MAZITOV v. RUSSIA

Decizia nr. 30709/10 Takhir Fedorovich MAZITOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 28 noiembrie 2019 în calitate de comitet compus din: Alena Poláčková, președinte, Dmitry Dedov, Gilberto Felici, judecători și Liv Tigerstedt, grefier interimar, având în vedere cererea depusă la 13 mai 2010, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul anexat. Reclamantul a fost reprezentat de domnul E.V. Markov, un avocat practicant în Budapesta. Reclamațiile reclamantului în temeiul art. 5 § 3 din Convenție privind durata excesivă a detenției preliminare au fost comunicate guvernului rus („Guvernul”). Reclamațiile bazate pe aceleași fapte au fost comunicate și în temeiul altor dispoziții ale Convenției. Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor formulate de aceste plângeri și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul a recunoscut lungimea excesivă a detenției anterioare și a recunoscut, de asemenea, că autoritățile interne au încălcat drepturile reclamanților garantate de alte dispoziții ale Convenției și au oferit reclamantului să plătească suma detaliată în tabelul adăugat și au invitat Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § (c) din Convenție, suma ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni menționat mai sus, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Reclamantul a fost trimis termenii declarației unilaterale ale Guvernului cu câteva săptămâni înainte de data prezentei decizii. Curtea nu a primit un răspuns din partea reclamantului care acceptă termenii declarației. Curtea remarcă că art. 37 §§ §§ c) îi permite să scoată un caz din lista sa dacă: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia) (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 77, CEDO 2003-VI). Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la lungimea excesivă a detenției anterioare (a se vedea, de exemplu, Dirdizov c. Rusia, nr. 41461/10, 27 noiembrie 2012), precum și privind celelalte plângeri în temeiul jurisprudenței bine stabilite (a se vedea tabelul adăugat mai jos) (Idalov c. Rusia) [GC], nr. 5826/03, 22 mai 2012; Svinarenko și Sliadnev c. Rusia [GC], nr. 32541/08 și 43441/08, ECHR 2014 (extracte); și Ananiev și alții c. Rusia , nr. 42525/07 și nr. 60800/08, 10 ianuarie 2012). Remarcarea admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § litera (c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea cererii (articolul amendat) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva listă; hotărăște să scoată cererea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 19 decembrie 2019. Liv Tigerstedt Alena Poláčková Președintele adjunct al Registrului interimar ANNEXĂ Cererea de depunere a plângerilor în temeiul articolului 3 din Convenție (lungimea excesivă a detenției preliminare) nr. Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Numele și locația Reprezentantului Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului, în cazul în care orice cuantum acordat pentru pecuniar și neîntrecut prejudiciu material și costuri și cheltuieli (în euro) [i] 30709/10 13/05/2010 Takhir Fedorovich Mazitov 24/12/1977 Markov Eduard Valentinovich Budapest Art. 3 - condiții de detenție inadecvate - detenție în condiții proaste între 21/05/2009 și 17/03/2010 în centrul de detenție IZ 16/1 Kazan, în celule pentru persoanele deținute administrativ din secția de poliție „Yapeyevo” din orașul Kazan și în tribunalele instanțelor de district din orașul Kazan, Art. 3 - condiții de detenție inadecvate în timpul transportului – transport de furgoneta din 25/05/2009 - 25/02/2010; numeroase ocazii de transport, suprapopulare, fără alimente, împărtășirea celulelor cu deținuți infectați cu boli contagioase; Art. 3 - Utilizarea cuștilor metalice și/sau a altor aranjamente de securitate în sala de judecată – detenție într-o cușcă metalică în cursul unor audieri în fața Curții de District Vakhitovskiy din Kazan la 25/02/2010 27/02/2015 01/04/2015 8,740 [i] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamanților.

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 30709/10

Takhir Fedorovich MAZITOV

against Russia

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 28

November 2019 as a Committee composed of:

Alena Poláčková,

President,

Dmitry Dedov,

Gilberto Felici,

judges,

and Liv Tigerstedt,

Acting Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 13

May 2010,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant’s details are set out in the appended table.

The applicant was represented by Mr E.V. Markov, a lawyer practising in Budapest.

The applicant’s complaints under Article 5 § 3 of the Convention concerning the excessive length of pre-trial detention were communicated to the Russian Government (“the Government”). Complaints based on the same facts were also communicated under other provisions of the Convention.

THE LAW

The Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by these complaints. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article

37 of the Convention.

The Government acknowledged the excessive length of pre-trial detention. They further acknowledged that the domestic authorities had violated the applicant rights guaranteed by other provisions of the Convention. They offered to pay the applicant the amount detailed in the appended table and invited the Court to strike the application out of the list of cases in accordance with Article

37 §

1

(c) of the Convention. The amount would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay this amount within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.

The applicant was sent the terms of the Government’s unilateral declaration several weeks before the date of this decision. The Court has not received a response from the applicant accepting the terms of the declaration.

The Court observes that Article

37 §

1

(c) enables it to strike a case out of its list if:

“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

Thus, it may strike out applications under Article

37 §

1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see, in particular,

Tahsin Acar v.

Turkey

(preliminary objections) [GC], no.

26307/95, §§

75

‑

77, ECHR 2003-VI).

The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to the excessive length of pre-trial detention (see, for example,

Dirdizov v. Russia,

no. 41461/10, 27 November 2012), as well as concerning the other complaints under the well-established case-law (see the appended table below) (

Idalov v. Russia

[GC], no. 5826/03, 22 May 2012;

Svinarenko and Slyadnev

v. Russia

[GC], nos. 32541/08 and 43441/08, ECHR 2014 (extracts); and

Ananyev and Others v. Russia

, nos.

42525/07 and 60800/08, 10 January 2012).

Noting the admissions contained in the Government’s declaration as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article

37 §

1

(c)).

In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article

37

§

1

in fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application may be restored to the list in accordance with Article

37 §

2 of the Convention (

Josipović v.

Serbia

(dec.), no.

18369/07, 4

March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article

37 §

1

(c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 19 December 2019.

Liv Tigerstedt

Alena Poláčková

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article

5

§

3 of the Convention

(excessive length of pre-trial detention)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Date of birth

Representative’s name and location

Other complaints under well

‑

established case-law

Date of

receipt of Government’s declaration

Date of receipt of applicant’s comments, if any

Amount awarded for pecuniary and non

‑

pecuniary damage and costs and expenses

(in euros)

[i]

30709/10

13/05/2010

Takhir Fedorovich Mazitov

24/12/1977

Markov Eduard Valentinovich

Budapest

Art. 3 - inadequate conditions of detention - detention in poor conditions from 21/05/2009 to 17/03/2010 in detention facility IZ

‑

16/1 Kazan, in cells for administratively detained persons of the ‘Yapeyevo’ police station in the town of Kazan and in the courthouses of the district courts in the town of Kazan,

Art. 3 - inadequate conditions of detention during transport – transport by van from 25/05/2009 - 25/02/2010; numerous occasions of transport, overcrowding, no food, sharing cells with inmates infected with contagious disease,

Art. 3 - use of metal cages and/or other security arrangements in courtrooms – detention in a metal cage during a number of hearings before the Vakhitovskiy District Court of Kazan on 25/02/2010

27/02/2015

01/04/2015

8,740

[i]

.

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.