CtEDO 10.12.2019 Auto

ÇELEBİ v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
10.12.2019
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ÇELEBİ v. TURKEY (CtEDO, 2019)
HUDOC · oficial

DECIZIE A SEGUNDEI DECIZIE Nr. 55657/09 Ahmet ÇELEBİ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 10 decembrie 2019 în calitate de comitet compus din: Julia Laffranque, președinte, Ivana Jelić, Arnfinn Bårdsen, judecători și Hasan Bakırcı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 18 septembrie 2009, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 19 septembrie 2019 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Ahmet Çelebi, este un cetățen turc, născut în 1966 și trăiește în Aydın. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Cengiz, un avocat care practică în İzmir. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la o încălcare a dreptului său de acces la o instanță, susținând că instanța internă a respins cererea de compensare suplimentară pentru leziunile corporale, în lipsa faptului că leziunile sale au progresat în timp și au fost descoperite după expirarea termenului. Cererea a fost comunicată guvernului DREPTUL reclamantului a susținut că i s-a refuzat accesul la o instanță din cauza refuzului instanțelor interne a cererii sale suplimentare de compensare ca fiind în afara timpului. El se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 19 septembrie 2019, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cererea. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul dorește prin aceasta să exprime prin declarație unilaterală că accesul la instanță din cauza concedierii instanțelor interne a cererilor sale suplimentare de compensare ca fiind din timp în acest caz nu îndeplinește standardele convenției. În acest sens, Guvernul subliniază faptul că art. 375 § 1 litera (i) din Codul de Procedură Civilă, astfel cum a fost modificat de Legea nr. 7145 din 31 iulie 2018, solicită acum redeschiderea procedurilor de judecată civilă în cazurile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului decide să pună în aplicare o cerere din lista sa de cazuri în urma unei soluții prietenoase sau a unei declarații unilaterale. Guvernul consideră că remedierea menționată este capabilă să ofere remediere în ceea ce privește plângerile reclamantului în temeiul Convenției. În consecință, declar că Guvernul Turciei, propune să plătească reclamantului, Ahmet Çelebi, 3.000 EUR (trei mii de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material, precum și costurile și cheltuielile, plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului. Aceste sume vor fi convertite în monedă națională la rata aplicabilă la data plății și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte pentru a elimina cazul din lista cauzelor sale. În cazul în care aceste sume nu se plătesc în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe acestea, care decurg de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de neîndeplinire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cauzei în fața Curții. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să tranșeze acest caz din lista cazurilor, cerând ca prezenta declarație să fie acceptată de Curte, deoarece nu există „alte motive” care să justifice apariția cazului din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.” Prin scrisoarea din 8 octombrie 2019, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 10. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Turciei, practica sa privind plângerile cu privire la interpretarea termenelor în lipsa circumstanțelor practice relevante ale unei reclamante (a se vedea, de exemplu, mutatis mutandis, Eșim v. Turcia, nr. 59601/09, §§§ 16-27, 17 septembrie 2013). 12. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). 13. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 14. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă