CtEDO 26.11.2019 Auto

KINAY v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
26.11.2019
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KINAY v. TURKEY (CtEDO, 2019)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 32867/09 Seyfettin KINAY împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 26 noiembrie 2019 în calitate de comitet compus din: Julia Laffranque, președinte, Ivana Jelić, Arnfinn Bårdsen, judecători și Hasan Bakırcı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 18 mai 2009, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 10 iulie 2019 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Seyfettin Kınay, este un național turc, care s-a născut în 1970 și locuiește în Diyarbakır. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl M. Özbekli, un avocat care practică în Diyarbakır. Guvernul turc (“ Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că i s-a refuzat asistența unui avocat în cursul etapelor inițiale ale procedurii penale și că condamnarea sa se bazează pe declarațiile pe care le-a făcut poliției în absența unui avocat și sub presupusa presiune. Reclamantul a susținut, de asemenea, că a fost refuzat un proces echitabil de către un tribunal independent și imparțial, conform articolului 6 § 1 din Convenție, datorită prezenței unui judecător militar în componența instanței de judecată în etapa inițială a procesului. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul a susținut, de asemenea, că a fost supus bolnav DREPTUL privind plângerile în temeiul articolului 6 §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ și §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ . În urma negocierilor prietenoase, prin scrisoarea din 10 iulie 2019, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație în vederea rezolvării chestiunilor legate de cerere. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul Turciei recunoaște că în acest caz s-a încălcat drepturile reclamantului în temeiul articolului 6 §§ § 1 și 3 din Convenție, având în vedere jurisprudența bine stabilită a Curții. Guvernul reamintește, de asemenea, că legea nr. 4928 din 15 iulie 2003 a abrogat dispoziția privind restricția sistemică privind dreptul de acces la un avocat. Guvernul subliniază, de asemenea, că art. 311 alineatul (1) litera (f) din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat de Legea nr. 7145 din 31 iulie 2018, necesită acum redeschiderea procedurilor penale în cazurile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în urma unei soluții prietenoase sau a unei declarații unilaterale. Guvernul consideră că remedierea menționată este capabilă să ofere remediere în ceea ce privește plângerile reclamanților în temeiul articolului 6 din Convenție. Guvernul oferă astfel, prin prezenta declarație unilaterală, să plătească reclamantului, Seyfettin KİNAY, 500 EUR (cincă sute de euro) pentru a acoperi orice pecuniar și neîntregul său prejudiciu material, precum și costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi imputabil reclamantului în vederea soluționării cauzei menționate mai sus pe termen scurt în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va fi convertită în lira turcă la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de către Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 15 august 2019, Curtea a primit o scrisoare din partea reclamantului informand Curtea că a fost de acord cu termenii declarației guvernamentale. Având în vedere plângerile reclamantului în temeiul articolului 6 §§ 1 și 3 din Convenție privind restricția sistemică impusă pe dreptul său de acces la un avocat în cursul etapei preliminare în temeiul Legii nr. 3842 și utilizarea ulterioară de către instanța de judecată a declarațiilor luate în absența unui avocat pentru a-l condamna, Curtea constată că, în urma acordului expres al reclamantului cu termenii declarației făcute de Guvern, acest caz ar trebui tratat ca o soluție prietenoasă între părți. Prin urmare, ia notă de soluționarea prietenoasă atinsă între părți în ceea ce privește plângerile de mai sus. Este satisfăcut că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, și nu constată motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. 10. Curtea dorește să atragă atenția asupra faptului că la 25 Iulie 2018 Parlamentul turc a adoptat Legea nr.7145. Articolele 4, 17, 18 și 19 din această nouă lege prevăd dreptul de a solicita reluarea procedurilor judiciare interne în urma hotărârii Curții de a anula un caz pe baza unei soluții prietenoase sau a unei declarații unilaterale. În special, în conformitate cu jurisprudența și practica Curții, deschiderea procedurii interne este cea mai adecvată modalitate de a oferi o soluție eficace la o presupusă încălcare a articolului 6 din Convenție. Astfel, se consideră că remedierea menționată este capabilă să furnizeze soluții în ceea ce privește plângerile reclamantului în temeiul articolului 6 din Convenție. Având în vedere rolul subsidiar al Curții în protejarea drepturilor și libertăților garantate de Convenția și de protocoalele sale, se reamintește că aceasta intră în primul rând în fața autorităților naționale de a remedia orice încălcare a Convenției. 11. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă în măsura în care se referă la reclamația de mai sus. În ceea ce privește plângerile prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul s-a plâns în continuare de utilizarea de către instanța de judecată a declarațiilor sale luate sub presupunere. În același fel, reclamantul se plângea de asemenea că nu a fost judecat de un tribunal independent și imparțial din cauza prezenței unui judecător militar în compoziția Curții de Securitate de Stat Diyarbakır în etapa inițială a procesului. 13. Curtea reiterează că, întrucât reclamantul are dreptul de a depune o cerere de redeschidere a procedurii penale în urma intrării în vigoare a Legii nr. 7145 la 31 iulie 2018 (a se vedea punctul 10 de mai sus), ar fi posibilă o examinare proaspătă a cazului și că remedierea menționată este capabilă să furnizeze soluții în ceea ce privește plângerile sale în temeiul articolului 6 § 1 din convenție. În consecință, Curtea consideră că nu este necesară examinarea admisibilității sau a fondurilor plângerilor privind utilizarea de către instanța de judecată a declarațiilor reclamanților care se presupunea că au fost obținute sub presiune și a presupusului lipsă de independență și imparțialitate a Curții de Securitate de Stat din Diyarbakır, având în vedere prezența unui judecător militar în banca sa (a se vedea Mehmet Duman c. Turcia) , nr. 38740/09, §§ 48-49, 23 octombrie 2018). În ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 3 din Convenție 14. Considerând art. 3, reclamantul s-a plâns în cele din urmă că a fost supus unui tratament nepotrivit în timp ce a fost în custodie de poliție. 15. Curtea a examinat această plângere și consideră că, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunea reclamată este de competența sa, această plângere nu dezvăluie nici o încălcare a drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în Protocolurile sale (a se vedea Abdulgafur Batmaz Turcia , nr. 44023/09, § 38, 24 mai 2016). Din aceste motive, Curtea ia act, în unanimitate, de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 §§ § 1 și 3 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; decide să atace plângerile în temeiul articolului 6 §§ §§ și 3 din Convenție privind absența accesului la un avocat în cursul etapei preliminare și utilizarea de către instanța de judecată a dovezilor obținute în absența unui avocat pentru a condamna reclamantul din lista sa de cazuri în temeiul articolului 39 din convenție; că nu este necesară examinarea admisibilității sau a fondurilor plângerii în temeiul articolului 6 privind presupusa lipsă de independență și imparțialitate a Curții de Securitate de Stat Diyarbakır și utilizarea presupusă a probelor obținute sub presiune pentru a condamna reclamantul; declara restul cererii inadmisibil. Hasan Bakırcı Julia Laffranque Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă