YALÇIN AND METİN POLAT v. TURKEY

Decizia nr. 67148/09 Hamza YALÇIN și Elif METİN POLAT împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), care așezează la 8 octombrie 2019 în calitate de comitet compus din: Julia Laffranque, președinte, Ivana Jelić, Arnfinn Bårdsen, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 17 decembrie 2009, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 10 iulie 2019 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamanții, dl Hamza Yalçın și dna Elif Metin Polat, sunt resortisanți turci, care s-au născut în 1958 și, respectiv, în 1964 și trăiesc în Istanbul. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către dl E. Kanar, un avocat practicant la Istanbul. Guvernul turc (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 din Convenția cu privire la utilizarea declarațiilor obținute de la ei și a co-apărătorilor lor sub presupusă presiune în etapa de anchetă preliminară. Solicitarea a fost comunicată Guvernului. După negocierile încheiate fără succes, prin scrisoarea datată 10 Iulie 2019, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă declarații în vederea soluționării problemelor formulate de cerere. Declarațiile separate pe care le-au prezentat în ceea ce privește fiecare reclamant furnizate după cum urmează: „Guvernul Turciei recunoaște că, în acest caz, s-a constatat o încălcare a drepturilor reclamantului în temeiul articolului 6 §§ § 1 și 3 din Convenție, având în vedere jurisprudența bine stabilită a Curții. Guvernul subliniază faptul că art. 311 alineatul (1) litera (f) din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat de Legea nr. 7145 din 31 iulie 2018, necesită acum redeschiderea procedurilor penale în cazurile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în urma unei soluții prietenoase sau a unei declarații unilaterale. Guvernul consideră că remedierea menționată este capabilă să ofere remediere în ceea ce privește plângerile reclamantului în temeiul articolului 6 din Convenție. Guvernul oferă astfel, prin prezenta declarație unilaterală, să plătească reclamantului, în EUR 500 (cincă sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi taxat reclamantului în vederea soluționării cazului menționat mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va fi convertită în lira turcă la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de către Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 13 august 2019, Curtea a primit o scrisoare de la avocatul reclamant informand Curtea că au fost de acord cu termenii declarațiilor guvernamentale. HOTĂRÂREA având în vedere plângerile reclamanților în temeiul articolului 6 §§ 1 și 3 din Convenție, Curtea constată că, în urma acordului expres al reclamanților cu termenii declarației formulate de Guvern, acest caz ar trebui considerat ca o soluție prietenoasă între părți. Prin urmare, aceasta ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. 10. Curtea dorește să atragă atenția asupra faptului că la 25 Iulie 2018 Parlamentul turc a adoptat Legea nr.7145. Articolele 4, 17, 18 și 19 din această nouă lege prevăd dreptul de a solicita reluarea procedurilor judiciare interne în urma hotărârii Curții de a anula un caz pe baza unei soluții prietenoase sau a unei declarații unilaterale. În special, în conformitate cu jurisprudența și practica Curții, deschiderea procedurii interne este cea mai adecvată modalitate de a oferi o soluție eficace la o presupusă încălcare a articolului 6 din Convenție. Astfel, se consideră că remedierea menționată este capabilă să furnizeze soluții în ceea ce privește plângerile reclamanților în temeiul articolului 6 din Convenție. Având în vedere rolul subsidiar al Curții în protejarea drepturilor și libertăților garantate de Convenția și de protocoalele sale, se reamintește că aceasta intră în primul rând în fața autorităților naționale de a remedia orice încălcare a Convenției. 11. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide pentru a elimina aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 7 noiembrie 2019. Hasan Bakırcı Julia Laffranque Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 67148/09

Hamza YALÇIN and Elif METİN POLAT

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 8

October 2019 as a Committee composed of:

Julia Laffranque,

President,

Ivana Jelić,

Arnfinn Bårdsen,

judges,

and Hasan Bakırcı,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 17 December 2009,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 10 July 2019 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicants’ reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The applicants, Mr Hamza Yalçın and Ms Elif Metin Polat, are Turkish nationals, who were born in 1958 and 1964 respectively and live in Istanbul. They were represented before the Court by Mr E. Kanar, a lawyer practising in Istanbul.

2.

The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

3.

The applicants complained under Article 6 of the Convention of the use of statements obtained from them and their co-defendants under alleged duress during the preliminary investigation stage.

4.

The application was communicated to the Government.

5.

After unsuccessful friendly-settlement negotiations, by letter dated 10

July 2019 the Government informed the Court that they proposed to make declarations with a view to resolving the issues raised by the application.

6.

The separate declarations they submitted in respect of each applicant provided as follows:

“The Government of Turkey acknowledge that in the present case there has been a violation of the applicant’s rights under Articles 6 §§ 1 and 3 of the Convention in the light of the well-established case-law of the Court.

The Government emphasises that Article 311 § 1 (f) of the Code on Criminal Procedure, as amended by Law no.7145 of 31 July 2018, now requires reopening of criminal proceedings in cases where the European Court of Human Rights decides to strike an application out of its list of cases following a friendly settlement or a unilateral declaration. The Government considers that the aforementioned remedy is capable of providing redress in respect of the applicant’s complaints under Article

6 of the Convention.

The Government thus offers, by this unilateral declaration, to pay the applicant, EUR

500 (five hundred euros) to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicant with a view to resolving the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum will be converted into Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

7.

On 13 August 2019 the Court received a letter from the applicants’ lawyer informing the Court that they had agreed to the terms of the Government’s declarations.

THE LAW

8.

Having regard to the applicants’ complaints under Article 6 §§

1 and

3 of the Convention, the Court finds that following the applicants’ express agreement to the terms of the declaration made by the Government the case should be treated as a friendly settlement between the parties.

9.

It therefore takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application.

10.

The Court would like to draw attention to the fact that on 25

July 2018 the Turkish Parliament has adopted Law no.7145. Articles 4, 17, 18 and

19 of this new law provide for a right to request the re-opening of domestic court proceedings following the Court’s decision to strike out a case on the basis of a friendly settlement or unilateral declaration. In particular, according to the Court’s case-law and practice, the re-opening of the domestic proceedings is the most appropriate way to provide an effective solution to an alleged breach of Article 6 of the Convention. Thus, it is considered that the aforementioned remedy is capable of providing redress in respect of the applicants’ complaints under Article 6 of the Convention. Bearing in mind the Court’s subsidiary role in protecting the rights and freedoms guaranteed by the Convention and its protocols, it is recalled that it falls in the first place to the national authorities to redress any violation of the Convention.

11.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases pursuant to Article

39 of the Convention.

Done in English and notified in writing on 7 November 2019.

Hasan Bakırcı

Julia Laffranque

Deputy Registrar

President