CtEDO 22.10.2019 Auto

KOKU v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
22.10.2019
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KOKU v. TURKEY (CtEDO, 2019)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 47138/10 Hamza KOKU împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 22 octombrie 2019 în calitate de comitet compus din: Julia Laffranque, președinte, Ivana Jelić, Arnfinn Bårdsen, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 17 iunie 2010, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 30 aprilie 2019 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor, deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dl Hamza Koku, este un național turc, născut în 1959 și locuiește în Hatay. El a fost reprezentat în fața Curții de dl Koyutürk, un avocat practicant în Hatay. Guvernul turc („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 2 și 13 din Convenție cu privire la uciderea fiului său de către un ofițer de poliție și cu privire la ineficacitatea anchetei interne care au urmat. Cererea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 2 și 13 din Convenție că acest fiu, dl Murat Koku, a fost împușcat și ucis de un ofițer de poliție. El a declarat că circumstanțele rămân neclare și că nicio investigație eficace nu a fost efectuată de autoritățile. Aprilie 2019, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cerere. Au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul dorește să exprime prin declarație unilaterală recunoașterea lor că ancheta efectuată asupra decesului nu a îndeplinit standardele prevăzute la art. 2 din Convenție. Guvernul se angajează să adopte toate măsurile necesare pentru a se asigura că obligația de a efectua investigații eficace este respectată în viitor. Guvernul Turciei declară că propune să plătească reclamantului Hamza Koku 9,000 EUR (nouă mii de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi impugnabil Această sumă va fi convertită în lira turcă la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte pentru a elimina cazul din lista cauzelor sale. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pentru ele, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 10. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Turciei, practica sa privind plângerile privind obligația în temeiul articolului 2 din Convenție de a efectua investigații eficace (a se vedea, printre altele, Mustafa Tunç și Fecire Tunç c. Turcia [GC], nr. 24014/05, § 169, 14 aprilie 2015). 12. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c) 13. În acest sens, Curtea constată că secțiunea 172 din Codul de Procedură Penală a fost modificată în iulie 2018. Potrivit amendamentului, reclamanții din Turcia au acum posibilitatea de a cere procurorilor relevanți să redeschidă investigațiile privind decesele rudelor lor nu numai în cazurile în care Curtea a constatat o încălcare a Convenției din cauza faptului că nu a efectuat o investigație eficace, ci și în cazul în care cererile lor au fost eliminate de Curte pe baza unor soluții prietenoase sau pe baza declarațiilor unilaterale prezentate de Guvern. 14. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită continuarea examinării cererii (art. 15 din amenda). În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 16. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 2 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să elimine aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 21 noiembrie 2019. Hasan Bakırcı Julia Laffranque Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă