SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 9329/07 Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 16 aprilie 2019 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, domnul Un avocat din Strasbourg a fost reprezentat de agentul său, iar reclamantul a susținut în special o încălcare a dreptului său la un proces echitabil și a fost inițiată o procedură penală împotriva reclamantului, care, la momentul faptelor, era un amiral al forțelor navale turce. La 7 februarie 2006, tribunalul militar din Ankara l-a condamnat pe reclamant pentru abuz de putere ca urmare a intervenției sale ilegale într-o procedură de licitație militară în cadrul unei licitații militare, precum și pentru îmbogățire nejustificată. În ceea ce privește condamnarea sa pentru această ultimă încălcare, Tribunalul a considerat că reclamantul nu a făcut declarația de proprietate a bunurilor sale impuse de lege și că nu a demonstrat prin ce mijloace au fost obținute, având în vedere valoarea lor relativ ridicată. În consecință, Tribunalul l-a condamnat pe reclamant la doi ani și șase luni de închisoare și a dispus confiscarea celor două bunuri ale sale, bazându-se pe un raport întocmit de un comitet de experți format din trei ofițeri militari specializați în contabilitate. Diferite acțiuni au fost exercitate în fața instanțelor superioare, iar hotărârea a devenit definitivă. Ca urmare a modificării codului penal în ianuarie 2008, 16 Aprilie 2008, Curtea de Casație Militară a trimis din nou cauza în fața instanței de primă instanță, invitând să examineze dispoziții juridice mai favorabile în ceea ce privește executarea hotărârii reclamantului. La 2 iulie 2008, Tribunalul de Primă Instanță a decis să suspende pronunțarea pedepsei reclamantului. În conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul a declarat că nu a beneficiat de un proces echitabil, că instanța militară nu era competentă și că a fost privat de bunurile sale imobiliare ca urmare a condamnării sale inechitabile. După eșecul încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, printr-o scrisoare din 16 aprilie 2019 guvernul a trimis Curții o declarație unilaterală pentru a soluționa problema ridicată de cerere. În plus, acesta a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. 11. I declare that the Government of Turkey offers to pay the applicant, dle Lhami ERD.L, EUR 1,350 (one thousand three hundred and fifty euro) to cover any pecuniary and moraly damage and any costs and expenses, plus any tax that may be încarcable to the aplicant with a view to resolving the case pandaning before the European Court of Human Rights. Această sumă va fi convertită în currency of the respondent state at the rate at the rate applicable on the date of payment, and will be plata within three months from the date of notification taken by the Court to strike the case out of its list of cases. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertakes to pay simplu interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus trei puncte. The payment will constitute the final resolution of the case before the European Court of Human Rights. The Government respectfully invitates the Court to declaration that it is no longer justid to continue the examination of the application and to strike it out of its list of cases in acordance with Article 37 of the Convention. The Government acknowledges that the military criminalal scurt which had tried and convicted the applicant could not be considered to have been independent and impartial within the meaning of Article 6 of the convention (Gürkan v. Turkey, no. 10987/10, 3 July 2012). The Government also states that the subject matter of the încălcarea found in the case Gürkan v. Turkey a fost solved by the amendment made on Law no. 353 by the Law no. 6000 entered into force on 30 July 2010. The Government further note that by Law no. 6771, military criminalal scurts have been abolished. Moreover, following the adoption of Law 7145, Article 311 (f) of the criminal procedure code has been amended and an applicant may re-opening of his case if the European Court of Human Rights decises to strike out an application following friendly settlement or a unilateral declaration. 12. Printr-o scrisoare din 15 mai 2019, reclamantul a indicat că nu este satisfăcută de termenii declarației unilaterale pe motiv că nu a considerat că suma propusă reprezenta o despăgubire echitabilă și că aceasta a solicitat Curții să ia o hotărâre pe fond și să declare o încălcare a Convenției. 13. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele duc la una dintre concluziile prevăzute la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din articolul menționat. (...) din orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii. Curtea amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere a rolului în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cauzei. 15. În acest scop, Curtea a examinat declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). 16. Curtea a stabilit în numeroase cauze, printre care cele îndreptate împotriva Turciei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție din cauza lipsei de independență și de imparțialitate a Tribunalului Penal Militar (de exemplu, Gürkanc. Turcia, 10987/10, 3 iulie 201217). Având în vedere natura declarațiilor conținute în declarația guvernului, în special adoptarea legii nr. 7145, potrivit căruia un reclamant poate solicita redeschiderea procedurii sale judiciare în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului decide să șteargă o cerere din rol ca urmare a unei soluționări pe cale amiabilă sau a unei declarații unilaterale; precum și a sumei propuse la lit. (k) care este conformă cu sumele alocate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii (art. 37 Õ) (art. 37 Õ) (1) din Protocolul nr. 1 este strâns legat de cel prevăzut în art. 6 alin. (1) din Convenție și nu are loc nici o analiză separată. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta din urmă să examineze cererea [art. 37 alineatul (1) în fine 20]. Curtea interpretează această declarație în sensul că această sumă, convertită în cărți turcești la rata aplicabilă la data plății, trebuie plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa decontării în termenul respectiv, guvernul va trebui să plătească, începând cu data expirării acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 22. Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 6 din Convenție și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel asumate decid să șteargă cererea de rol în aplicarea art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție.
Requête n
o
9329/07
İlhami ERDİL
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 26
novembre 2019 en un comité composé de
:
Julia Laffranque,
présidente,
Ivana Jelić,
Arnfinn Bårdsen,
juges,
et de Hasan Bakırcı,
greffier de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 16 février 2007,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 16
avril 2019 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante
à cette déclaration,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M. İlhami Erdil, est un ressortissant turc né en 1938 et résidant à İstanbul. Il a été représenté devant la Cour par M
e
2.
Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent.
3.
Le requérant alléguait en particulier une violation de son droit au procès équitable.
4.
Une procédure pénale avait été ouverte contre le requérant, qui était, au moment des faits, un amiral des forces navales turques.
5.
Le 7 février 2006, le tribunal militaire d’Ankara condamna le requérant pour abus de pouvoir du fait de son intervention illégale dans une procédure d’adjudication militaire dans le cadre d’une enchère militaire, ainsi que pour enrichissement injustifié. Quant à sa condamnation pour cette dernière infraction, le tribunal jugea que le requérant n’avait pas fait la déclaration de propriété de ses biens requise par la loi et qu’il n’avait pas démontré par quel moyen ils avaient été obtenus, compte tenu de leur valeur relativement élevée. En conséquence, le tribunal condamna le requérant à deux ans et six mois d’emprisonnement et ordonna la confiscation de ses deux biens, en se basant sur un rapport établi par un comité d’experts, composé de trois officiers militaires spécialisés en comptabilité.
6.
Différents recours furent exercés devant les hautes juridictions, et le jugement devint définitif.
7.
À la suite de la modification du code pénal en janvier 2008, le 16
avril 2008, la Cour de cassation militaire renvoya à nouveau l’affaire devant la juridiction de première instance, l’invitant à examiner des dispositions juridiques plus favorables en ce qui concerne l’exécution du jugement du requérant. Le 2 juillet 2008, le tribunal de première instance décida de suspendre le prononcé de la peine du requérant.
8.
La requête avait été communiquée au Gouvernement
.
9.
Le requérant alléguait qu’il n’avait pas bénéficié d’un procès équitable, que le tribunal militaire n’était pas compétent et qu’il avait été privé de ses biens immobiliers à la suite de sa condamnation inéquitable. Il invoquait l’article 6 § 1 de la Convention et l’article 1 du Protocole n
o
1 combiné avec l’article 6 § 1 de la Convention.
10.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 16
avril 2019 le Gouvernement a fait parvenir à la Cour une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
11.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
I declare that the Government of Turkey offers to pay the applicant, Mr İlhami ERDİL, EUR 1,350 (one thousand three hundred and fifty euros) to cover any pecuniary and non-pecuniary damage and any costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicant with a view to resolving the case pending before the European Court of Human Rights.
This sum will be converted into the currency of the respondent state at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court to strike the case out of its list of cases. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertakes to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case before the European Court of Human Rights. The Government respectfully invites the Court to declare that it is no longer justified to continue the examination of the application and to strike it out of its list of cases in accordance with Article 37 of the Convention.
The Government acknowledges that the military criminal court which had tried and convicted the applicant could not be considered to have been independent and impartial within the meaning of Article 6 of the Convention (
Gürkan v. Turkey
, no.
10987/10, 3 July 2012). The Government also states that the subject matter of the violation found in the case
Gürkan v. Turkey
was solved by the amendment made on Law no. 353 by the Law no. 6000 entered into force on 30 July 2010. The Government further notes that by Law no. 6771, military criminal courts have been abolished. Moreover, following the adoption of Law 7145, Article 311 (f) of the criminal procedure code has been amended and an applicant may request the re-opening of his case if the European Court of Human Rights decides to strike out an application following friendly settlement or a unilateral declaration.
»
12.
Par une lettre du 15 mai 2019, la partie requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaite des termes de la déclaration unilatérale
au motif qu’elle ne considérait pas que le montant proposé représentait une indemnisation équitable et qu’elle souhaitait que la Cour statue sur le fond du dossier et déclare une violation de la Convention.
13.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 §
1
c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
(...) pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête.»
14.
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
15.
À cette fin, la Cour a examiné la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI,
WAZA Sp. z o.o. c. Pologne
(déc.), n
o
11602/02, 26
juin
2007, et
Sulwińska c. Pologne
(déc.), n
o
28953/03, 18
septembre 2007).
16.
La Cour a établi dans de nombreuses affaires, dont celles dirigées contre la Turquie, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés d’une violation de l’article 6 § 1 de la Convention en raison du manque d’indépendance et d’impartialité du tribunal pénal militaire (par exemple,
Gürkan c. Turquie,
n
o
10987/10, 3 juillet 2012).
17.
Eu égard à la nature des déclarations contenues dans la déclaration du Gouvernement, notamment l’adoption de la loi n
o
7145, selon lequel un requérant peut demander la réouverture de sa procédure judiciaire si la Cour européenne des droits de l’homme décide de rayer une requête du rôle à la suite d’un règlement amiable ou d’une déclaration unilatérale; ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 §
1
c)).
18.
Elle estime en outre que le grief tiré de l’article 1 du Protocole n
o
1 est étroitement lié à celui tiré de l’article 6 § 1 de la Convention et qu’il n’y a pas lieu de l’examiner séparément.
19.
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
).
20.
La Cour interprète cette déclaration dans le sens que cette somme, convertie en livres turques au taux applicable à la date du paiement, devra être versée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement devra verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
21.
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
22.
En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 6 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article
37 § 1 c) de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 19 décembre 2019.
Hasan Bakırcı
Julia Laffranque
Greffier adjoint
Présidente