CASE OF CHAMBAZ AGAINST SWITZERLAND

Rezoluția CM/ResDH(2019)318 Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Chambaz împotriva Elveției (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 5 decembrie 2019 la ședința 1362 a Deputaților Miniștrilor) Hotărârea nr. Hotărârea finală la 11663/04 CHAMBAZ 05/04/2012 05/07/2012 Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârea finală transmisă de Curte Comitetului în acest caz și încălcările stabilite; Amintind obligația statului contestat, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție, de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte și că această obligație presupune, peste și peste plata sumelor atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, dacă este necesar: a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor stabilite și a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a respecta obligația menționată anterior; După examinarea informațiilor furnizate de guvern, care indică măsurile adoptate pentru a aduce atingere hotărârii, inclusiv informațiile furnizate cu privire la plata satisfacției juste acordate de Curte (a se vedea apendicele); având în vedere că toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1) au fost adoptate, DECLARA că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să închidă examinarea acestuia. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2019)318 Informații privind măsurile de conformitate cu hotărârea din cauza Chambaz împotriva Elveției Caz rezumat Acest caz se referă la o încălcare a dreptului reclamantului de a nu se incrimina în sine din cauza amenzilor impuse în august 1994 de către autoritățile fiscale din cauza faptului că a refuzat să producă toate elementele solicitate de el și a susținerii ulterioare a acestor amenzi de către instanțe, în timp ce o anchetă a fost în desfășurată asupra presupusei evaziuni fiscale cu privire la chestiunile legate de care reclamantul și-a exercitat dreptul de a rămâne tăcut (violația articolului 6 alineatul (1)). Acest caz se referă, de asemenea, la o încălcare a dreptului la egalitate de arme din cauza refuzului instanțelor interne în 2002-2003 de a acorda reclamantului acces la toate elementele din dosarul autorităților fiscale referitoare la el (violarea articolului 6 alineatul (1)). Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total plătit pe Chambaz, nr. 11663/04 EUR 3 599 EUR 7 198 EUR 10 797 10/09/2012 Alte măsuri individuale La 3 octombrie 2012, reclamantul a depus o cerere de revizuire în favoarea Curții Federale cerând anularea hotărârii sale din 2 octombrie 2003 și a hotărârii Curții administrative din 21 octombrie 2002. El solicită, de asemenea, o nouă examinare a cazului său, aplicarea statutului de limitare a cererilor fiscale împotriva acestuia și rambursarea de către autoritățile fiscale a sumelor plătite în achiziții fiscale și a amenzi pentru evaziune fiscală, plus dobânzi și costuri și cheltuieli. La 21 iunie 2013, Curtea Federală și-a respins cererea. Acesta a remarcat, în special, că Curtea Europeană a acordat reclamantului satisfacție echitabilă pentru prejudiciu material, care a reprezentat suma amenzilor impuse în acțiunea care încălca art. 6; că încălcarea constatată de Curtea Europeană nu se referă la obligațiile fiscale ale reclamantului și la deciziile conexe ale autorității fiscale; și că reclamantul a admis că, după decizia Curții Federale din 2 octombrie 2003, a avut acces la întreaga dosară a Administrației Fiscale Federale, dar nu a afirmat că cunoașterea acestei informații ar trebui să fi condus la o modificare a deciziilor impușite de autoritățile fiscale. Curtea Federală a concluzionat că reclamantul nu a explicat de ce hotărârea Curții Europene nu este suficientă în sine pentru a remedia încălcarea constatată și pentru a dovedi că revizuirea este necesară în cazul său. Reclamantul a depus o nouă cerere la Curtea Europeană cu privire la refuzul Curții Federale de redeschidere a procedurii interne. În 2014, Curtea Europeană a declarat că această cerere este inadmisibilă Nu sunt, prin urmare, necesare măsuri individuale suplimentare. II. Măsuri generale Autoritățile elvețiene au susținut că legislația internă relevantă a fost modificată înainte de adoptarea hotărârii Curții Europene. În special, la 20 decembrie 2006 a fost introdusă în Legea Federală privind impozitul federal direct (în vigoare la 1 ianuarie 2008). art. 183 din prezenta lege prevede acum că inițiarea procedurii penale de evaziune fiscală este comunicată în scris persoanei în cauză, care este invitată să se exprime în acuzații și este informată cu privire la dreptul de a refuza depunerea mărturie și de a coopera cu autoritatea investigatoare. Dovezile colectate în timpul procedurii fiscale pot fi utilizate în proceduri penale pentru evaziune fiscală numai dacă nu a fost colectată sub avizul unui ex officio impozitare cu o sarcină inversă de probă sau sub avertizarea unei amenzi în caz de încălcare a unei obligații procedurale. Această ultimă dispoziție a fost introdusă pentru a asigura garanțiile de proces echitabil în cadrul procedurilor penale privind evaziunea fiscală. În hotărârea sa, Curtea Europeană a recunoscut că art. 183 a fost modificat pentru a oferi persoanelor care fac obiectul anchetei fiscale suficiente garanții, inclusiv garanția că informațiile furnizate în timpul unei proceduri puramente fiscale nu vor fi utilizate în cursul anchetei de evaziune fiscală (a se vedea punctul 56 din hotărârea Curții). În plus, autoritățile elvețiene consideră că, în conformitate cu practicile lor obișnuite, autoritățile elvețiene vor da efect deplin hotărârii Curții Europene în acest caz. În acest scop, hotărârea Curții a fost, de asemenea, difuzată la Curtea Federală și autorităților în cauză direct, precum și publicată în Raportul trimestrial privind jurisprudența CEDH 2/2012 în cele trei limbi oficiale. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că nu este necesară nicio altă măsură individuală, că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că, prin urmare, Elveția a respectat obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție în acest caz.

Resolution CM/ResDH(2019)318

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Chambaz against Switzerland

(Adopted by the Committee of Ministers on 5 December 2019

at the 1362

nd

meeting of the Ministers’ Deputies)

Application No.

Case

Judgment of

Final on

11663/04

CHAMBAZ

05/04/2012

05/07/2012

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”),

Having regard to the final judgment transmitted by the Court to the Committee in this case and to the violations established;

Recalling the respondent State’s obligation, under Article 46, paragraph 1, of the Convention, to abide by all final judgments in cases to which it has been a party and that this obligation entails, over and above the payment of any sums awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required:

-

of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

-

of general measures preventing similar violations;

Having invited the government of the respondent State to inform the Committee of the measures taken to comply with the above-mentioned obligation;

Having examined the information provided by the government indicating the measures adopted to give effect to the judgment including the information provided regarding the payment of the just satisfaction awarded by the Court (see Appendix);

Having satisfied itself that all the measures required by Article 46, paragraph 1, have been adopted,

DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination thereof.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2019)318

Information about the measures to comply with the judgment

in the Chambaz case against Switzerland

Case summary

This case concerns a violation of the applicant’s right not to incriminate himself on account of the fines imposed on him in August 1994 by the tax authorities on the ground that he refused to produce all the items requested from him and the subsequent upholding of these fines by the courts while an investigation was ongoing into alleged tax evasion concerning matters linked to those in respect of which the applicant had exercised his right to remain silent (violation of Article 6, paragraph 1).

This case also concerns a violation of the right to equality of arms on account of the domestic courts’ refusal in 2002–2003 to grant the applicant access to all the items in the file of the tax authorities concerning him (violation of Article 6, paragraph 1).

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a) Details of just satisfaction

Name and application number

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

Paid on

Chambaz, No. 11663/04

EUR 3 599

-

EUR 7 198

EUR 10 797

10/09/2012

b)

Other individual measures

On 3 October 2012 the applicant lodged a revision request with the Federal Court asking for annulment of its decision of 2 October 2003 and the decision of the Administrative Court of 21 October 2002. He also requested a new examination of his case, the application of the statute of limitation to the tax claims against him and the reimbursement by the tax authorities of the sums paid in tax arrears and fines for tax evasion, plus interest and costs and expenses.

On 21 June 2013 the Federal Court rejected his request. It noted, in particular, that the European Court had awarded the applicant just satisfaction for pecuniary damage, which represented the amount of the fines imposed in the proceedings breaching Article 6; that the violation found by the European Court did not concern the applicant’s tax obligations and related decisions by the tax authorities; and that the applicant admitted that after the Federal Court’s decision of 2 October 2003 he had had access to the entire file of the Federal Tax Administration, but did not claim that his knowledge of this information should have led to a change in the impugned decisions by the tax authorities. The Federal Court concluded that the applicant had failed to explain why the European Court’s judgment was not sufficient in itself to remedy the violation found and to prove that the revision was necessary in his case.

The applicant lodged a new application with the European Court concerning the refusal by the Federal Court to reopen the domestic proceedings. In 2014 the European Court declared this application inadmissible

No further individual measures are therefore necessary.

II.

General measures

The Swiss authorities submitted that the relevant domestic legislation was amended before the adoption of the European Court’s judgment. In particular, on 20 December 2006 a new provision was introduced into the Federal Law on Direct Federal Tax (in force as of 1 January 2008). Article 183 of this law now provides that the initiation of criminal proceedings for tax evasion is communicated in writing to the person concerned, who is invited to express him/herself on the charges and is informed on the right to refuse to testify and cooperate with the investigating authority. The evidence gathered during the fiscal proceedings may be used in criminal proceedings for tax evasion only if it has not been collected under the warning of an

ex officio

taxation with a reversed burden of proof, or under the warning of a fine in the event of a breach of a procedural obligation. This last provision was introduced in order to ensure the fair trial guarantees in criminal proceedings on tax evasion.

In its judgment the European Court acknowledged that Article 183 was amended in order to give the persons subject to tax investigation sufficient guarantees, including the guarantee that the information provided during a purely fiscal procedure will not be used during the investigation for tax evasion (see paragraph 56 of the Court’s judgment).

Furthermore, the Swiss authorities consider that the relevant authorities will, according to their usual practice, give full effect to the judgment of the European Court in this case. To this end, the judgment of the Court was also disseminated to the Federal Court and to the authorities directly concerned, as well as published in the quarterly Report on the jurisprudence of the ECHR 2/2012 in the three official languages.

III.

Conclusions of the respondent State

The government considers that no further individual measure is required, that the general measures adopted will prevent similar violations, and that Switzerland has, therefore, complied with its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention in the present case.