CtEDO 10.09.2019 Auto

SÖZEN v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
10.09.2019
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SÖZEN v. TURKEY (CtEDO, 2019)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 65578/10 Emine SÖZEN și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care așezează la 10 septembrie 2019 în calitate de comitet compus din: Julia Laffranque, președinte, Ivana Jelić, Arnfinn Bårdsen, judecători și Hasan Bakırcı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 3 noiembrie 2010, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 30 aprilie 2019 cere Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolelor 2 și 13 din Convenție cu privire la moartea rudei lor. Cererea a fost comunicată Guvernului THE Lege Reclamanții s-au plâns în temeiul articolelor 2 și 13 din Convenție că rudele lor, dl A.S., au murit în custodie de poliție. Ei au afirmat că, deși s-a indicat că rudele lor s-au sinucis prin luarea pistolului unui ofițer de poliție care era în funcție, în opinia lor, circumstanțele rămân neclare și nicio investigație eficace nu a fost efectuată de autoritățile. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 30 aprilie 2019, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul regretă apariția cazurilor individuale de deces în arestul poliției, precum în circumstanțele prezentului caz, în ciuda legislației turce existente și a hotărârii guvernului de a preveni astfel de acțiuni. Guvernul dorește să exprime prin declarație unilaterală recunoașterea acestora că circumstanțele care înconjoară moartea rudei reclamanților și investigația efectuată în legătură cu moartea nu au îndeplinit standardele consemnate la art. 2 din convenție. Guvernul se angajează să adopte toate măsurile necesare pentru a se asigura că dreptul la viață – inclusiv obligația de a efectua investigații eficiente – este respectat în viitor. Guvernul Turciei declară că acestea oferă să plătească în comun reclamanților Emine Sözen, Șeyhmus Sözen, Ramazan Sözen, Fevzi Sözen și Șaban Sözen, EUR 36.000 (prezece mii de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, plus orice impozit care poate fi taxabil Acest sumă va fi transformat în lira turcă la rata aplicabilă la data plății, și va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte pentru a elimina cazul din lista cazurilor sale. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pentru ele, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Prin scrisoarea din 17 mai 2019, reclamanții au indicat că nu sunt satisfăcuți cu termenii declarației unilaterale, având în vedere faptul că suma de compensare propusă este insuficientă. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. 10. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Turciei, practica sa privind plângerile privind obligația pozitivă a statelor membre de a lua măsuri pentru protejarea dreptului la viață (a se vedea L.C.B. c. Regatul Unit, 9 iunie 1998, § 36, Raporturi de hotărâri și decizii 1998 III) și obligația în temeiul articolului 2 din Convenția de a efectua investigații eficace (a se vedea, printre altele, Mustafa Tunç și Fecire Tunç/Turcia [GC], nr. 24014/05, § 169, 14 aprilie 2015). 12. Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c)). Curtea subliniază faptul că decizia sa nu aduce atingere posibilitatea ca reclamanții să exercite orice altă cale de remediere disponibilă (a se vedea Jeronovičs c. Letonia (dec.), nr. 547/02, § 54, 10 februarie 2009, și, mutatis mutandis, Jeronovičs, citat mai sus, §§ 116-118). 13. În acest sens, Curtea constată că secțiunea 172 din Codul de Procedură Penală a fost modificată în iulie 2018. Potrivit amendamentului, reclamanții din Turcia au acum posibilitatea de a cere procurorilor relevanți să redeschidă investigațiile privind decesele rudelor lor nu numai în cazurile în care Curtea a constatat o încălcare a Convenției din cauza faptului că nu a efectuat o investigație eficace, ci și în cazul în care cererile lor au fost eliminate de Curte pe baza unor soluții prietenoase sau pe baza declarațiilor unilaterale prezentate de Guvern. 14. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 din amenda 15. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović/Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 16. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 2 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să elimine aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 3 octombrie 2019. Hasan Bakırcı Julia Laffranque Președintele adjunct al Registrului Apendicele nr. Denumirea reclamantului Data nașterii Nașterii Local de reședință Emine SÖZEN 03/02/1947 Turc İzmir Fevzi SÖZEN 20/10/1977 Turc İzmir Ramazan SÖZEN 22/10/1980 Turc İzmir Șaban SÖZEN 01/06/1972 Turc İzmir Șeyhmus SÖZEN 23/04/1941 Turc İzmir

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă