MİROĞLU v. TURKEY

Decizia nr. 13325/10 Orhan MİROδLU împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 11 februarie 2020 în calitate de comitet compus din: Egidijus Kūris, președinte, Ivana Jelić, Darian Pavli, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 1 martie 2010, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURA Dl Orhan Miroğlu este un cetățen turc, care s-a născut în 1952 și trăiește în Ankara. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Kayhan, un avocat care practică în Ankara. Guvernul turc (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 9, 10, 11 și 14 din Convenție cu privire la măsura auxiliară impusă de Curtea Constituțională care l-a interzis să întreprindă orice sarcini active într-un partid politic. La 5 decembrie 2019 și 12 noiembrie 2019, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a-i plăti 3,500 (trei mii și cinci sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care vor fi convertite în Lira turcă la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide de a elimina aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 19 martie 2020. Hasan Bakırcı Egidijus Kūris Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 13325/10

Orhan MİROĞLU

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 11

February 2020 as a Committee composed of:

Egidijus Kūris,

President,

Ivana Jelić,

Darian Pavli,

judges,

and Hasan Bakırcı,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 1 March 2010,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The applicant, Mr Orhan Miroğlu, is a Turkish national, who was born in 1952 and lives in Ankara. He was represented before the Court by Mr

C.

Kayhan, a lawyer practising in Ankara.

2.

The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

3.

The applicant complained under Articles 9, 10, 11 and 14 of the Convention about the ancillary measure imposed by the Constitutional Court which banned him from undertaking any active duties in a political party.

4.

On 5 December 2019 and 12 November 2019 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against Turkey in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay him 3,500 (three thousand and five hundred) euros to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which will be converted into Turkish Liras at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable and payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.

THE LAW

5.

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article

39 of the Convention.

Done in English and notified in writing on 19 March 2020.

Hasan Bakırcı

Egidijus Kūris

Deputy Registrar

President