CASE OF TIM HENRIK BRUUN HANSEN v. DENMARK

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții. © The present text and the authorisation to republish it were granted by the Constitutional Court of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC. © La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Constitutionnelle de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Tim Henrik Bruun Hansen v. Danemarca - 51072/15 Hotărârea 9.7.2019 [Secția a IV-a] Articolul 5 Articolul 5-1 Arestarea sau detenția legală Eșecul de a obține un raport de la un expert extern pentru revizuirea necesității de continuare a ținerii în detenția de siguranță, într-o situație de impas: încălcare În fapt – După formularea unor acuzații similare anterioare, reclamantul a fost acuzat, în 1996, de comiterea unui atac sexual grav asupra unui minor și condamnat la „detenția de siguranță” pentru o perioadă nedeterminată. Tratamentul său terapeutic și, în acest fel, șansele la o eliberare pentru reabilitare din penitenciar au ajuns la un impas în privința relației de încredere cu personalul instituției, reclamantul refuzând castrarea chimică, care constituia o condiție a eliberării, și refuzând, în cele din urmă, consilierea.

În 2015, un tribunal a dispus continuarea privării sale de libertate. Acesta s-a plâns în baza articolului 5 § 1 (a), susținând că ținerea sa continuată în detenție nu avea o legătură suficientă cu obiectivul inițial al detenției. În drept – Articolul 5 § 1: Principala problemă a fost dacă a existat o legătură cauzală suficientă, în sensul sub-paragrafului (a) din articolul 5 § 1, între condamnarea penală a reclamantului de către tribunalul care a pronunțat sentința în 1996 și continuarea privării sale de libertate dispusă în 2015. Dispunând continuarea privării sale de libertare, tribunalul național a avut de analizat o serie de circumstanțe pentru a conchide că detenția de siguranță trebuia menținută în vederea prevenirii unui risc iminent de recidivă de infracțiuni sexuale deosebit de periculoase, pentru care reclamantul a fost condamnat de trei ori în perioada 1989-1996.

Totuși, tribunalul național a respins cererea precisă a reclamantului de solicitare a unui aviz de expertiză extern, deși la acel moment reclamantul fusese ținut în detenția de siguranță timp de aproape nouăsprezece ani, iar cel mai recent aviz de expertiză extern data cu 2007. Păreau să nu existe mijloace de cooperare între reclamant și personalul medical al instituției de detenție pentru a contribui la reducerea semnificativă a periculozității reclamantului, situația ajungând, într-adevăr, în impas. Într-o asemenea situație era deosebit de importantă consultarea unui expert extern pentru a obține propuneri noi în vederea inițierii tratamentului terapeutic necesar. Pentru că au eșuat cel puțin să obțină un aviz de la un expert medical extern privind necesitatea continuării aflării reclamantului în detenție preventivă, tribunalul național nu a stabilit în mod suficient circumstanțele relevante în acest sens.

Decizia de a nu-l elibera pe reclamant sau de a nu-i aplica o pedeapsă mai blândă decât detenția preventivă nu s-a bazat, prin urmare, pe o evaluare rezonabilă, în sensul obiectivelor urmărite de tribunalul care a condamnat în 1996. Concluzie : încălcare (unanimitate). Articolul 41: constatarea existenței unei încălcări a constituit o satisfacție echitabilă în privința oricărui prejudiciu moral suferit. (Vezi, de asemenea S., V. și A. v. Danemarca [MC], 35553/12 et al., 22 octombrie 2018, Nota informativă 222 ; Ruiz Riviera v. Elveția 8300/06 , 18 februarie 2014, Nota informativă 171 ; M. v. Germania , 19359/04 , 17 decembrie 2009, Nota informativă 125 ; H.W. v. Germania , 17167/11 , 19 septembrie 2013, Nota informativă 166 ; și Ilnseher v. Germania [MC], 10211/12 și 27505/14 , 4 decembrie 2018, Nota informativă 224 )