând în starea de frustrare, tulburare emoțională și disconfort psihic.

De asemenea, instanța de apel a motivat proporțional majorarea despăgubirii morale la suma de 2 000 lei, având în vedere caracterul repetitiv al ingerinței, durata procedurilor și impactul asupra vieții personale a reclamantului, respingând totodată suma solicitată de 10 000 lei ca excesivă. În aceeași logică, acordarea cheltuielilor de asistență juridică a fost justificată printr-o apreciere rezonabilă și echitabilă. Prin urmare, argumentele recurentului exprimă, în esență, 8 dezacordul cu evaluarea deja realizată de instanța de apel și nu justifică îndepărtarea de la concluziile acesteia.

În aceste condiții, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că instanța de apel a verificat complet raportul juridic dedus judecății, a stabilit corect circumstanțele relevante ale cauzei și a dat o calificare juridică adecvată pretențiilor formulate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției ca fiind vădit neîntemeiat, prin urmare inadmisibil.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) şi (2), art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursurile declarate de Inspectoratul General al Poliției și de Inspectoratul de Poliție Cimișlia. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 9